De ce nu reușește nimeni să oprească mișcarea mortală anti-vaccin din România

Duminica asta, în ultima zi a Bucharest Science Festival 2017, a avut loc o dezbatere despre mișcarea anti-vaccinuri din România și despre cum am putea s-o combatem eficient, astfel încât să evităm atât epidemii precum cea recentă de rujeolă în urma căreia au murit deja 34 de oameni. O cifră istorică.

Deși la dezbatere au participat doar oameni pro-vaccinare, scopul discuției n-a fost de a demoniza tabăra adversă, ci de a găsi cea mai bună și umană cale de urmat în combaterea discursului anti-vaccinist. Invitații au înțeles că degeaba te isterizezi pe Facebook că Olivia Steer și piersicuța sunt cum sunt, că așa totul degenerează într-un dialog al surzilor.

Dezbaterea a fost moderată de Corina Negrea, jurnalistă la Radio România Cultural, iar ceilalți participanți au fost Ovidiu Covaciu, autorul blogului Insula Îndoielii (promotor al scepticismului și gândirii critice), Sorina Vasile, medic rezident și jurnalistă la Casa Jurnalistului, Cosima Rughiniș, profesoară de sociologie la Universitatea București și Cosmin Toth, lector în sociologie la aceeași universitate. De asemenea, în discuție a mai intervenit ocazional și Toma Pătrașcu, organizatorul dezbaterii și președintele Asociației Secular Umaniste din România (ASUR). Covaciu și Sorina Vasile au vorbit mai mult despre partea medical-științifică a lucrurilor, iar cei doi sociologi de la UB au încercat să ofere posibile explicații pentru frica unora de vaccinuri.

Așa cum scrie și-n prezentarea evenimentului, din toamna anului trecut și până astăzi, România a fost afectată de o epidemie de rujeolă severă ce a îmbolnăvit peste 9 100 de oameni și a omorât 34. Potrivit lui Ovidiu Covaciu, epidemii de rujeolă au mai existat și-n 2011-2012 și 2005-2006, dar ambele au fost de o amploare mai mică decât cea curentă și, în orice caz, n-au existat atât de mulți morți. Tot el a precizat că-n 1978, cu un an înainte de introducerea vaccinului rujeolic în România, au fost înregistrate 178 000 de îmbolnăviri și o sută și ceva de decese, semn că, încet, dar sigur riscăm să ne întoarcem la cifre de secol 20, pre-vaccinare.

Pe lângă faptul că a existat și ceea ce Ovidiu Covaciu numește „o sincopă de producție", una dintre cele mai mari probleme ale României e că încă sunt regiuni la care nu ajung serviciile medicale și medicii aferenți, deci vorbim practic despre secțiuni întregi ale populației care nu-s vaccinate din cauza izolării și a lipsei de medici și spitale. Mai tragic de atât e că există și o parte a populației care are acces la servicii medicale, dar care refuză pur și simplu să-și vaccineze copiii.

Motivele pentru care acești oameni nu-și vaccinează copiii variază. Toma Pătrașcu, de la ASUR, crede că anti-vaxxingul este o consecință atât a educației științifice deficitare, dar mai ales a succesului răsunător pe care l-a avut vaccinarea-n trecut:

Au urmat apoi explicațiile sociologilor. Cosima Rughiniș a spus că oamenii sunt ființe foarte complicate, care gândesc diferit și procesează diferit anumite trăiri și informații, iar miza nu e neapărat să le explicăm oamenilor de ce n-ar trebui să se teamă de vaccinuri, ci să-i învățăm cum să gestioneze această frică astfel încât să nu-și pună viața (sau viețile altora) în pericol. Tot ea a pus reticența anumitor mame de a-și vaccina copiii pe seama istoriei psihiatriei:

Cosmin Toth, sociolog, a identificat trei forțe sociale care au dus la răspândirea falsei idei că vaccinul ar cauza autism:

Omul n-a zis că nu e ok să fii sceptic în privința autorității, ci că e foarte important felul în care te informezi. De asta a și făcut o distincție foarte importantă: una e să te ocupi de fenomenul vaccinurilor în mod dedicat - cazul specialiștilor care se informează și se ocupă de chestia asta în mod sistematic - alta e să fii un om obișnuit pus deodată-n situația de a lua o decizie:

Apoi, deși numărul site-urilor care propovăduiesc retorica anti-vaxxing este relativ redus, „forța lor retorică este importantă", a subliniat Cosmin Toth. Asta pentru că bloggerii de acest tip au tendința de a asocia vaccinurile cu termeni duri, încărcați emoțional, ce-ți rămân fixați în minte:

Sorina Vasile și Cosima Rughiniș au atras atenția și asupra incapacității sistemului medical românesc de a comunica eficient. Atât la nivelul Ministerului Sănătății, despre care s-a spus că a comunicat dezastruos în privința vaccinării, cât și la cel al relației medic-pacient. Sorina Vasile a spus că majoritatea oamenilor cu care s-a confruntat nu-s neapărat anti-vacciniști, în sensul că nu se opun ideii în sine de vaccin, doar că „au unele temeri care nu sunt adresate". Pe cont propriu le este greu să înțeleagă ce și cum, pentru că „medicina are un limbaj propriu și este foarte greu de descifrat", iar medicii sunt de obicei prea grăbiți sau slab pregătiți într-ale comunicării interpersonale încât să-i ghideze așa cum trebuie:

Apoi, mai este și chestiunea scandalurilor recente care au afectat imaginea întregului sistem medical. Hexi Pharma, Burnei, infecții nosocomiale - toate astea îi fac pe unii pacienți să se întrebe: „Băi, dacă ăștia ne-au ascuns atâtea pe acum, oare nu ne ascund și efectele adverse ale vaccinării, oare nu caută să ne păcălească?".

Un rol important îl joacă și conspirațiile despre marile companii farmaceutice, care-s acuzate că-s interesate doar de profit și nu-i mai interesează sănătatea oamenilor. Deși au fost recunoscute derapajele și excesele industriei, mai ales abordarea ADHD-ului (unde Cosima crede că e vorba despre „o eroare sistematică a psihiatriei alimentată de companii"), invitații prezenți la dezbatere au demontat pe rând conspirațiile populare printre anti-vacciniști.

În primul rând, a fost abordată problema creșterii prețurilor pentru vaccinuri - aici, spune Toma Pătrașcu, este chiar vina anti-vaxxerilor, care au dat în judecată companiile farmaceutice de atâtea și atâtea ori, încât acestea au nevoite să prevadă în costurile de producție și eventualitatea unor „costuri procesuale". Apoi, Ovidiu Covaci a arătat că e mai complicat și costisitor să produci vaccinuri decât medicamente obișnuite, deci, conform teoriilor comunistoide despre Big Pharma, companiile n-ar mai trebui să fie deloc interesate de prevenție și să-și concentreze eforturile strict pe medicamentele folosite când deja te-a lovit boala. Tot el a arătat și cum, pentru companiile farmaceutice, grosul profitului nu vine din vaccinuri, ci dimpotrivă (2-3% din piață, conform unor estimări).

Informarea e importantă, dar mai important e să știi cum și de unde să te informezi. Temerile anti-vacciniștilor nu trebuie ridiculizate, ci acceptate, întoarse pe toate părțile și combătute cu mai multă empatie. Medicii ar trebui să fie mai toleranți față de cei care îi asaltează cu întrebări mai mult sau mai puțin stupide. Sistemul ar trebui să fie mai transparent și comunicativ în relația cu cetățenii. Și-n final, oricât de isterică și paralelă cu realitatea ar fi retorica anti-vaxxerilor, nu-i niciodată semn de înțelepciune să răspunzi cu aceeași monedă.