Cum e să fii femeie în wrestling

Chelsea Green (aka Lauren Van Ness) e luptătoare de wrestling profesionistă pentru Impact Wrestling. Tânăra de 26 de ani a făcut saltul de la școala de kinetoterapie la wrestling după ce a aflat că are o școală de wrestling chiar lângă ea, în Calgary. A apărut în Raw, WWE Tough Enough VI și și-a lansat filmul de debut – Chokeslam – luna aceasta.

VICE a aflat de la ea cum e să îți placă să fii urât de oameni și cum să nu-ți distrugi corpul deși iei bătaie regulat.

VICE: Cum ai intrat în wrestling?
Chelsea Green: Am fost mereu interesată de fitness, am jucat multe sporturi în copilărie. Nu știam nimic despre wrestling. Trăiam în Calgary, unde aveau loc multe evenimente WWE și WWF și veneau mulți wrestleri să se antreneze sau să lucreze. Așa am ajuns să iau parte la tot felul de discuții despre wrestling care mi-au stârnit curiozitatea.

Într-o noapte eram la calculator și a început emisiunea Raw și am văzut un meci cu femei. M-am gândit că aș putea face și eu asta. L-am sunat pe luptătorul profesionist canadian Lance Storm și am început antrenamentul săptămâna următoare. M-am îndrăgostit imediat.

Cum ți-ai găsit personajul, Lauren Van Ness?
Îmi amintesc că mi s-a zis: dacă vrei să fii un personaj negativ, găsește ceva ce oamenii urăsc la tine. Poate că ai o voce enervantă, de exemplu. Dar dacă vrei să fii personaj pozitiv, găsește ceva ce ar face mulțimea să te susțină. Fii eroul din underground.

Am descoperit că atunci când intram în ring ca personaj negativ, oamenii se enervau că am atâta grijă de mine. Că mergeam la sală, că aveam extensii de păr și machiaj. Urau faptul că eram fată feminină. Așa că m-am gândit să plusez până la 110 la sută și să-i enervez și mai tare, ca să-i fac să vorbească despre cum arăt, despre cum mă îmbrac. Chestiile astea chiar îi enervează pe oameni.

Pe măsură ce progresezi în carieră, personajul tău progresează și evoluează. Am început cu o idee de personaj care s-a transformat în fetița răsfățată a lui tăticu', bogată și disperată după bani. Acum, compania Impact a vrut ca personajul meu să se căsătorească și să fie părăsită la altar, așa că l-am transformat într-o mireasă abandonată.

Cum arată o zi tipică pentru tine?
Am joburi peste tot. Nu am un program anume. Există totuși câteva constante în viața mea. Merg la sală de cel puțin șase ori pe săptămână. Mănânc sănătos. Mă antrenez cât de des pot în ring. Dar călătoresc tot timpul. Zbor și de două ori pe săptămână.

Cum sunt celelalte luptătoare? Petreci timp cu ele?
Da. Cumva, e ca o frăție. Toate avem grijă unele de altele. Ne interesează binele lor. Deși trăim într-o competiție, ne susținem și avem grijă una de imaginea celeilalte. Pentru că intrăm în ring împreună, trebuie să avem încredere unele în altele. Multe dintre noi suntem prietene. Sunt prietenă cu nouăzeci de procente dintre fetele pe care le cunosc.

E ca orice alt job. Sunt oameni cu care te lovești cap în cap. Cel mai important e că, deși există diferențe de opinie între tine și altă luptătoare, când intri în ring cu ea ai grijă să n-o rănești, vă protejați reciproc. Sună caraghios, știu, având în vedere că ne batem de ne sună apa-n cap.

Totul se petrece conform unei coregrafii?
Ne simțim una pe alta. Oamenii întreabă des dacă luptele de wrestling sunt fake. Nu, nu sunt fake. Ne aruncăm una peste alta, aterizăm în cap, luăm pumni. Singurul lucru predeterminat e rezultatul final. Restul e dans interpretativ.

