Scrisorile te pot ajuta să treci peste depresie și anxietate

Când avea 13 ani, Diana Chao a fost diagnosticată cu tulburare bipolară. Fiindcă a crescut chiar lângă L.A., într-o familie de americani cu origini chinezești, spune că a avut de a face cu stigmatul sănătății mintale la acea vreme. În schimb, experiența limitată pe care o avea familia ei cu sistemul de sănătate a făcut-o să se simtă alienată din cauza diagnosticului pe care îl avea. Nu voia să împovăreze pe nimeni cu problemele ei, așa că s-a apucat să scrie. „Faptul că scriam nimănui și tuturor în același timp a devenit singura metodă de alinare. Prin scris mi-am descoperit vocea și mi-am clădit forța, în liniște, dar permanent”, îmi spune studenta de 20 de ani, de la Universitatea Princeton, și susținătoare a sănătății mintale.

Credința ei în puterea scrisului a devenit atât de puternică încât în 2013 a fondat Letters To Strangers, o organizație non-profit condusă de tineri pentru tineri. Premisa suna relativ simplu: O singură scrisoare dată mai departe altora. „Cincizeci la sută dintre toate cazurile de boli mintale încep până la vârsta de 14 ani și 75 la sută până la 24 de ani”, spune ea. „Dar încă se simte lipsa unui spațiu în care tinerii să discute problemele de sănătate mintală și să interacționeze unii cu alții la un nivel mai profund, fără teama de superioritate sau respingere din partea adulților sau de la ceilalți.” Deci Letters to Strangers încurajează tinerii să formeze „Capitole” în cluburi studențești și în campusurile universitare și să compună scrisori în care să-și împărtășească vulnerabilitățile sau să ofere sprijin. Până acum, organizația spune că a atins 30 de mii de oameni din toată lumea prin schimbul de scrisori, educație și susținere. Ce părea o practică personală - Diana care scria singură nimănui - a devenit un trend mai mare. De la persoanele LGBTQ care își împărtășeau poveștile până la indivizi care-și puneau ordine în gânduri prin scrisori, în prezent un fir invizibil leagă o teorie din anii 1980 cu mii de oameni care-și abordează problemele de sănătate mintală prin scrisori.

Oameni-l citează adesea pe psihologul american James W. Pennebaker ca fiind pionierul terapiei prin scris, pe baza unei lucrări academice din 1986. De atunci, obiceiul de a-ți nota gândurile a devenit din ce în ce mai promovat pentru bunăstarea mintală - cărțile de self-help și articolele de pe internet folosesc frecvent scrisul, jurnalele de recunoștință și listele ca exemple de cum să-ți ușurezi depresia și anxietatea. Beneficiile scrisorilor nu au avut parte de aceeași publicitate. Conform lui David Barton și Nigel Hall, care au editat cartea Letter Writing as a Social Practice, „Deși conținutul scrisorilor a fost examinat mereu, iar bibliotecile sunt pline de colecții cu scrisori publicate de la scriitori, politicieni, exploratori faimoși, redactarea lor a primit mult mai puțină atenție.” Asta s-a schimbat puțin în ultimele două decenii - vezi memoriile recente ca One Million Lovely Letters și If You Find This Letter - dar în ciuda atenției pe care o primește, redactarea de scrisori este în continuare o formă de terapie mai puțin discutată decât alte tipuri de scris.

Dar după spusele lui Barton și Hall, ca stil narativ, scrisorile sunt probabil cele mai apropiate de o conexiune umană reală. „Scrisoarea poate fi folosită ca să medieze mai multe interacțiuni umane; prin intermediul scrisorilor, poți să-ți spui experiențele, să dezbați conflicte, să descrii situații, să oferi explicații, să dai instrucțiuni și așa mai departe”, spun ei. Fiindcă scriu scrisori încă din copilărie, din cauza despărțirilor îndelungate de mama, pot spune cu mâna pe inimă că ele reproduc sentimentele de intimitate care se pierd într-un mesaj sau apel telefonic. Scrisul de mână al unei persoane, hârtia pe care o folosește, chiar și spațiile dintre cuvinte arată mult mai multe și seamănă fizic cu o îmbrățișare sau sărut, spre deosebire de cuvintele de pe un ecran. Diana crede ca puterea scrisorilor stă în modul cum ele mimează conversația: „Câteodată trebuie să discuți lucrurile cu altă persoană ca să ajungi în punctul în care vrei să fii; de asta și există psihoterapia. După părerea mea, scrisorile, chiar dacă adresate unui străin, sunt o abordare mai simplificată și mai flexibilă ale aceleiași metode. Te ajută să-ți transpui dialogul interior într-o conversație care te forțează să iei în considerare nuanțele logice și profunzimea gândurilor și emoțiilor prin care treci.”

