Ce poți să faci de unul singur dacă n-ai bani de psiholog în România

Asta cu mersul la psiholog, de care ți-am mai zis că face bine la cap, are niște bariere la început. Cele mai importante sunt în creierul tău: „Da' ce-am, boss, sunt nebun?". Asta-i prima. A doua e că „n-am nevoie". Ar mai fi una, conștientizată sau nu: ți-e frică de ce-ai putea descoperi. Probabil că-i cea mai nașpa și cea mai serioasă dintre toate. Teama asta de ce s-ar putea debloca în tine. Oho, se deblochează. Ghinion. Sau noroc, da' nu-ți dai seama de asta de la început. Aia cu „n-am timp" nu se pune, nu există așa ceva, timp ai, banii însă… Da, banii pot fi, într-adevăr, un obstacol.

Să dai 100-150-200 de lei pe săptămână, asta dacă mergi doar o singură dată, nu-i chiar cât o bere la draft la bodega din colț. Până te convingi că nu ți-ar strica niște ședințe la psiholog și faci rost de bani pentru asta, am câteva idei cu metode pe care le-ai putea aplica, de unul singur, ca să-ți fie mai bine cu capul.

Am întrebat-o și pe Sabina Dumitrescu, psiholog, despre chestiile astea, ca să fiu sigură că nu bat câmpii aici și te împing în vreo zonă mai gravă decât aia în care ai putea să te duci singur.

Scrie! Serios, nu contează dacă n-ai pic de talent sau dacă faci greșeli gramaticale, scrie tot ce-ți trece prin cap. Fie că ții un jurnal, fie că o arzi literar, fie că-ți notezi gânduri răzlețe sau scrii o scrisoare pe care n-o vei trimite niciodată. Și scrie constant, preferabil zilnic. Scrisul are talentul ăsta să așeze lucrurile, să dea un sens și să te facă să vezi mai bine. E terapeutic și nu glumesc când zic asta. Acum, depinde ce ai și tu de rezolvat. Scrie despre relația cu ai tăi, scrie-i nenorocitei/nenorocitului care te-a părăsit, profei care te bătea într-a șasea sau șefului care te fute la cap cu chestii absurde. O să vezi că, dacă scrii despre o traumă și-ți pui acolo toate emoțiile, se (mai) vindecă din rănile alea. Scrie despre tine, aia e.

Treaba ta dacă arăți apoi cuiva. Sabina spune chiar că e mai bine să scrii de mână: „astfel ești mai conectat cu latura ta emoțională".

Mai ales dacă ai probleme de anxietate (treaba aia cu pumnii în stomac, nervozitate, încordare și panici), respirația e de bază. Calmeaz-o. Inspiră, expiră, ca-n bancu' ăla cu blondele la coafor. Dar lent. Când simți că te apucă, reglează-ți respirația, chiar numărând lent în gând. Inspiră profund și ține aerul puțin în piept, apoi expiră. Pare banal, dar nu e. Știau ei yoghinii ce știau cu tehnicile lor de respirație. Și fă tot ce poți să te relaxezi. Și masajul ajută, te detensionează și fizic, dar și psihic. Nu, nu ăla la care te gândești acum. Celălalt.

Listele! Moartea pasiunii, dar utile. De exemplu, dacă te crezi o persoană de căcat, fă o listă cu cinci lucruri care nu-ți plac la tine. Dar și una cu cinci care-ți plac. „Scrie și soluțiile acolo, când identifici problemele. Cum crezi tu că se pot schimba lucrurile în bine", zice psihologul.

„Și mai bine e cu reprezentările grafice", îți recomandă Sabina Dumitrescu, „adică să-ți reprezinți conceptual, vizual lucrurile. De exemplu, desenează cum vezi cercul tău de prieteni, cum sunt așezați față de tine. Și cum a evoluat chestia asta în timp. Sau în relația de cuplu, cu cerculețe, unde vă intersectați și unde nu. Reprezentările astea te ajută să vezi lucrurile mai clar și să ai o perspectivă completă asupra unor zone care pot părea încărcate și complicate. Sau când cauți o soluție pentru ceva, desenează pașii, etapele, de unde pleci și cum ajungi unde vrei." Dă și un search după mind maps pe google, o să te ajute.

În terapie, se zice că gândul provoacă emoția și emoția provoacă comportamentul. Dar gândurile astea sunt inconștiente uneori și de multe ori îți e greu să-ți înțelegi emoțiile. Primul pas, zice Sabina, e să le recunoști și să le numești. Să fii conștient de ce simți într-un anumit moment. Nu-ți da ochii peste cap, că nu-i așa simplu.

Emoțiile sunt normale, toate sunt normale, de la furie de la dragoste și de la tristețe la euforie sau de la vinovăție la frică. Lasă-le să fie, împacă-te cu ele. „Sunt normale oricum ar fi și sunt trecătoare. Nu le bloca!", spune Sabina Dumitrescu. E important să vezi de unde vin. „Analizează-ți contextele în care simți emoții puternice", adaugă ea.

