Poveștile oamenilor care au fost dați afară de la job

Fiecare generație are impresia că cea care vine din urmă e formată din bebeluși adulți, cu mâinile moi și atenția șchioapă. Copiii care munceau din greu în anii 1700 ar face mișto de noi. Înainte de chestia asta cu opt ore de muncă pe zi, care a fost introdusă în legea din Marea Britanie prin 1880, doar copiii între nouă și 13 ani lucrau mai puțin de 12 ore pe zi.

În timp ce se zbat să iasă din gaura recesiunii, oamenii ajung să lucreze în schimburi de opt ore pentru care nu sunt pregătiți. Iar când ești groaznic la jobul tău, ajungi să fii condediat. Am strâns câteva povești de la persoane care au fost date afară și-am aflat că, dacă vrei să-ți păstrezi jobul, e bine să dormi noaptea și să nu arunci cu produse în clienți.

Într-o duminică am primit un telefon de la firma de resurse umane. Mi-au spus că e un job pentru mine și că-ncep de luni, așa că am ieșit să sărbătoresc. Dimineața următoarea am ajuns la birou, iar timp de o oră mi-au explicat regulile și procedurile meseriei de grefier. Dar, după 15 minute, mi s-a rupt filmul și nu mai auzeam nimic. Am băut trei cafele, după care m-am trezit că-mi țineam în brațe notepadul în sala de judecată, la un caz de custodie.

Scriam numele și datele, dar deodată am ațipit. Am moțăit vreo 30 de secunde; nimeni n-a observat. Am continuat să ascult cu atenție pentru încă cinci minute, după care mi-a căzut capul pe masă. Puțini oameni și-au dat seama de asta. M-am străduit să rămân treaz încă vreo zece minute, dar când unul din părinți vorbea despre cum el merită custodia copilului, se pare că deja sforăiam. De vreo șapte-opt minute.

Când m-am trezit, toți se uitau fix la mine, așa că am ieșit să iau niște aer și m-am făcut nevăzut până când s-a terminat cazul. La sfârșitul zilei, agenția m-a sunat și m-a informat că nu mai am ce căuta la jobul ăla, pentru c-am adormit în sala de judecată. Partea bună e că m-au plătit pentru ziua aia.

Eram sărac lipit și șomer, după ce ratasem intrarea la facultate. Am găsit un job chiar în ziua în care am împlinit 19 ani. Era ceva care părea simplu, că orice idiot poate să ambaleze niște marfă. M-am trezit la patru dimineața și-am călătorit cu autobuzul spre un loc care arăta deprimant. Trebuia să împachetez și să mut niște cutii, asta era tot ce știam. Dar în timp ce înconjuram clădirea, a devenit clar că nu era doar despre asta. Tipul avea un stivuitor sângeros, cu mașini de găurit și ferăstraie care zăceau acolo. Am stat acolo, pe cale de-a fugi spre studiile mele de artă, și mă gândeam: „Ce rahat!".

La început a fost OK. O ceașcă de cafea, biscuiți, stat la taclale. Am mutat o încărcătură cu niște lucruri grele și până să-mi dau seama eram deja sleit. Apoi, șeful mi-a spus: „Trebuie să tai lemnul ăsta cu fierăstrăul". M-am gândit că nu scria chestia asta în fișa postului meu. Am trecut prin câteva scânduri și deja mă plictisisem. Era abia 7:30 dimineața. La un moment dat, am observat că-mi tai cu fierăstrăul propriul meu deget mare. Era sânge peste tot.

Am reacționat la modul: „La naiba!", după care m-am dus la tipul ăsta, care, evident, avea impresia că-s vai de capul meu. I-am zis că eu credeam c-o să mut dintr-o parte într-alta niște cutii de carton și că știm amândoi că nu-i o afacere cinstită asta. Așa că m-a lăsat să plec. Dar nu mi-a acordat primul ajutor, așa că m-am târât până la autobuz, iar sângele-mi picura pe podea. M-am trezit la ora nouă dimineața, de ziua mea, că mănânc un burger în mijlocul străzii.

