Cum să-ți păcălești creierul ca să nu mai freci menta la muncă
Imagine: Flickr/Ivan

FYI.

This story is over 5 years old.

Știință și tehnologie

Cum să-ți păcălești creierul ca să nu mai freci menta la muncă

Dacă tot procrastinezi, mai bine faci o meditație decât să stai aiurea pe net.

Dacă citești asta, presupun că și tu procrastinezi. Cel mai probabil te-ai apucat să citești articolul ăsta într-un moment în care ai lucruri mai importante de făcut.

Procrastinarea, care ne bântuie de sute de ani, e principala cauză pentru lucrurile neterminate. Poeții greci și intelectualii romani au avertizat cetățenii să nu „lase pe mâine (sau poimâine) ce pot face azi". Sunt destul de sigură că există și prin Biblie o parabolă despre un fermier care și-a amânat treaba pe câmp și a ajuns să moară iarna de foame, sau ăsta e greierele?

Publicitate

Însă, deși pare o consecință a lenei și a unor decizii proaste, există câteva mecanisme biologice subconștiente care acționează în creierele procrastinatorilor.

Oamenii de știință nu sunt în totalitate siguri de ce se întâmplă neurologic, cu o persoană care simte nevoie să procrastineze. Dar cum explică și videoclipul ăsta de la Shopify, suntem destul de aproape de adevăr. O teorie populară sugerează că cele două emisfere ale creierului se luptă una cu cealaltă atunci când ne este prezentată o sarcină. Un fel de îngerașul și demonul care-ți stau pe umeri și te sfătuiesc.

Deci, atunci când te confrunți cu ceva care trebuie terminat la timp, sistemul limbic, regiunea creierului responsabilă pentru regularizarea instinctelor și emoțiilor, îți spune să eviți asta deoarece sentimentele tale nefavorabile declanșează o potențială amenințare mortală. Asta-i un fel de ori te lupți ori te cari. Dar, în același timp, partea rațională a creierului tău, cortexul prefrontal, studiază toate motivele pentru care ar trebui să te apuci de treabă. Deoarece cortexul prelucrează datele mai încet decât sistemul limbic, ajungi să procrastinezi până când depășești presiunea instinctuală de a evita sarcina.

Îmi place să cred că suntem capabili să învățăm din propriile greșeli, dar aparent procrastinarea, indiferent de severitatea consecințelor, este excepția. Procrastinatorii cronici sunt victimele unei bucle disfuncționale de feedback. Conform Asociației de Științe Psihologice, acest „paradox comportamental" te îndeamnă să cauți o descărcare a stresului prin intermediul procrastinării, dar de fapt nu face decât să adune și mai multe sentimente negative.

Publicitate

Nu există prea multe dovezi care sprijină ideea de a rupe bucla de feedback, cu excepția unui concept destul de interesant, intitulat „neuroplasticitate". Deși creierul nu este capabil să se vindece singur, la fel ca restul organelor, căile neuronale din țesutul creierului pot crește și se pot reorganiza pe tot parcursul vieții. În esență, neuroplasticitatea învață creierul trucuri noi.

Oamenii de știință au descoperit dovezi care afirmă că meditația este o modalitate de a păcăli creierul în anularea procrastinării. Modelele de „sincronie gamma", ce corespund cu un control mai bun al interacțiunilor dintre neuroni, au fost analizate la călugării budiști în timpul meditațiilor. După sute de ore de meditație, un studiu a descoperit că cei care practică asta de mult timp au reușit să modifice structura și funcția creierului.

Citește și:  Zece zile de meditaţie în tăcere îţi dau halucinaţii ca pe trip şi fantezii cu căţei

Poți considera meditația ca un exercițiu pentru minte. Un studiu experimental a rugat participanții să-și imagineze un scenariu în care ar putea să aleagă amânarea unui tratament pentru cancer de piele. În loc să se concentreze pe ideea că lucrurile ar fi putut să iasă mai bine, după ce consecințele deja ar fi apărut, participanții au raportat că s-au simțit mai motivați să-și imagineze consecințele negative ale procrastinării. Prin meditație, procrastinatorii cronici depășesc nevoia de a amâna treaba.

De asemenea, cercetătorii de la Harvard au observat o schimbare pozitivă a materiei cenușie în creierele participanților care făceau zilnic meditații. Ei au mai descoperit că cei care practică meditații de mai mult timp, prezintă semne „de îngroșare a cortexului cerebral în zone asociate cu atenția și integrarea emoțională."

Deci, e meditația un leac pentru procrastinare? Probabil că nu. Dar nu ai de unde să știi sigur dacă tot amâni cursul ăla.

Traducere: Diana Pintilie

Citește mai multe despre procrastinare:
Arta procrastinării Nimeni nu e mai dependent de seriale ca tipul ăsta Pilula Infinită, drogul deștept care ne va transforma în muncitori hiper-eficienți