Așa, cu asocierile automate e nasol, că de obicei sunt pe niște tipare super vechi. Întâi trebuie să le identifici. Unele sunt comportamentale, gen că-ți aprinzi o țigară întotdeauna când ți-e teamă de ceva sau mănânci de spargi când vii stresat de la muncă, altele-s mai subtile, gânduri care apar automat în anumite situații - gen că nu sunt bun de nimic când ți se face cea mai mică observație. Apoi începe procesul ăla prin care să-ți dai seama de unde vin. Cel mai probabil din copilărie.

Ideea principală e că nu întotdeauna cauza aparentă are legătură cu efectul - adică, e posibil să te activezi și să reacționezi disproporționat pentru un căcat când, de fapt, reacția ta vine pe un tipar mai vechi, fără nicio legătură cu situația de față.

Asta cu automatismele e și pe tulburări de comportament. „Mai ales pe alimentație", zice Sabina Dumitrescu.

N-ai curaj să vorbești cu cineva. Nu mergi la o anumită terasă că te vezi cu X acolo. Ți-e frică să zbori cu avionul. Nu vrei să te apuci de prezentarea aia că oricum o vei face prost. Ai tot felul de frici care te împiedică să urmezi sfatul englezesc keep calm and carry on.

Dacă nu te bagi treptat sau, chiar, dacă nu te arunci cu capul înainte în ele, temerile astea nu se vor evapora de la sine, că Mama Omida e prea ocupată ca să-ți facă ție vrăji acum. De obicei, după ce te expui și te confrunți cu chestiile care ți se păreau apocaliptic de nasoale, vezi că nu-i așa rău, nu cade cerul dacă te bagi acolo. Ba din contră, e de bine.

„Terapia prin lectură chiar există ca sine stătătoare și se numește biblioterapie", spune Sabina.

„Dacă citești cărți ca lumea nu ai cum să te duci într-o direcție rea. Literatura, mai ales, și mai ales aia bună, te face să înțelegi lucruri, situații, nuanțe, oameni. Poți învăța din poveștile altora, ai niște insight-uri în mințile lor. S-a dovedit prin studii că lectura crește nivelul de empatie". Cărți bune a zis, da, să nu te păcălești cu cărțile alea motivaționale care nu-ți spun, de fapt, nimic.

Mi-a plăcut foarte mult când mi-a zis Sabina de cum e să te simți in the flow. Adică să faci chestii care îți plac atât de mult încât pierzi noțiunea timpului și-a spațiului și te simți complet conectat și prezent în ceea ce faci. La unii e cu munca, da' nu-s sigură că e tocmai bine mereu. Sunt pasiuni și pasiuni, unele care te relaxează și altele prin care îți exprimi emoțiile sau găsești un sens.

„Mai ales prin alea artistice deblochezi multe emoții și te exprimi creativ. Ajută mult, fie că vorbim de dans, pictură, literatură, orice te face să te exprimi", zice psihologul. Mai sunt și cele prin care te implici să-i ajuți pe alții, o formă de terapie mișto și importantă, care te deconcentrează de pe dramele personale și începi să empatizezi cu oamenii. Asta îți poate da o satisfacție mare, îmi mai spune Sabina.

Bine, nu-l suna și tu chiar pe cel mai prăjit dintre ei. E important să vorbești cu alții și, cum n-ai ajuns încă la psiholog, prietenii tot sunt acolo. Vorbește, povestește, deschide-te și găsește-i și tu pe ăia mai empatici, care știu să asculte, să accepte ce le spui și să nu sară cu un milion de sfaturi înainte de-a termina de vorbit. Și nici după.

Știi tu, nu ăia care le știu pe toate, ci ăia cu care te simți confortabil să vorbești liber.

„Chiar și Freud spune că principala persoană care descifrează visele ești tu însuți", spune Sabina, care ar duce o luptă personală împotriva tâmpeniilor debitate în dicționarele de vise.

Nu, visele nu prevestesc nimic și nu înseamnă același lucru pentru toată lumea. Ah, da, e o simbolistică universală, de cultură, care ne intră în cap, dar poate fi orice altă semnificație, legată de istoria ta personală. Notează-ți dimineața ce ai visat și gândește-te la asta, de unde vin asocierile alea și ce înseamnă. O să-ți dai seama de multe chestii din inconștientul tău.

E super important. Ai grijă ce naiba faci cu corpul, chestia aia pe care o neglijezi de obicei. Nu înțelegeam nici eu asta prea bine, până n-a început să mă bată psihologul la cap când mă vedea cu un low level stamina: „Auzi, dar mănânci? Dormi suficient?" Bine că nu mă întreba și dacă mă dau cu cremă seara. Multe stări nasoale vin sau sunt amplificate și de oboseală, dezechilibre neurochimice, mâncat aiurea, suprasolicitare. Nu mai băga burgeri la mic dejun și o pungă de chipsuri la cina aia târzie, las-o mai moale cu alcoolul și n-ar strica nici niște sport.

Tot aici intră și ce bagi pe gură. „Mai ales în perioadele grele, nu folosi alcool sau, și mai rău, droguri. Poate ți se pare că e o soluție să uiți sau să te simți bine, dar sunt factori agravanți", spune Sabina Dumitrescu. Deci degeaba îți bei mințile, nu trece decât pe moment.