Gânduri de la echipa VICE România
Oameni care au făcut parte din viața VICE România și ți-au pus în față povești din lumea asta mare
A făcut educație sexuală, educație în privința drogurilor și a tratat teme LGBTQ când nimeni din învățământ sau din media nu făcea asta. De la o revistă foarte incorectă politic până la un punct, s-a transformat într-un bastion al toleranței și feminismului. VICE încă este toate astea, doar că nu mai dă Soros bani și atunci se închide.”- Ioana Moldoveanu, fost redactor-șef„Am dat primul articol la VICE prin 2016. Eram în anul I de facultate și abia începusem să mă prind care e treaba cu jurnalismul.Faptul că niște oameni m-au mandatat cu încredere și m-au încurajat să îmi exprim părerile liber a însemnat enorm pentru parcursul meu profesional. Pot să zic că VICE-ul a fost singurul loc din presă care mi-a dat voie să fiu eu însămi și mi-a dat un sentiment de apartenență. Iar dacă mă gândesc și la ce comentarii se mai dau pe paginile VICE, pot să zic că mi-a dezvoltat și o rezistenta incredibila la hate.VICE a devenit cea mai citită revistă de către generația tânără.
Într-un peisaj mediatic finanțat din bani publici mânjiți politic sau de industria păcănelelor, printre trusturi de presă care propaga fake news-uri, încurajează hate speech-ul și promovează vindecarea cancerului cu Ciuboțica Cucului, închiderea VICE este pur și simplu un moment trist pentru noi toți.”Mai cred și că VICE România a însemnat o voce pentru cei mai puțin auziți dintr-o societate inegală și discriminatorie.
VICE vorbea despre dependențe, boli mintale, violență de gen, drepturile LGBT+, schimbări climatice sau extremism când nimeni nu își asumă să o facă atât de direct, fără inhibiții, fără frică.Deși multora le este rușine să recunoască, mulți au furat câte ceva din VICE. Moștenirea se vede în alte publicații de nișă, dar și în publicații mainstream sau chiar în subiecte TV.”- Iulia Roșu, fost redactor-șef adjunct„VICE România mi-a oferit șansa de a începe și de a construi o carieră în jurnalism. Dacă nu exista VICE, probabil că n-ar fi existat nici jurnalistul Răzvan Filip. Pentru că, în ciuda memelor (unele populare inclusiv printre colegii de breaslă), la VICE chiar s-a făcut jurnalism. Uneori mai serios, alteori mai puțin serios, dar s-a făcut. Eu aici am învățat meserie și nu de la persoane adunate de pe drum și puse să mimeze jurnalismul, ci de la ziariști cu experiență, care activează și astăzi în redacții «serioase» sau «de prestigiu». Cred că VICE a fost prima redacție care a început să discute în mod serios și sistematic despre problemele unor comunități care până atunci fuseseră ridiculizate și marginalizate mediatic. De exemplu, în perioada referendumului pentru familie, când multe publicații quality au ales să stea cu fundul în două luntri, redacția VICE a avut curajul de a spune clar, fără ocolișuri, că demersul Coaliției pentru Familia era motivat de homofobie, nu de vreo grijă autentică pentru familiile din România.”A fost o publicație curajoasă înaintea «timpurilor». Subiecte pe care astăzi le vedeți făcute - timid - prin alte publicații mainstream au fost demult publicate în VICE.
„VICE România m-a lăsat fiu eu, să scriu în stilul meu și-a avut încredere că-i bine. Oamenii de la VICE mi-au dat libertatea să experimentez cu diferite tipuri de texte sau producții video și m-au susținut de fiecare dată când eu nu aveam încredere sau curaj să fac un lucru. Practic a avut VICE-ul mai multă încredere în mine decât am avut eu. Iar feedback-urile doar m-au făcut să trag mai tare, să caut alte perspective, să ajung să fiu mândră de tot ce-am muncit. Nava mamă- așa numesc eu VICE-ul. S-ar supăra ai mei dacă aș zice că VICE-ul m-a crescut, dar pe scris și producție video clar au făcut-o. Și pe curaj.„Pentru mine, VICE a fost un loc al ideilor și dezbaterilor libere, unde am avut întotdeauna libertatea editorială fără de care un jurnalist nu se poate dezvolta.
Cred că pentru mulți adolescenți și tineri din România VICE a avut rolul unui prieten sau frate mai mare la care au găsit răspunsuri la întrebări pe care nu le puteau pune părinților sau profesorilor. Un prieten care i-a ajutat să fie toleranți, să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși și pe cei de lângă ei.”
VICE România scrie cu mult curaj despre ce nu se scrie.
