Cât de mult s-au schimbat căsniciile aranjate din India

La o săptămână după nunta mamei mele, ea și soțul ei cel nou și ciudat se îndreptau spre aeroportul din Madras ca să-și ia viza. Se mutau împreună în America. Mama se văzuse cu el o singură dată, cu zece zile înainte de nuntă. În timp ce el încerca să se orienteze prin aeroport - luând cu el bagajele și toți banii maică-mii - mama stătea înlemnită, temându-se că tipul ăsta pe care nu-l cunoștea tocmai a abandonat-o și a jefuit-o. Bărbatul ăla era tata și sunt căsătoriți de 34 de ani.

Am auzit povestea asta de multe ori, acum râd pe tema asta. Căsătoria a fost aranjată de familiile lor, când mama avea 22 de ani și tata 28. La nuntă, mama a purtat un sari roșu aprins, un cercel de aur în nas și machiaj făcut de prietenele ei din liceu. Au venit o mie de oameni. Terifiată la gândul că-și părăsește familia și începe una nouă, mama a plâns tot timpul.

Primele câteva săptămâni au fost jenante și ciudate, iar cei 34 de ani au fost și răi și buni. Ca în orice căsnicie, s-au certat și încă o mai fac. Însă, în cele din urmă, au ajuns să se iubească. Chiar dacă mariajul lor nu e cu nimic mai bun sau mai rău decât căsniciile părinților prietenilor mei americani, până-n zilele noastre, mama ridică în slăvi avantajele căsătoriilor aranjate.

Îi e și ușor să o facă. Rata divorțurilor în India - deși în creștere - e printre cele mai scăzute din lume. Mama susține că, atunci când familiile se implică în căsnicii, iar părinții sau rudele mai în vârstă se asigură că partenerii sunt potriviți, șansele ca cei doi să întâmpine divergențe îndeajuns de serioase încât să ducă la divorț scad.

Însă, ca om care-a crescut urmărind sitcomuri și comedii romantice americane, întotdeauna am considerat drumul spre căsnicie drept o călătorie încurcată, uneori jenantă, dar întotdeauna cu recompense emoționale. Căsniciile aranjate, pe de altă parte, îmi păreau false și străine. Cu toate astea, mama s-ar putea să aibă un argument bun. Comediile romantice nu iau în calcul fenomenul secolului XXI, „ghosting”. Deși o căsnicie aranjată îți dă mai puține opțiuni, îți oferă și mai puține șanse de respingere. Și, pe parcurs, familia e acolo ca să-ți ofere sprijin.

Pe subiectul ăsta, tata a accentuat și importanța implicării familiei. Mi-a explicat că, în căsnicia lui, n-a prea fost loc de îndoieli, pentru că „știam că e educată, știam cum arată și aveam încredere că părinții mei o să ia decizia corectă”. După cum a declarat Madhu Kishwar pentru The New York Times, căsniciile aranjate funcționează, pentru că tinerii din India sunt mai puțin furioși și ostili față de propriii părinți.

În plus, căsniciile lipsite de pasiune și pragmatice nu mai sunt la fel de des întâlnite ca pe vremuri. Pe măsură ce tehnologia s-a schimbat, au evoluat și tradițiile odată cu ea, iar căsniciile aranjate s-au transformat într-o alternativă la relațiile începute online. Un obicei nou, cunoscut drept „căsnicie semi-aranjată”, permite membrilor familiei să păstreze noțiunile mai tradiționale ale căsniciei și ale rolului femeii în cadrul acesteia, în timp ce lasă mai multă libertate de alegere.

Vărul meu a cunoscut această formă de căsnicie, când i s-a făcut lipeala la 26 de ani. Soția lui, Prerana Uday, e o femeie educată, modernă și elegantă. Când părinții i-au propus un tânăr simpatic cu care voiau să o căsătorească, a fost șocată. Dar a cedat, s-a văzut cu el la cafea și au ajuns să se vadă o vreme, presupunând că vor ajunge la nuntă. După un an și jumătate, s-au căsătorit.

Deși Uday explică faptul că relațiile în afara căsniciei sunt în continuare tabu în India, spune că acestea câștigă teren în majoritatea familiilor urbane. Conform unui sondaj întreprins de Institutul Internațional de Științe ale Populației și Consiliul populației, căsniciile semi-aranjate însumează un sfert din toate căsniciile. Printre femeile de vârsta ei, Uday a fost prima care s-a măritat și, deși unele dintre prietenele ei au avut parte de o căsnicie aranjată sau de una ca a ei, altele au avut relații, pe când celelalte sunt singure, fericite, și fără vreun plan să se căsătorească în viitorul apropiat.

