Am vorbit cu Mobtrap despre noul album inspirat de Cluj, bătaia luată la poliție și închisoare

Dacă te întreb cine e Michael Emeka Rosenfeld probabil că n-o să știi ce să zici. Dar dacă te întreb cine e Mobtrap, e posibil să fi auzit de el. Poate ca urmare a unor scandaluri sau din muzică. Cine știe, poate chiar din TikTok. 

Acum a lansat albumul ZORILOR MOST WANTED (pe Spotify aici) și cu ocazia asta am vorbit cu el despre muzică, viața lui, dar și cum a ajuns la închisoare sau cum a fost bătut în secția de poliție. Așteaptă de doi ani să scoată piesele astea-n lume și mi-a spus că n-o să mai fie niciodată în stare să cânte cum cânta când le-a tras. E pe un vibe de Mob ăla vechi, un pic altfel decât ce auzi acum – mai chill, nu cu piese hardcore.

Mobtrap aduce în trapul românesc ceva nou ca atitudine și ca povești, dar și ceva vechi, în sensul bun, ca beat, ritm și vibe. Poate chiar ajunge să pună Cluj pe harta muzicii trap, lucrează la treaba asta și pare că-i iese. Până la urmă, pe noul album preia numele unui cartier de-acolo. Și-aduce și-un feeling mai spre americani, cum o dau acolo peste ocean, prin ce cântă, de ce-o face și cu ce lecții se pot alege adolescenții care-l ascultă. L-am întrebat și de asta, critica celorlalți că-i învață nasoale pe copii.

Până o să-i asculți ce-are de zis pe muzică, uite ce-am aflat despre viața lui și cum de-a trecut prin atâtea în ultima vreme. Am început de la povestea cu fosta iubită, care a cerut și ordin de protecție față de el – după ce-a amenințat-o cu moartea în niște clipuri și ar fi făcut asta și fizic, la o bază sportivă din Mănăștur, după cum a acuzat ea, conform Ziar de Cluj. Vizita la secția 4 s-a lăsat și cu bătaie, așa că l-am întrebat și de episodul ăla.

VICE: Presa a scris că ți-ai amenințat fosta iubită cu moartea. Care e faza până la urmă?
Mobtrap: Aici e altă treabă. După ce ne-am despărțit ea a început să scoată povești cum că e gravidă. Am ignorat-o. Până când a încercat să facă o cheie. La modul că i-a pus pe doi să urmărească un tovarăș. Băiatul ăla era cu o fată, nu cu mine. Fostă-mea știa mașina. Ăia l-au urmărit, l-au pus să oprească, i-au deschis ușile și au început să dea în el. Când au văzut că i-a căzut gluga și că nu sunt eu, l-au lăsat și au plecat. Fata care era cu tovarășul ăsta al meu a zis că unul dintre băieți avea un briceag.

A doua zi de dimineață, fosta mea era singura care știa de fază. Mi-a povestit un prieten care știa de la ea. În seara în care s-a întâmplat, doar ai noștri știau. Și a doua zi știa și ea. N-avea cum să știe nimeni altcineva. Mi-a dat de înțeles că ea a vrut să îmi facă așa. M-am enervat, că a picat și pe tovarășul meu cel mai bun.

Așa am pus story-urile alea în care am zis ce o să îi fac. Așa a ajuns garda să mă cerceteze pentru trei amenințări împotriva ei. Una dintre amenințări, zice ea, e că am prins-o cu zece băieți în parc și am flegmat-o. Ceea ce nu s-a întâmplat. Am mers la ea și i-am explicat situația. Am strigat la ea, dar nu am amenințat-o cu nimic. I-am zis ce treabă are cu tovarășul meu, de ce nu ne lasă în pace. Și ea a zis că am flegmat-o. Eram la baschet, era multă lume în jur să vadă. Filma cineva dacă se întâmpla așa.

Bă, nici n-am încercat să lămuresc. Am lăsat să înțeleagă fiecare ce vrea. Nu-mi pasă ce zic alții. E treaba mea. Dacă eu am ales să fac așa e alegerea mea. Poate mai începea alt caz pe numele meu dacă ziceam altceva. Și eu puteam să merg la poliție să zic că mi-e frică pentru viața mea. Că mă caută lumea să mă taie.

Și ce s-a întâmplat la secție?
Am fost chemat să dau o declarație după ce ea a depus plângere împotriva mea. Am mers, am luat cu mine și un prieten. M-au pus să stau în sala de așteptare. Au trecut 20, 30, 40 de minute și n-a venit niciun polițist. Nici polițistul de la intrare, care stă de obicei acolo, nu era. Mă și întrebam ce durează atât, că mă puseseră să mă grăbesc. Plus că îl lăsasem pe tovarășul meu afară în caniculă. M-a auzit un polițist care era afară la țigară. A venit și mi-a zis: „De ce să ne grăbim? Cine ești tu să ne grăbim?” Eu i-am răspuns că-s cel mai mare artist din Cluj. „N-am auzit de tine”, mi-a zis. „Nici eu de tine”, i-am spus și eu. Și mi-a dat direct una în timp ce stăteam jos.