„La VICE România am descoperit că îmi place presa. A reprezentat începutul a doi ani de pauză de la teatru, doi ani de care aveam mare nevoie uman și profesional. Am scris orice tip de articol mi-a dat prin cap, am făcut de la teren, gonzo, investigație și până la păreristică Eurovision, și am avut editori de la care am învățat ce-nseamnă rigoare în scris. Și că se poate face face totul chiar și cu umor. Chiar și acum în modul în care mă documentez pentru spectacolele și filmele la care lucrez folosesc experiența de la VICE.„VICE România a fost poarta mea spre jurnalism și mi-a deschis interesul spre felii ale vieții care nu erau destul de importante pentru mine, Mircea din 2013. Mersi, VICE.
VICE a fost prima media din România care în mod constant a vorbit cititorilor despre educație sexuală, despre libertatea de a fi mereu cine vrei tu, despre diversitate. Sunt sigur că a fost pentru multi tineri singura sursa de informație despre chestii progresiste, «școala de progresism» chiar.”
„Libertatea editorială de la VICE mi-a permis să parcurg multe etape într-un timp scurt, etape care în alte redacții poate ar fi durat ani de zile. Datorită acestei libertăți editoriale, încurajată mereu în măsura în care aveai ceva de spus și știai cum să argumentezi acel ceva, am căpătat încrederea că fac foarte bine ce fac. La VICE am învățat să abordez subiectele din unghiuri pe care presa mainstream le omite, să livrez textele într-o formă cât mai ușor de înțeles pentru cititori și apoi, ca editor, să le transmit și celor mai tineri „secretele” astea. Toate astea m-au ajutat ulterior să jonglez cu lejeritate maximă prin diverse redacții, fie că au fost de business, generaliste sau de sport.VICE are marele merit că a reușit să aducă în atenția românilor teme din viața de zi cu zi pe care alții le evitau sau le abordau timid, cu jumătate de gură. Într-un peisaj oarecum conformist, VICE a venit cu un jurnalism alternativ. A ridicat întrebări, a chestionat cutume și a încercat să schimbe mentalități în România.VICE România a luat atitudine când drepturile omului erau încălcate și asta din ani când nu era des întâlnit ca presa sa o facă, bine, nu e des întâlnit nici acum, dar orișicât.”
Poate, pentru unii dintre cititori, realitatea prezentată în articolele VICE e excentrică, deranjantă sau provocatoare. Oricum ar fi, ea există indiferent de preferințele particulare ale oricărora dintre noi. Nici nu e nevoie să fie placută de noi toți, dar e util să fie cunoscută. Doar așa poate fi și înțeleasă. E o realitate a libertăților individuale și incluziunii, pentru o cât mai bună conviețuire într-o societate mereu în schimbare și, din păcate, din ce în ce mai divizată. Mulțumesc, VICE România, că ne-ai arătat o lume a diversității și a toleranței! Închiderea publicației e o pierdere pentru presa românească.”- Eli Driu, fotojurnalistăȘtiu că VICE România a fost o publicație care nu a plăcut tuturor.
„Ca să fiu organizată și să fie mândri de mine editorii și editoarele de la care am furat meserie aici, răspund în trei puncte.
La VICE România:
Am continuat și conturat pe teren lecțiile învățate în facultate.
Mi s-au deschis granițele, la propriu, prin zeci de colaborări cu jurnaliști din Europa și America, cu care am întors subiectele pe toate părțile, am scris, am filmat, am editat și ne-am făcut meseria cât de bine am știut. Iar la finalul zilelor lungi de teren - am plâns, am râs, am dansat, am băut shoturi și am celebrat că putem face meseria asta de care ne-am îndrăgostit.
Am făcut primii 80 de lei ever din presă.
Cred și sper că impactul pe care VICE l-a avut în România se va rostogoli în continuare și după ce se închide capitolul ăsta. A fost cu siguranță un loc în care generațiile mai tinere – și nu numai – au găsit conținut cool, dar și informații de calitate despre teme care ne privesc și afectează pe toți: sănătatea mintală, educația sexuală, viciile.”
Speram să nu prind sfârșitul erei ăsteia but here we are.”- Radu Nicolae, colaborator„Pentru mine, VICE a fost fix platforma de care aveam nevoie să scriu liber și direct. A contat faptul că la nivel personal am putut să scriu despre întâmplările mele, despre dramele sau bucuriile prin care am trecut. Onest, fără retușuri făcute de editori, uneori șocant de real. VICE pentru mine a fost nevoia de a scrie așa cum gândeam, fără să fiu contrâns de rigorile meseriei, de „hai mai bine să nu scriem așa că supărăm sau că nu place la lume”. A mai înseamnat un public cu care mă asemănam, un spațiu nou de dezbatere și șansa să ofer și altora informații prețioase într-o manieră altfel. Ce altă publicația m-ar fi lăsat să îmi vărs oful morții unui bunic așa pur și simplu? Sau să scriu cât se poate de sincer despre costurile nașterii propriului meu copil? Deși clișeic, o zi de tristă amintire ar suna regretul meu că VICE dispare din România. Cât a fost să fie și-a făcut datoria. Și o mai putea face. Cât a fost să fie, VICE a însemnat că se poate și altfel decât eram eu sau tu obișnuiți. Cred că oriunde există un VICE în lumea asta mare există și o doză de controversă care vine asociată cu numele. Nu la modul BOMBĂ, ȘOC, GROAZĂ, ci o doză de controversă cumva naturală în limbaj, gândire și abordare.Am senzația că din VICE România au avut câte ceva de învățat chiar și cei mai mari hateri, oricât n-ar recunoaște-o.