Așadar, este foarte probabil ca toată ideea de căsnicie în India să se transforme cu timpul. Uday îmi explică faptul că, pe măsură ce veniturile cresc, iar populația e expusă la diverse perspective și tendințe, procedura căsniciei aranjate s-a adaptat. Creșterea educației, a urbanizării și a apariției site-urilor matrimoniale le-au oferit tinerilor indieni mai multă eficacitate în alegerea unui partener.

De altfel, acum există mai bine de 1 500 de site-uri matrimoniale în India, care le asigură oamenilor și mai multe opțiuni. Jagdish Khubchandani, căsătorit de doi ani, mi-a relatat într-un interviu telefonic că și-a cunoscut soția pe un site numit Shaadi.com. Însă, spre deosebire de o întâlnire tipic americană de pe Tinder, fratele viitoarei sale soții îi gestiona contul, iar ea l-a cercetat atent pe Khubchandani, înainte să poată să o cunoască.

Aplicațiile de dating precum Tinder și Hinge capătă și ele mai multă popularitate printre tinerii adulți din mediul urban. O aplicație, TrulyMadly, adaptează lumea modernă a întâlnirilor special pentru indieni și le permite femeilor să se simtă în siguranță când stau de vorbă cu necunoscuți, verificând utilizatorii prin rețele sociale, numere de telefon și acte de identitate cu poze. Algoritmul său chiar se asigură dacă ești într-o relație sau nu.

Dar acest obicei mai are de evoluat dacă vrea să se modernizeze, pentru că femeile nu dețin o autonomie completă. În ciuda a ceea ce Bollywood-ul ar vrea să crezi, astăzi doar circa cinci dintre căsniciile din India sunt „din dragoste”. Și mariajele în sine mai au mult de progresat. Căsătoria între copii e ilegală, dar o treime dintre miresele minore din lume sunt din India, conform UNICEF. Violul conjugal încă nu e incriminat în India, ceea ce înseamnă că, dacă o femeie se mărită cu un bărbat pe care nu-l cunoaște, nu poate să facă recurs, în cazul în care situația devine violentă.

Există puține metode de evadare. Poate că rata divorțurilor e scăzută (o căsnicie din o mie, conform anumitor studii), dar asta nu înseamnă neapărat că o căsnicie aranjată are succes. O femeie în vârstă de 21 de ani cu care am vorbit, Kalyani Salgame, mi-a explicat că, deși divorțul e mai acceptat de către generațiile tinere, cea a părinților ei „vorbește despre asta în șoaptă, asociind adeseori femeia cu mila”.

Purnima Madhivanan este epidemiolog de boli infecțioase la Universitatea Internațională din Florida, a crescut în India și a studiat relațiile matrimoniale ale indienilor, în contextul sănătății publice. A explicat într-un interviu că, din moment ce căsniciile aranjate sunt în mare parte un acord între familii, nu între indivizi, femeia are mai puțină influență. Madhivanan a spus că atunci când o femeie se mărită și pleacă de la casa ei, își părăsește „familia, tot ce deține, identitatea și primește una nouă”. E o pierdere marcantă. Conform lui Madhivanan, unele femei n-au niciun cuvânt de spus despre „când și cum vor avea parte de sex”.

Un ONG din San Francisco cu care am vorbit, Maitri, asigură servicii supraviețuitoarelor violenței domestice și victimelor traficului de carne vie din comunitatea sud-asiatică. Coordonatoarea lor pe relații externe, Nandini Ray, a declarat pentru Broadly că nu a sesizat nicio legătură între cultura indiană a căsniciilor aranjate și violența domestică. „Violența domestică se poate întâmpla oricui, indiferent de cultură, rasă, nivel de educație, clasă economică și gen”, a spus ea. Pearl Choragudi, consilier senior la un alt ONG împotriva violenței domestice, My Choices, e de acord și spune că modul în care te căsătorești nu schimbă nimic. „Cât timp tradiția obligației (din partea fetei) și a cererii îndreptățite (din partea bărbatului) nu dispare, abuzul va continua să prospere.”

Din cauza asta, India trebuie să prioritizeze sporirea modernizării căsătoriilor pe tot cuprinsul țării. Să acorzi atât femeilor, cât și bărbaților o putere mai mare de a alege cu cine și cum se căsătoresc presupune că asta va ține și după ziua nunții, ceea ce le permite să fie mai fericiți și - dacă asta nu e posibil - să divorțeze, în cele din urmă.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.