Cea mai importantă întrebare pe care să ți-o pui ca Gen Z pe social media

Înainte să plec în Egipt, într-o vacanță cu ai mei, m-am certat cu prietenul meu de atunci. Pe toată durata vacanței, am postat mult mai mult decât de obicei și, sincer, mult mai mult decât aș fi postat dacă nu eram tristă.

În fiecare zi doream să arăt cât de fericită și bine sunt, cât de mult mă bucur de tot ce văd și trăiesc, chiar dacă, în realitate, eram un emotional wreck. Poate am reușit să-i păcălesc că îmi e bine pe cei care mă urmăreau, dar nu am putut niciodată să păcălesc persoana care conta cel mai mult – pe mine.

Sigur, s-ar putea ca ce-ți povestesc să nu ți se pară ceva nemaiauzit, dar sunt și cazuri în care modul în care îți creezi imaginea din societate în social media să treacă la următorul nivel.

Probabil că ai auzit și tu de Anna Delvey, o tipă care și-a construit o altă identitate în online și s-a folosit de puterea și banii de care a beneficiat de pe urma ei pentru a-și face loc și un renume printre bogații din New York. După ce a fost condamnată pentru furt, Anna Delvey – pe numele ei adevărat, Anna Sorokin – a fost întrebată dacă-și regretă faptele. A răspuns că ar face același lucru de la capăt și că banii nu au fost niciodată scopul ei principal.

Un demers de tipul ăsta te lasă cu un fals sentiment al importanței. Iar sentimentul ăsta e amplificat constant pe măsură ce numărul urmăritorilor crește. Asta se resimte fie ca o binecuvântare, fie ca un blestem. Devine o presiune și o responsabilitate foarte mare ca tot ce postezi să fie relevant și să atingă măcar o parte din public. 

Acum nu m-aș mai prezenta într-o lumină falsă în online, dar nici nu găsesc necesar să afișez momentele dificile prin care trec.

În ultima vreme, oamenii au început să prindă curaj să împărtășească și o parte din imperfecțiunile lor sau decepțiile pe care le trăiesc și să arate că asta e extrem de normal. Deși unii își doresc să vadă asta online, un număr poate la fel de mare nu e încă pregătit să primească genul ăsta de content – de aici și numeroasele cazuri de discriminare și body shaming.

Dacă în trecut pentru a fi autentic presupunea să faci ce era văzut ca fiind interzis – de la a avea parul lung sau a-l vopsi pană la a-ți face un tatuaj, pierce sau orice fel de intervenție estetică – acum lucrurile astea sunt o normalitate. 

Ba chiar ele pot face parte din stilul și personalitatea fiecăruia. Este cultura unei generații mai deschise ca cele din trecut. Se pune mult mai mult accentul pe cum vrei să te expui în fața lumii. Dar și pe cine ești cu adevărat sau cine ți-ai dori să fii de fapt. 

Stilul pe care vrei să ți-l însușești e, de multe ori, în opoziție cu credințele părinților sau familiei despre cum ar trebui să arăți.

Am crescut auzind că doar pușcăriașii sau oamenii care consumă droguri își fac tatuaje și piercing-uri. Că dacă-mi fac va trebui să le ascund în contextul unui job. Că nu o să mai fiu feminină când mă îmbrac într-o rochie și ies pe stradă cu părul strâns într-un ponytail, pentru că pierce-urile vor fi atât de evidente.

În timp, ceea ce era înainte considerat rebeliune a devenit mai degrabă o uniformizare. Se ajunge la fenomenul în care majoritatea are cam aceleași preferințe.

Acest lucru se datorează și lipsei de opțiuni în materie de haine. Cele două variante cel mai des întâlnite sunt de fast fashion și haine de firmă. Și uite cum ajungi să fii diferit dacă alegi să porți haine second hand – spune-le preloved sau vintage, dacă te face să te simți mai bine – sau orice nu este în „trend”.

Totul se rezumă la cine ești tu și dacă asta ți-e neclar, trendurile care au succes in online vor fi cele care-ți determină personalitatea. Cred că atunci când te întrebi constant cum se raportează followerii tăi la conținutul pe care-l faci, nu o să poți să fii niciodată autentic.

Inevitabil, oameni vor proiecta propriile percepții asupra ta, în funcție de bagajul lor emoțional și experiențele personale. Și în final se pune problema: în ce măsură ești un utilizator sau devii un produs al rețelelor sociale?

Cum trebuie să vorbesc sau ce trebuie să spun ca să prind pe social media? Cum ar trebui să mă port sau să arăt? Ce imagine ar trebui să promovez? Cine ar trebui să fiu ca să am succes? Toate aceste întrebări te fac doar să te îndepărtezi de cine ești cu adevărat.

Cu atâția oameni cu conturi doar în aparență personale, a devenit foarte greu să-ți dai seama care sunt produsele cu adevărat bune și care sunt cele care au în spate doar o promovare gândită cu bugete de marketing. Soluția pe care am găsit-o pentru a nu cumpăra ceva de proastă calitate e să analizez cât de mulți oameni promovează același produs și istoricul lor.

Practic, să petrec și mai mult timp în online, până la epuizare.

Nu e nevoie să stau mai mult de două ore pe TikTok ca să mi se recomande cine știe ce fond de ten, cum ar trebui să arate rutina de skincare, care-s cele mai cool outfituri de pe Shein și pe ce plaje exuberante ar trebui să mă plimb vara asta.

Tot timpul ăsta irosit ajunge să fie adevăratul preț pe care-l plătesc.

Algoritmul funcționează în așa fel încât învață foarte repede preferințele utilizatorului. Cu cât urmărești mai mult un subiect cu atât îți va apărea mai des. Devii astfel un produs atât pentru algoritm, cât și pentru rețeaua socială în cauză. Așa riști să te îndoctrinezi singur. E ca o minciună care, repetată de suficient de multe ori, devine un adevăr. 

Cred că problema cea mai mare se pune când ea devine „adevărul” unei comunități formată din zeci sau chiar sute de mii de oameni. 

Unul dintre punctele tari ale rețelelor sociale este să aducă oamenii împreună, iar în ultimul timp focusul a fost să-i aducă pe cei cu interese comune. Apare riscul unei limitări în granițele propriilor credințe. Te trezești la un moment dat într-o bulă fără de început sau sfârșit. O bulă care se formează și se autoalimentează, care face accesul la perspective diferite tot mai îngust.

Astfel, ceva ce trebuia să aducă oamenii împreună, acum a reușit chiar să-i dezbine.

Validarea pe subiectele tale de interes va veni continuu din acest ecosistem și asta duce la perpetuarea comportamentelor sau mentalităților mai bune sau mai proaste. 

În tot acest context, autenticitatea e o responsabilitate proprie. Pe de o parte, e cea individuală și cum vrei să ți-o construiești și dezvolți. Apoi este a celorlalți, iar aici totul începe de la ce prețuiești autentic la ei – atât cei apropiați, cât și alții pe care-i vezi online. La o adică, ai putea cataloga ce e social media drept o oglindă: reflectă ce există în jur și, dacă nu-ți place reflexia, ar trebui să schimbi mediul.