Cred că a fost singura publicație care a abordat nenumărate subiecte, de la cele light până la cele hard, într-un mod deschis, personal și uneori amuzant, dar nu lipsit de etică. Libertatea de exprimare de aici, de multe ori întâmpinată cu hate de public (dar nu mai puțin citită, ha!), a făcut diferența într-o societate unde presa pare să fie din ce în ce mai constrânsă și rigidă. Cred că VICE a creat o platformă de conversație și mai cred că a adus conversația (toate discuțiile alea pe care le purtam oricum între noi, ca prieteni) în vizorul public. A comunicat educativ, frivol, caterincă, incisiv, curios, relevant, pentru tot felul de oameni și simt că datorită VICE am fost mai câștigați along the way.”- Ana Tepșanu, colaboratoareVICE România m-a scos deseori din zona de confort, mi-a dezvoltat imaginația și faptul că am scris aici a contribuit (dar a și dezvoltat) la entuziasmul pe care-l simt pentru meseria aleasă.
„Pe mine m-a ajutat să mă conectez mai ușor cu gen Z. Colaborarea pe Newsletter-ul Vicii și Delicii, precum și articolele pe sexualitate publicate ulterior au fost nu doar o experiență profesională, ci și o călătorie provocatoare și educativă către inimile și mințile unui public tânar în căutare de cunoaștere, autenticitate și relevanță. În felul acesta am înteles mai profund temerile și nevoile tinerilor adulți.„VICE România a fost prima publicație pentru care am scris, în 2021. Nu mă vedeam neapărat lucrând în domeniu (pe atunci lucram la o multinațională, nu chiar visul meu în viață ). Oricum, 3 luni mai târziu mi-am dat demisia și de atunci trăiesc din scris. Cea mai bună decizie, zic eu. Nu știu dacă ajungeam aici dacă nu aveam șansa să scriu ce vreau și cum vreau la VICE. Multsu!
Prima dată am auzit de VICE prin facultate, acum vreo 10 ani. Sigur că site-uri de știri erau și pe atunci destule, însă prea puține care să acopere tipul de subiecte și în stilul pe care le are VICE. Mulți din jurnaliștii pe care-i citesc constant acuma țin minte că prima dată i-am citit acolo. Pentru generația mea cred că a fost redacția cu care puteam să ne identificăm cel mai mult în anii 2010.”
A adus mereu în față subiecte fringe iar asta a deschis dialoguri importante în societate. A servit acea gură de aer atât de necesară livrând conținut autentic, necenzurat, raw. Iar lumea a rezonat cu asta. A deschis nenumărate dezbateri în nenumărate cercuri de prieteni. Iar acest lucru este extrem de valoros.”- Bogdan Morar, colaboratorCred că VICE a avut un impact semnificativ în România.
Majoritatea publicațiilor din România ating doar uneori subiecte despre comunitățile vulnerabile cu care eu lucrez - în cele mai multe cazuri cu scopuri deservite, de senzațional. VICE acoperea aceste subiecte în scop informativ, educativ. Când îi întreb pe pacienții nou diagnosticați du HIV cum au ajuns la mine sau Sens Pozitiv, majoritatea spun că au citit un articol în VICE «Ce înseamnă să trăiești cu HIV/SIDA în România, de la A la Z». Asta a însemnat VICE pentru mine, un partener în demontarea miturilor, dezvăluirea adevărului și o modalitate de a ajunge la publicul țintă, fie el persoanele care trăiesc cu HIV, fie populația generală, în scop preventiv.”- Alina Dumitriu, colaboratoare„Îndrăzneală și experiment. În cele 18 luni petrecute la VICE România am inițiat, alături de colegii mei, două proiecte de corazón: un newsletter în care făceam educație sexuală și un podcast prin care popularizam științele sociale. Practic, vorbeam despre cocaină și capitalism într-o singură propoziție.VICE a fost ca o iubire de-o vară. M-a făcut să simt jurnalismul intens în piept, să port conversații dificile, să simt adrenalină cu zilele, dar și să realizez că e cazul să-mi pun întrebări concrete despre cum funcționăm împreună, noi cei care am fost, suntem și vom fi jurnaliști.”- Ruxandra Pătrașcu - Maian, fostă reporter„Se va simți lipsa VICE România.
Îți mulțumim!