Ce părere are familia ta despre ce faci?
Când m-am dus acasă de Crăciun, i-am anunțat că o să încep antrenamentul pentru wrestling.

Eram la kinetoterapie, deci nu se așteptau deloc la așa ceva. Mi-au tras niște priviri total șocate. O vreme, au crezut că e o glumă. Dar după ce ma-m aruncat cu capul înainte în lumea wrestlingului și au văzut că am victorii și câștig notorietate, au înțeles că e pe bune. Le venea să râdă, dar totuși m-au susținut. Mama și bunica au și venit la meciuri.

Ce-ți place la sportul ăsta?
Îmi place spectacolul și latura atletică. Îmi place să intru în ring și să învăț lucruri noi. Îmi place să mă costumez și să mă dau în spectacol.

Cât despre partea atletică, e obositoare și dură. De multe ori abia reușesc să mă dau jos din pat când mă gândesc la ce am de făcut. Vreau să mă asigur că am grijă de corpul meu. Mă protejez cât pot.

Care e mișcarea ta preferată?
Drop-kick rachetă. E o mișcarea grea, pentru că trebuie să sari pe adversar și să apoi să aterizezi pe sol. Doare, dar merită când auzi reacția publicului.

Cum micșorați riscurile?
Învățăm tot felul de tehnici, cum să aterizăm, cum să cădem, cum să ne protejăm una pe alta. Dar tot aterizăm pe spate, n-avem ce face. Și există un număr limitat de căderi pe spate. După prea multe, nu mai ești ok.

Trebuie să lupți deștept. Sunt și luptătoare care fac manevre de mare risc, dar ele nu rezistă la fel de mult în industrie.

Cât durează o carieră medie în wrestling?
Depinde. Pentru femei, aș zice șapte ani. Chiar și asta e mult, s-ar putea să fie doar cinci. La bărbați e diferit, ei au mai multă carne pe oase. Femeile sunt destul de fragile. Când aterizează pe spate, nu au atâția mușchi sau carne care să amortizeze. Trebuie să ne protejăm și mai mult.

Când rămâi însărcinată trebuie să faci o pauză?
Da. Dar avem multe mame la Impact care revin în ring după ce nasc. E incredibil. Nu știu cum fac, dar se descurcă mai bine chiar decât femeile care n-au făcut copii. E uimitor.

Ce schimbări ai observat în industrie?
Acum trei ani, am observat că fanii au început să dea mai multă atenție wrestlingului între femei. Și pe atunci femeile făceau lucruri incredibile, dar nu erau recunoscute ca acum. În ultimii trei ani, am avut Revoluția Divelor – care e un pas în direcția corectă pentru femei. Suntem observate, suntem urmărite, facem lucruri pe care nu le făceam înainte. Toată lumea e cu ochii pe femeile din wrestling. De când ne doream să fim în mainstream.

Acum avem emisiunea Total Divas – chiar dacă e un reality show, e concentrat pe femeile din această industrie. Multe fete se uită și ne privesc cu alți ochi. Nu s-ar fi gândit niciodată că femeile care fac wrestling pot fi cool și puternice și frumoase. Nu ne văzuseră niciodată partea asta.

Care e cea mai mare prejudecată a oamenilor despre tine?
Mulți se uită la mine și se miră că sunt luptătoare pentru că nu sunt atât de mare sau bine făcută. Sau cred că nici măcar nu lupt, ci că sunt valet sau manager pentru bărbații wrestleri.

Care e cea mai mișto parte?
Interacțiunea cu fanii. Fie că e pozitivă sau negativă. Sunt incredibili, mereu vin să mă îmbrățișeze și să mă susțină. Chiar și cei care mă urăsc, mă urăsc pentru că m-am descurcat prea bine. Îmi place asta. E o mare recompensă pentru mine să fiu idolatrizată de băieți și de fete. De asta o fac. E super distracție.

Urmărește-o pe Tiffy Thompson pe Twitter.

Urmărește VICE pe Facebook .

Traducere: Oana Maria Zaharia