Cum să petreci toată perioada asta singur și să nu regreți o secundă

Anul trecut am crezut că o să fie destul de ușor să găsesc pe cineva cu care să sărbătoresc Crăciunul. Eram în Bangkok, unde chiar nu știam pe nimeni, dar, m-am gândit că dau de cineva pe vreo aplicație de dating. Nu am reușit. Eu nu am sărbătorit Crăciunul când eram copil, dar tot mi s-a părut destul de trist să fiu singur, în special la 13 mii de kilometri de casă.

Totuși, anul ăsta m-am trezit în exact aceeași situație, cu excepția că acum sunt în Anzi, în loc de Bangkok. Anul ăsta m-am gândit să optez pe mâncare, în loc de o întâlnire cu un străin, o strategie mai fiabilă pentru Crăciun, din moment ce e singurul lucru pe care îl pot controla.

Deoarece am fost crescut într-o familie de religie musulmană, eu nu am sărbătorit Crăciunul deloc, până când am plecat de acasă, acum 16 ani.

Am făcut blesteme cu cele mai puternice vrăjitoare din România

Fostul meu prieten, acum un prieten bun căuta un motiv pentru care să evadeze de familia lui disfuncțională. Așa ne-am hotărât să reinterpretăm sărbătoarea și să înlocuim fripturile cu multe brânzeturi, mezeluri, fructe de mare și dulciuri, ca niște copii scăpați în supermarket. Mereu am cumpărat pe cât de multă mâncare, pe atât de multă băutură, iar toată chestiunea a devenit ca un maraton de desfătare timp de două zile.

Prin virtutea circumstanțelor, Crăciunurile noastre erau complet opus oricărei tradiții tipice ce implica mese în familie și cadouri sub brad.

Am început să invităm prieteni și prieteni de-ai prietenilor să ni se alăture, iar uneori chiar și cunoștințele acestora. Dealerul meu (care era evreu: nici el nu sărbătorea Crăciunul) a venit într-un an cu amicii lui, iar după ce prietenul meu s-a mutat, am organizat de unul singur Crăciunul, în care am găzduit vecinii mei parizieni, un scriitor pe care-l cunoscusem la o lectură, care a venit cu mai multe cunoștințe de-ale lui, inclusiv o fată care lucrase ca dominatrix.

Sărbătoarea a evoluat într-o adunare pentru cei care nu ajungeau acasă la familiile lor sau care erau dați la o parte de tradițiile normative. Atât timp cât nimeni nu fura de la mine, toată lumea era binevenită.

Anul trecut, nu a fost o decizie conștientă să nu fiu acasă de sărbători. Eu sunt freelancer și pot lucra de oriunde, aşa că am încercat să profit de asta de câte ori a fost posibil. Am plănuit o călătorie de două luni în Tailanda pentru că mereu am fost curios de viaţa de noapte din Bangkok şi de mâncarea stradală. Faptul că asta însemna că voi rata Crăciunul a fost un gând întârziat.

Iar din moment ce mă obișnuisem să fiu înconjurat de străini de sărbători, m-am gândit să încerc să găsesc pe cineva la fel de singur, cu care să fac Crăciunul. Am fi putut merge la cumpărături împreună pentru mâncare și alcool, la fel cum făceam acasă. Am cunoscut o grămadă de oameni pe aplicațiile de dating, dar cu niciunul nu m-am simțit suficient de confortabil ca să-mi petrec sărbătorile, așa că până la urmă am stat singur. Totul s-a dus de râpă când m-am gândit că nu mai avea sens să iau mâncare și alcool doar pentru mine.

M-am simțit ca un mare ratat, singur, de parcă aveam prioritățile complet alambicate. Să fii singur de Crăciun s-a simțit ca o pedeapsă. Singurul lucru care mi-a ușurat situația a fost faptul că Tailanda este predominant budistă, iar majoritatea străzilor din Bangkok erau lipsite de decorațiunile specifice de sărbători, care mi-ar fi adus aminte de nepotrivirea mea. Totul era deschis în ajunul Crăciunului și în ziua de Crăciun, așa că am încercat să mă prefac că era ca orice altă zi obișnuită.

Vezi și: Meyhem Lauren Tries Christmas Sandwiches

Anul ăsta, Peru s-a întâmplat de la sine. Părinții mei au divorțat recent și mama mea a vrut să viziteze Machu Picchu cu copii ei, pentru a sărbători libertatea ei regăsită. Eu m-am decis să vin în Peru cu câteva săptămâni înainte, ca să văd Amazonul și apoi să urc în munții Anzi. După care să rămân în Cusco, înainte să mă întâlnesc cu mama și frații mei de Boxing Day. Ei nu s-au sinchisit să planifice sosirea de Crăciun, pentru că, din nou, la noi în familie nu se sărbătorește.

Peru este o țară predominant catolică, așa că știu că o să scap la fel de ușor ca în Bangkok, fără decorațiuni publice. Există un târg de Crăciun, denumit Santurantikuy („vinderea de sfinți”) în piațeta centrală din Cusco, Plaza de Armas. Piațeta va fi decorată cu luminițe, iar la miezul nopții, în ajunul Crăciunului, aparent vor lansa sute de artificii prin tot orașul, care sparg tăcerea nopții, deși dimineața liniștea se instaurează la loc și persistă pe toată durata Crăciunului. Oare o să fiu singur și trist? Poate.

Însă, de data asta, decât să caut o soluție temporară, cred că trebuie să accept faptul că singurătatea vine la pachet cu călătoritul pe cont propriu. Dacă vreau să continuu să călătoresc așa (și vreau), trebuie să mă îmbărbătez și să mă obișnuiesc cu ideea că așa sunt sărbătorile atunci când ești plecat. Așa că în Cusco, indiferent dacă îmi fac sau nu prieteni, cam asta urmează să fac: o să mă duc la magazin în ajunul Crăciunului, o să cumpăr orice îmi face cu ochiul și o să cumpăr băutură pe măsură.

O să mă întorc cu toate în apartamentul închiriat prin AirBnB, o să fac platouri ca de petrecere și o să mă înfrupt. Beat și balonat, o să mă plimb pe străzile orașului la miezul nopții, ca să văd artificiile despre care am citit. O să mă întorc înapoi acasă și ăsta-i Crăciunul.