Am fost dat afară pentru că eram un pierde-vară. Am întârziat două ore într-o vineri, după ce nu dormisem deloc și-o ținusem toată noaptea pe cocaină. Am băut alcool ca să rezist o tură dublă, dar m-am prăbușit undeva pe la mijlocul zilei. I-am dat mesaj dealerului meu să-mi mai aducă niște marfă, ca să rezist până la închiderea barului. Apoi, am ieșit în oraș cu colegii mei și, da, iar am pierdut toată noaptea. Sâmbătă dimineața, am ajuns la muncă pentru o altă tură dublă și nu închisesem ochii nici măcar un minut. Rușinos, știu.

Am fost trimis acasă pentru că „nu eram în formă pentru muncă". Unul din colegii mei le-a menționat șefilor că-n ziua precedentă am stat mai mult pe la toaletă sau ceva de genul. Marți, m-am întors la job, iar managerul meu m-a luat afară ca să stăm de vorbă și m-a concediat. A fost un nemernic ipocrit, că și el vine la lucru cocainizat, măcar o dată pe săptămână.

Aveam 16 ani, eram la unul din primele mele joburi, într-un supermarket. Era prin apropierea Crăciunului. În afara faptului că ne-au pus un video motivațional, nu ne-au spus cum să folosim casele de marcat. Dar nu-s idiot, a șa că mi-am imaginat cum ar trebui să meargă treaba: scanezi, iei banii de la client, apeși butonul. Părea destul de logic. Numai că unele produse, ca lămâile verzi sau altele, au un cod și nu-s pe casa de marcat. Așa că trebuie să-l memorezi. Dacă intri în bucluc, apeși butonul de panică de sub casa de marcat, ca să chemi supervizorul.

În a doua mea zi de muncă, un client a vrut să cumpere un curcan congelat, numai că produsul n-avea cod de bare. Nu-l puteam scana sau să bag codul, așa că i-am spus omului: „Îmi pare rău, domnule, dar nu pot scana curcanul. Puteți să vă duceți și să luați altul?". Iar tipul a început să țipe că el vrea neapărat curcanul ăla. Încercam să-i explic că am nevoie de altul ca să scanez, în timp ce-am apăsat butonul de panică. Speram să apară mai repede supervizorul și să rezolva problema. Clientul a devenit tot mai iritat.

Urla și mă-njura: „Probabil că ești un idiot, cum să nu știi să scanezi curcanul? Dă-l încoa!". Așa că l-am pocnit. Am aruncat curcanul în el. Tipul a fost șocat și n-a mai comentat absolut nimic. Enervant a fost că supervizorul meu a prins exact momentul în care am aruncat curcanul. Mă rog, nu i l-am aruncat omului în față, că nu-s un monstru. A fost mai degrabă o pasă la piept, ca-n baschet. După ce-a rezolvat cu clientul, supervizorul m-a chemat în biroul lui. Mi-a zis: „Ei bine, trebuie să te dau afară. Ai aruncat un curcan într-un client!". Mi s-a părut corect, n-am ce zice.

Locul ăsta era genul de bar care la ora unu noaptea se închidea și lumea dinăuntru primea băuturi pe moca. Se băga cocaina, iar oamenii dansau pe mese. Nu contează cine erau, dar se distrau. Într-o noapte, era ziua de naștere a cuiva și erau multe persoane în bar. A avut loc un incident între unul dintre manageri și un alt barman, așa că n-am mai putut să dăm băuturi gratis.

În momentul ăla eu am leșinat, pentru că băusem foarte mult. M-am trezit abia a doua zi dimineață, cu mai mult de o persoană în patul meu și-am realizat că mi-am uitat geanta la muncă. Așa că m-am dus înapoi s-o recuperez. Cât am stat la muncă, cei din stafful barului se purtau ciudat în preajma mea. Am simțit c-am făcut ceva nasol cu o seară înainte. Dar, în același timp, eram încă mahmur, așa că mi-am imaginat că mă tem degeaba. A doua zi, managerul meu m-a luat în biroul lui și mi-a explicat că-n seara cu pricina scoteam berile din frigider și le băgam în geanta mea. Și-apoi mi-am lăsat geanta în pub, chiar lângă biroul lui.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre viața la job:
Cum s-o arzi în vacanţă, la birou
Cum să flirtezi la muncă fără să fii penibil
De ce o să fie oribil primul tău loc de muncă în corporație din România