Nu-l cunoșteam, nu l-am mai văzut niciodată. Plus că nu era în uniformă. Era îmbrăcat în civil. Mi-a zis pe urmă că el e șeful acolo, că el a semnat mandatul meu. După ce m-a lovit am dat să plec și l-am înjurat. I-am zis „Băga-mi-aș pula în familia ta”. Repet, după ce m-a lovit. Se întoarce, mă ia de tricou și îmi mai dă una. Aia se vede pe cameră.

Afară m-a lovit de mai multe ori. Numai că după a doua lovitură nu mi-am pierdut cunoștința, dar nu îmi mai aduc aminte că m-a lovit. Cred că eram puțin inconștient, dar eram în picioare. Nu mi-am luat somn. Am văzut și eu pe cameră că m-a lovit, ca tine, ca restul. Am plecat după faza asta. Dar m-am întors de bunăvoie la secție cu avocați.

Din partea lor treaba asta a părut legală. Dar nu e așa legal să mă ții acolo bătut cinci ore. Și în timpul ăsta, mi-au mai făcut și un mandat de aducere. Și un alt mandat de reținere 24 de ore. Ca să nu pot să mă duc la spital după incident. Bine că a venit avocata, a sunat la 112 și a venit ambulanța. Că ei voiau să mă ducă direct pe arest. De-aia sunt filmările cu mine în ambulanță, la spital. Polițiștii voiau să mă ducă direct în arest.

Cum s-a rezolvat problema asta?
Acum o rezolvăm, încă e în temă. Durează ceva timp. E posibil să se rezolve într-un an de zile. Vreau să rezolv și plângerea împotriva poliției, dar și cu plângerea împotriva fostei.

Ce s-a întâmplat când ai intrat la închisoare?
Am sărit pe doi cu Vale și garda ne-a prins fix după zece minute. Ne-au dus la secție, pula mea. Prima oară ne-au dus pe arest. Era lejer, aveam aer condiționat în cameră, n-aveam treabă. Când am ajuns la pușcărie mi-am dat seama că stăm opt inși în cameră. Și camera asta era cât aia de pe arest, unde stăteam maxim patru. Paturi supraetajate, n-aveam loc de nimic. Am zis „Vai de pula mea” când am văzut condițiile. Urât rău de tot.

La început nu ne-am înțeles cu romii de pe acolo. M-am certat cu ei. Și Vale s-a certat cu ei. După vreo două săptămâni de stat cu ei a fost totul lejer. Ne-am înțeles cu ei, ne-am făcut spate, ne-am făcut combinații.

Știi care e treaba la pușcărie? Că tu trebuie să-ți faci viața acolo. Cum trăiești afară, așa trebuie să îți faci o rutină să trăiești și acolo. Să nu o iei cu capul. Vreo lună am avut rutina asta. Mă trezeam, mergeam la sală, jucam biliard. Ca să-mi fac viața mai ușoară mi-am făcut și mindset-ul că nu o să mai ies. Vale n-a făcut asta. Degeaba îți zici „Ies, ies, ies” și tu rămâi între patru pereți.

Gardienii cum s-au comportat cu tine?
Au fost okay. M-au văzut așa negru, ce s-or fi gândit? „Câți negri sunt la pușcărie?” Făceau glume despre părul meu. Râdeam cu ei, erau de treabă, dar își făceau meseria. Dar așa, era să o pățesc cu un țigan. M-am certat cu el și m-a tăiat când stăteam în pat. După aia ne-am înțeles cumva.

Cum te simți după toate astea?
Fix acum un an pe vremea asta eram arestat și la început era nașpa un pic. Îmi făceam multe filme. Dar după ce am ieșit după 24 de ore, m-am dus direct la concert. M-am simțit bine. Mi-am amintit cine sunt și câti fani am. Până la urmă nu am pierdut nimic. N-aveam de ce să mă simt nașpa. Din contră, am avut multe de învățat.

Nici nu am simțit că lumea mă urăște. Am apărut și la știri că mă bat cu poliția. Ceea ce nu e o chestie okay. Dar în fața fanilor mei nu m-am înjosit. Am devenit chiar mai șmecher. Poate pentru părinții fanilor mei pare că am făcut ceva nașpa că așa mă dau la TV. Și să știi că mă bucur că m-a lovit gaborul ăla. Atâtea necazuri mi-a făcut poliția, e timpul să le fac și eu lor.

Pe net, lumea comentează că tu urăști poliția. Așa e?
N-o urăsc, chiar deloc. Că sunt și polițiști buni. Am și eu câțiva tovarăși polițiști. Dar pentru că trăim în țara asta, majoritatea polițiștilor sunt țărani. Da, sunt polițiști, au uniforma pe ei, dar nu au mentalitate cum ar trebui să aibă un polițist. La modul că dacă văd poliția nu trebuie să mă sperie treaba asta, trebuie să mă simt în siguranță. Nu?

