Am pus un „robot” să-mi arate cum vede Bucureștiul și e mai bine decât m-am așteptat

Între 2022 și 2023 am văzut cel mai mare val de creștere pentru inteligență artificială. Sau, altfel spus, de dezvoltare a aplicațiilor care sunt construite cu algoritmi AI. Dacă ai stat pe internet în ultimul an, ai văzut lucrurile astea. 

De peste un an diversele exprimări ale inteligenței artificiale – aplicații, site-uri, augmentări de produse etc. – s-au coborât printre oameni și le-a permis să genereze imagini în baza unui prompt. Apoi să facă mult mai multe, dar imaginile au captat cel mai mult atenția.

De atunci și până acum, s-au îmbunătățit considerabil calitatea imaginilor și acuratețea prin care e reprodus textul, deși nu e niciodată perfect și nici numărul degetelor nu e mereu același. Dar da, unele motoare de AI reușesc acum să deseneze mâinile ceva mai bine decât un preșcolar!

Îmbunătățirea pe unele părți vine însă cu dezavantaje pe altele. Multe site-uri de AI care erau la început gratis au început să coste, ca Dall-E, unde trebuie să cumperi credite ca să-ți generezi imagini. Și pentru performanță mai bună plătești pentru Midjourney. 

Ceea ce te duce înapoi la controversa pornită anul trecut: e sau nu moral și de bun simț față de artiști să folosești un astfel program? Și chiar să plătești pentru asta acum? Depinde cum o iei. 

Deși AI a evoluat atât de mult și poate fi util când ai nevoie de un vizual rapid sau când vrei să-l vezi pe Vlad Țepeș la masa Consiliului European, e încă departe de a reproduce poate cel mai esențial lucru din artă: latura umană. Și probabil că nu va reuși niciodată să facă asta. Deși produsul final are ceva din stângăcia, naivitatea și dorința de-a face ceva nou caracteristice omului. 

Acum însă pare că și industria muzicală ar putea fi afectată de AI. De curând, a apărut și un program prin care poți reproduce vocea cuiva. Și, da, vor fi tot mai multe, de unele vom uita în câțiva ani, dar e cert că ce înseamnă Creație e sub un val de transformare.

Reproducerea vocii era posibilă și înainte, cu un program de editare și niște timp de investit. Acum e totul mult mai ușor și la îndemâna oricui – prompt bun și spor la rafinare, cum s-ar zice. Îi dai robotului un text scris de tine și, dintr-o dată, o ai pe Lana del Rey care cântă „Coace Doamne prunele”. Practic, nu-ți trebuie decât o înregistrare cu acea persoană ca să poți să-i bagi cuvinte-n gură. Și-ți dai seama că internetul a luat-o razna. 

Cu tot valul ăsta de programe care se descurcă din ce în ce mai bine, o groază de politicieni și persoane publice s-au trezit că nu mai au control asupra propriilor imagini. Oamenii care lucrează în domeniul creativ se tem că ar putea rămâne fără job. Până la urmă, AI bifează tot: artă vizuală, muzică și conținut scris.

Momentan nicio formă de inteligență artificială nu e atât de avansată încât să fie greu să-ți dai seama unde-i om și unde-i robot. Dacă și când o să se întâmple vreo apocalipsă creativ culturală e greu de zis. 

Până atunci, n-ai decât să te urci și tu pe valul ăsta, că nu trăiești într-o peșteră, și să te consolezi când greșește mâini, note și face dezacorduri.

Dincolo de toate astea, genul ăsta de artă generată de inteligența artificială ar trebui să fie luată ca o etapă nouă în dezvoltarea acestei exprimări. Are și lucruri bune, mai ales când dai un prompt creativ robotului. Îți permite să explorezi zone și lucruri pe care nu le-ai putea vedea altfel. 

Am vrut să vedem cum ar arăta zone importante din București prin ochii acestui program, în diferite stiluri deja popularizate de-a lungul timpului. Iată ce a ieșit.

Centrul Vechi — Nu arată chiar cum ți-l aduci aminte, așa-i?

Teatrul Național București — E locul potrivit să-ți faci poftă de teatru?

Piața Victoriei — I-a dat un pic de culoare.

Herăstrău — Iarba verde a Capitalei.

Arcul de Triumf — E ca-n povești.

Palatul Parlamentului — Are loc într-un film de tipul Lord of the Rings.

Biblioteca Centrală Universitară — Poftă de carte.

Piața Universității — Locul tinereții și al revoluțiilor.