Organizația de caritate Letters Against Depression recrutează voluntari ca să scrie celor care suferă de probleme mintale, dar cere persoanelor care vor scrisori să trimită întâi un paragraf cu informații personale. Apoi voluntarul le scrie ținând cont de situația lor, iar procesul are scopul de a clădi un schimb pe termen lung între participanți. Fondatorul din Florida, Robert Mason, spune că, deși este „cu siguranță mai greu să lucrezi cu informații biografice, mai ales că trebuie să protejezi datele sensibile, am vrut să găsesc moduri prin care am putea folosi experiențele prin care trecem ca să transmitem mesajul că nu suntem singuri în asta. Impactul unei scrisori care este generică nici măcar nu se apropie de cel în care scriu una sinceră și din inimă, care este special pentru tine.” În medie, Letters Against Depression spun că primesc până la 75 de cereri pe lună și de când au început, din 2014, au trimis peste 11 mii de scrisori și felicitări.

Robert, care lucrează ca analist financiar la Walt Disney World, spune că a început Letters Against Depression după ce nu a reușit să găsească un tratament adecvat pentru depresie, anxietate și diagnosticul său de tulburare de personalitate borderline. „Pentru mine, medicina și terapia nu au funcționat deloc. De-a lungul timpului, am renunțat la anumite medicamente și am încercat unele noi, lucru care ducea de obicei la câteva luni de luptă cu mine însumi.” În perioada aceea nu simțea că-și poate împărtăși sentimentele cu familia și colegii. În schimb s-a apucat să scrie în jurnal. La scurt timp după, a observat că scrisorile l-au ajutat să se simtă mai stabil mintal. Bineînțeles că gestionarea sănătății mintale nu este un progres liniar de la „bolnav” la „sănătos”, ci mai degrabă este un echilibru între metodele pe care le folosești pentru starea de spirit. După cum spune Robert, „Pentru unii, medicamentele oferă această armură peste rană, pentru alții funcționează terapia. Pentru mine au mers scrisorile. Am descoperit că atunci când încercam să-i ajut pe alții mă simțeam mai bine cu mine însumi, ca și cum aș conta.”

O realizare similară a determinat-o și pe fotografa londoneză Heather Glazzard să fondeze Queer Letters în 2018, un proiect în derulare, unde fotografiile cu membrii din comunitatea LGBTQ sunt prezentate lângă scrisorile în care aceștia își arată experiențele, își împărtășesc vulnerabilitățile și oferă sfaturi. „Când mi-am pierdut tatăl, m-a afectat destul de profund, până la punctul unei căderi nervoase”, își amintește Heather. „În timpul doliului, am început să-i scriu scrisori despre cum m-a afectat alcoolismul lui când eram mică - lucrurile pe care am vrut să le spun, dar nu am putut niciodată.” Când a murit mama lui Heather, terapeuta ei i-a recomandat să reînceapă să scrie scrisori, metoda care a ajutat-o să facă față morții tatălui său. „Mi-a spus că ar trebui să încep să-i scriu copilului din mine și a fost atât de bizar câtă forță a avut asupra mea. Am simțit instant un sentiment de dragoste pentru mine și pentru alții. Înainte nici nu prea știam ce înseamnă. Acum observ cât sunt de iubită și asta îmi permite să-i iubesc și să-i susțin pe alții chiar mai mult.”

Deși fiecare organizație este diferită, există un catalizator comun - o persoană care realizează ce putere are o scrisoare. Dar după cum explică Diana, scrisorile nu sunt un înlocuitor pentru tratament. „Nu va face ca boala mintală să dispară într-un mod magic”, spune ea. „Dar este, în special în era asta digitală, o modalitate prin care să reflectezi și să meditezi, o unealtă cu care să prelungești vindecarea și starea de bine.” Este adevărat că scrisorile nu sunt o soluție rapidă, dar după cum am realizat recent când m-am reapucat de scris, te face mai atent/ă și fiindcă necesită atenție susținută, duce la o inteligență emoțională profundă. Bineînțeles, empatia reală nu este ușoară, are nevoie de timp și angajament. Dar Diana spune că prin intermediul scrisorilor oferi „un mod sigur prin care poți practica cum este să te conectezi cu altă ființă umană la nivel emoțional”. Este important, spune ea, „dacă vrem să schimbăm viitorul sănătății mintale, fiindcă în primul rând trebuie să fim acolo unul pentru celălalt”.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.