Jocurile sexuale pe care să le încerci în decembrie

Articolul a apărut inițial pe Tonic

Ăsta e un subiect care mă enervează, dar ținând cont de volumul de conținut online, oamenii chiar vor să citească sfaturi sexuale. (Cu toată sinceritatea: și eu am mai contribuit la grămada de articole cu liste de jocuri sexuale prin care să-ți reînvii viața sexuală.)

Deși internetul colcăie de tactici pentru jocuri care să reanimeze sexual un cuplu, nu prea găsești explicații despre cum aceste jocuri deblochează aspecte noi și incitante în pat.

Psihoterapeutul Dulcinea Pitagora din New York, cunoscută în unele cercuri drept „The Kink Doctor", mi-a spus că, ideal, jocurile sexuale ar trebui să încurajeze comunicarea dintre parteneri, deoarece, de obicei, trebuie să convină asupra unor reguli și / sau parametri pe care toate părțile trebuie să le înțeleagă ca jocul să fie de succes. „În această comunicare sunt incluse și negocierea, consimțământul explicit, entuziasmul și îngrijirea ulterioară, care include o revenire la realitate și prelucrarea a ce a mers și ce nu a funcționat în jocul sexual", spune ea, adăugând că o „stare de bază" implică dispoziția tipică, fizică, cognitivă și emoțională a unei persoane.

„Atunci când introduci jocurile sexuale în relație, corpul, mintea și emoțiile tale pot fi amplificate sau înăbușite, în funcție de natura jocului sau a scenei. Procesul de îngrijire are scopul de a readuce o persoană la „realitate”, și pentru a insufla un sentiment de stabilitate, astfel încât jocul să fie procesat, apreciat și integrat.”

Cu scopul de a ajuta oamenii de acasă să inițieze diverse tipuri de jocuri în activitatea sexuală, Pitagora clasifică jocurile în patru categorii principale, care ne ajută să ne dăm seama care dintre ele ne-ar amplifica satisfacția sexuală.

Pitagora explică cum astfel de jocuri încurajează explorarea unor dorințe care au rămas la stadiul de fantezii sau curiozități. Un exemplu ar fi un joc pentru cupluri, în care fac câte o listă cu lucrurile pe care și-ar dori să le încerce, apoi compară listele, după care le împart în bilețele ce pot fi extrase.

Pitagora avertizează că până și lucrurile de comun acord la începutul interacțiunii, ar trebui verificate pentru consimțământ în momentul punerii în joc, deoarece e foarte plauzibil să te răzgândești în privința unei curiozități, în special dacă s-au discutat și alte lucruri înainte.

Vezi și documentarul ăsta de pe VICE:

„Ar trebuie reiterat consimțământul prin intermediul unui cuvânt cheie sau a unei fraze sau gest”, spune Pitagora. Ea mai adaugă că verificarea ar trebui să se întâmple de fiecare dată când e nevoie, iar limbajul folosit poate fi incorporat în joc sau scenă, dar trebuie să fie recunoscut de ambii parteneri. „Ar trebui să existe un dialog înainte de joc sau scenă, despre cum se vocalizează verificarea și posibile răspunsuri și reacții.”

Crearea unor experiențe sexuale noi poate întări legătură dintre două persoane și revigora viața sexuală a partenerilor într-o relație de lungă durată. „Acest lucru te poate satisface și la un nivel personal, în ideea că oamenii pot învăța lucruri noi despre identitatea și dorințele lor sexuale.”

Pitagora explică că această categorie are mai multe subcategorii: cedarea puterii într-un schimb de dominare/subminare, LARPing (Live Action Role Playing), cosplay, iar fiecare dintre aceste sub-categorii poate avea alte sub-categorii.

În contextul unor personaje, poți adopta diverse identități sexuale în mai multe scene, renunțând la ideea de a avea o identitate fixă”, spune ea, explicând că adoptarea unor roluri poate elibera un individ de limitările așteptărilor, și poate duce la o destindere a dorințelor erotice, a fanteziilor și auto-identificării.

Varietatea mare de scenarii și activități care intră în categoria unor personaje fictive poate încuraja oamenii să devină mai creativi în dezvoltarea sexualității și a identității. De asemenea, traiectoria negocierii și consimțământului unei fantezii fictive, angajamentul față de rolurile jucate, apoi angajamentul unei îngrijiri de după partidă, poate insufla intimitate și o conexiune între parteneri.

Viitorul e acum, iar jocurile sexuale cu realitate virtuală deja există și sunt populare. „Nu pot spune la fel de multe despre asta, deoarece îmi place să încurajez oamenii să interacționeze unii cu ceilalți, fără o perdea tehnologică”, afirmă Pitagora. „Acestea fiind spuse, jocurile sexuale virtuale se suprapun cu cele două categorii de mai sus, și pot oferi o modalitate de a crea experiențe noi și scenarii care nu pot fi realizabile altfel, din cauza unor constrângeri logice.”

Ea mai spune că beneficiul jocurilor sexuale virtuale e că ajută oamenii care se simt blocați în identitatea lor sexuală sau în corpurile lor, și stimulează imaginația.

De exemplu, poate ți-ai dorit să fii un dragon care face sex cu un extraterestru, jocurile sexuale virtuale îți permit să faci asta, iar odată cu dezvoltarea tehnologiei VR, o poți face cât mai realist posibil. Pitagora spune că pentru cei care nu au o tendință inerentă de a se izola, sexul virtual poate fi o punte de explorare a identității sexuale sau a corpului, într-un mod care nu e posibil altfel, ce determină o explorare interioară a sexualității. „Totuși, pentru cei care au o tendință de izolare, sexul virtual o întărește”, spune ea.

De obicei, primul lucru care ne vine în minte când ne gândim la jocuri, într-un context sexual, sunt cele competitive, care pot fi o categorie problematică, îmi spune Pitagora. Ea descrie jocurile competitive de o natură care încurajează comparațiile de performanță.

„Când faci ceva mai mult timp, asta implică că ești mai bun, iar comparație performanței este subiectivă.” Un motiv pentru care Pitagora nu recomandă jocurile sexuale competitive, cu excepția Twister cu acorduri pre-negociate ale atingerilor, e faptul că induc o atmosferă în care există un câștigător și un pierzător. „În materie de sex, nu ar trebui să existe un pierzător, cu excepția rolurilor de personaje, cu rolurile negociate în avans”, spune ea.

Un alt aspect problematic al jocurilor competitive ar fi că, chiar și într-o situație pre-negociată cu roluri fictive, e posibil ca unul dintre parteneri să aibă o natură foarte competitivă și să depășească limitele impuse, cu o acțiune regretabilă. În esență, competiția este problematică deoarece încurajează comparațiile și prejudecățile și întărește preconcepțiile sociale. „Avem parte de asta din plin în viața de zi cu zi, de aceea competițiile ar trebui evitate în jocurile sexuale”, spune ea.