E timpul să vorbim despre anticoncepționalele pentru bărbați

„În spatele fiecărei sarcini nedorite se află un ejaculator iresponsabil”, a zis Majo Gerez, membră a organizației Ni Una Menos, în timpul dezbaterii despre decriminalizarea avortului în Argentina. Și publicul a izbucnit în aplauze.

Una dintre cele mai cunoscute definiții ale feminismului e cea care spune că mișcarea luptă pentru egalitate, iar asta nu implică doar înlocuirea bărbaților cu femei în pozițiile de putere, dar și modificarea organizării sociale în profunzime. Dacă te gândești că femeilor le revin mereu sarcinile de îngrijire și că acesta e motivul pentru care nu pot intra uneori pe piața muncii sau au anumite restricții în acest sens, un pas fundamental în această direcție ar fi să nu mai lași copiii și sarcinile doar în seama femeilor.

Și dacă te gândești la responsabilitatea împărțită asupra sarcinii, se pune întrebarea: Care sunt posibilitățile și opțiunile pentru bărbați? Oare vom putea distribui responsabilitatea planificării familiale în viitor?

Multe feministe s-au întrebat de ce sunt diferențe atât de mari între sexe când vine vorba de accesibilitatea metodelor contraceptive. De exemplu, Nancy Tuana accentuează că: În timp ce opțiunile contraceptive pentru femei au crescut dramatic din 1960 până în prezent, fie că vorbim de contraceptive hormonale ca pastile, implanturi și injecții, opțiunile contraceptive masculine au rămas aceleași: prezervativul și vasectomia. Și deși nu există un singur motiv pentru asta, Tuana a enunțat două dintre ele: că bărbații ar fi mai puțin motivați să utilizeze aceste metode și să îndure potențialele efecte secundare, ceea ce înseamnă că marile companii farmaceutice nu consideră profitabilă investiția în astfel de cercetări. 

Să ne reamintim ceea ce știm deja. Prezervativele sunt singura metodă contraceptivă care previne și contractarea infecțiilor cu transmitere sexuală. Deși există și în format intern, concepute pentru vagin, cele pentru uz extern (concepute pentru penis) sunt extrem de populare și în multe țări sunt distribuite gratuit în centrele de sănătate publică. Pe lângă faptul că sunt foarte accesibile, pentru că sunt relativ ieftine și pot fi cumpărate la orice chioșc, nu implică niciun fel de intervenție asupra corpului pe termen lung. Singura lor contraindicație sunt alergiile, care sunt cauzate de latex, iar pentru asta există prezervative din alte materiale.

Cât despre vasectomie, aceasta e o operație prin care tuburile care conduc sperma sunt legate sau tăiate. Nu schimbă cu nimic actul sexual sau plăcerea, nu afectează testiculele sau penisul, nici ca formă, nici ca funcție, și nu împiedică ejacularea. La primele douăzeci de ejaculări după operație e necesar să folosești prezervativ sau altă metodă contraceptivă. Deși în unele cazuri e reversibilă, se recomandă alegerea ei ca metodă definitivă.

Coitus interruptus, altfel cunoscută ca ejacularea afară, nu e o metodă de contracepție sigură, din cauză că lichidul preejaculator conține spermatozoizi. Apoi, și pentru că ejacularea e dificil de controlat.

În cazul opțiunilor contraceptive hormonale pentru bărbați, se pune problema că trupul lor produce zilnic milioane de spermatozoizi. Totuși, știința progresează și la capitolul ăsta, în ciuda obstacolelor:

• Un studiu, publicat în 2016 susținut de Organizația Mondială a Sănătății, a arătat că o injecție hormonală reversibilă dezvoltată de CONRAD Institute a prevenit cu succes sarcina la partenerele bărbaților care au primit-o.
• Participanții la studiu au fost injectați odată la două luni. În primele 24 de săptămâni (etapa de suprimare), 274 din cei 320 de participanți și-au redus concentrația de spermatozoizi. În următoarele 56 de săptămâni (etapa de eficacitate), au fost patru sarcini la cei 266 de participanți, deci o rată de eficacitate de 95 la sută. În etapa finală a cercetării, etapa de recuperare, care a ținut 52 de săptămâni, s-a observat că 94,8 la sută dintre participanți au revenit la concentrația normală de spermatozoizi.
• La recomandarea unui consiliu extern, investigația a fost oprită după ce mai mulți participanți s-au plâns de tulburări moderate de stare din cauza efectelor secundare. Nici CONRAD, nici OMS nu au fonduri ca să continue cercetările.
• În 2011, o companie chinezească a publicat rezultele unui studiu în care a administrat cu succes o injecție hormonală reversibilă la 1 405 bărbați, odată pe lună, timp de treizeci de luni. La fel ca și injecția CONRAD, era bazată pe testosteron, care blochează semnalele hormonale necesare pentru producția de spermă. În orice caz, în ciuda rezultatelor bune, compania nu a cerut finanțări ca să continue experimentele.
• Fundația Parsemus experimentează cu Vasalgel, un gel cu polimeri care se injectează în vas deferens – tuburile care transportă sperma din testicule spre penis –, a fost testat pe câini, iepuri, șoareci și maimuțe și s-a dovedit a fi un bun inhibitor al producției de spermatozoizi, deși cu probleme de reversibilitate la animalele mari. E destul de similar cu RISUG, un produs indian care se află în ultima etapă de teste clinice și așteaptă autorizația să poată fi pus în vânzare pe piață.
• Clemens Bimek, un tâmplar german, a dezvoltat Bimek SLV, un întrerupător care se plasează în scrot și controlează cursul spermei spre uretră. Sună simplu, dar acest dispozitiv poate împiedica sau nu trecerea spermei, în funcție de cum e poziționat. După ce îl implantezi, îi simți prin piele butonul pentru „pornit/oprit”. Un alt aspect remarcabil al dispozitivului e că îi oferă partenerului sexual posibilitatea să verifice dacă persoana folosește metoda contraceptivă pe care aceasta susține că o folosește.
• Bimek, care folosește deja prototipul și l-a patentat, are o campanie de crowdfunding pentru începerea testelor clinice. Dacă totul merge bine, Bimek SLV va oferi mai multe avantaje decât o vasectomie, pentru că utilizatorul îți poate controla fertilitatea, în loc s-o elimine total.
• La universitatea din Minnesota, o echipă dezvoltă un medicament non-hormonal, Gamendazole, care blochează semnalele hormonale implicate în dezvoltarea spermatozoizilor. Acesta diferă de testosteron, care inhibă direct procesul. În cazul Gamendazole, testiculele reabsorb fragmente din spermatozoizi și sperma nu are capacitatea să fertilizeze ovulul. Compusul s-a dovedit a fi reversibil la șobolani. S-au scris mai multe studii despre medicament, dar nu s-au continuat cercetările.
• În Indonezia, s-au făcut experimente cu medicamente sintetizate dintr-un arbust. Gendarussa, cum i se spune, întrerupe activitatea unei enzime din capul spermatozoidului și îi inhibă acestuia abilitatea de a penetra ovulul. 
• La Harvard, cercetătorii au descoperit JQ1, un compus care acționează prin inhibarea producției de spermă și a mobilității spermatozoizilor. În prezent se fac teste pe șoareci ca să se determine mecanismele prin care e generat acest efect.

Toate aceste experimente se confruntă cu aceeași problemă. Intervențiile asupra corpului masculin zdruncină concepțiile noastre adânc înrădăcinate despre rolurile pe care trebuie să le ocupăm în societate. Iar știința are o responsabilitate în acest proces, din moment ce e finanțată de stat.

Ca să analizăm această problemă, trebuie să ne întoarcem la începuturi. Dacă femeile ar continua să nu mai muncească sau să accepte joburi mai prost plătite ca să își poată face treaba de mame, cum ar putea bărbații să se implice în planificarea familială? Ce interes ar putea avea să evite sarcinile nedorite, dacă viețile lor nu sunt schimbate semnificativ de obligația de a fi părinți? Mai mult, cum poți genera o noțiune de co-responsabilitate fără să te gândești la asta ca o distribuire a poverii sau o distribuire echitabilă a daunelor? Aceasta e egalitatea pe care ne-o dorim, cu efecte secundare pentru toată lumea?

Egalitatea va veni atunci când vom avea cu toții aceleași posibilități într-un sistem adaptat la nevoile noastre specifice. Să cerem contracepție masculină înseamnă să-i cerem științei ce e mai bun și corect pentru societate.