Cu Secția 6 am avut prima mea problemă, de-aia am făcut și piesa aia. Ăia de la Secția 6 mă știu toți de când eram mic. Am avut ceva cu ei că era vorba de secția de la mine din cartier. Adică, uite, la concerte am polițiști pe lângă mine. Doar nu mă duc să le bag muie așa pur și simplu. Că știu ce putere au.

Cum ai ajuns la în România și cum te-ai apucat de muzică?
M-am născut în Nigeria, în Enugu. Taică-miu s-a născut în România, dar părinții lui sunt evrei. El s-a gândit să le trimită pe surorile mele la facultate aici. Când am terminat și eu generala, să intru la liceu, am venit la Cluj cu toată familia – la 11 ani. În Nigeria era totul urât. Taică-miu era la lucru toată ziua, doar că acolo e dubios. Dacă ești alb poți să fii răpit. Taică-miu mergea la muncă cu două mașini de poliție după el, altfel îl răpeau. Așa s-a gândit el că nu mi-ar fi bine să cresc într-un loc d-ăsta. Am venit la Cluj la școală și aici am rămas de-atunci.

Și familia ta ce face, mai e cu tine la Cluj?
Nu, ai mei s-au mutat acum doi ani în Israel. Stăteau aici pentru mine și după ce m-am lăsat de școală nu au mai rămas. Dar mă înțeleg foarte bine cu ei.

Ai simțit vreun șoc cultural?
La început nu prea ieșeam din casă, nu aveam tovarăși. După un an, doi, am început să învăț limba română și să-mi fac tovarăși în jur. După aia mi-am făcut tovarăși prin alte cartiere. Mă concentram mult pe școală când eram mic. Printr-a opta, a noua am început să nu mai fiu așa de concentrat. Am început să fac prostii, ca orice copil. M-am mutat în chirie la 16 ani. Și de atunci stau singur și tot de atunci nu prea am mai mers la școală. La modul că nu mai era mama să mă trezească. Mă trezeam pe la 10 dimineața, mă duceam la școală la 13. Într-a unșpea m-au pus să repet anul de la absențe. După care m-au dat afară.

Așa m-am lăsat de școală și am început să fac muzică. De plictiseală la început. Aveam un microfon de gaming și am început să dau în engleză.

De unde numele tău de scenă?
Prima mea piesă a fost „Michael On the Block”. De aici abrevierea Mob. Și atunci eu și locuiam în trap, făceam trap, cântam trap. Așa m-am gândit la Mobtrap. M-am gândit într-un fel la Chief Keef. Știi ce zic?

Te-ai simțit vreodată discriminat? Știu că la școală erai percheziționat din senin.
Nu mă simțeam discriminat de culoare, dacă pot să zic așa. Mă simțeam discriminat pentru felul în care mi-o ard. Doar că fac aia și zic aia nu înseamnă că vând droguri. Era treaba mea ce fac. Dar la școală nu mi-am făcut treaba niciodată. Numai din auzite se întâmpla să fiu percheziționat. Veneau random și mă luau. Veneau la clasă, în mijlocul orei și-mi ziceau „Michael, poți să ieși un pic?”. Venea directorul și ieșeam. „Că am auzit că ai nu știu ce la tine. Dacă putem să te verificăm.” „Liniștiți!”, așa le ziceam. Îmi căutau în locker, în ghiozdan. Din auzite făceau asta și pentru că mi-o ardeam eu în haine de skater. Nu cred că făceau asta că-s negru. Nu cred că a fost rasism.

M-am simțit foarte șmecher când m-au percheziționat și n-au găsit nimic. Jur! Am plecat cu capul în sus. Nu m-am gândit niciodată la faza asta ca un episod de discriminare. Eram și copil mai prost. Sigur au avut ceva cu mine dacă stau acum să mă gândesc. Chiar am fost recent la școală să iau o scrisoare. Și în cancelarie am găsit un hanorac cu FBD, merch-ul meu, care era confiscat. Când eram la școală, comentau de mine și nu mă suportau. Dar acum, profii ăia cred că se laudă cu mine. Chiar dacă n-am terminat școala.

Care e treaba cu cartierul Zorilor din Cluj?
Toți tovarășii mei sunt de aici. Toți cu care m-am înțeles de la început, la modul ăsta. În sine, Zorilor e un cartier liniștit. Sunt o grămadă de familii și bătrâni care stau aici. Zorilor arată așa, dar, de fapt, nu e așa. Știi ce zic? Arată chill, dar se întâmplă lucruri. Ce e tare în Zorilor e că dacă mergi pe stradă nu vezi prostii cum se întâmplă în alte cartiere. Sau vezi că se taie lumea. Dar numai cine trebuie să știe, știe ce se întâmplă. Sunt și alte combinații și filme. Pe treaba asta, Zorilor e un cartier puternic din Cluj.

Și care-i povestea albumului de-acum?
E înregistrat în perioada în care ieșeam cel mai mult prin Zorilor. E gata cam de doi ani. Chestia e că nu o să mai pot să fac piese ca astea de pe „ZORILOR MOST WANTED”. Nici dacă aș vrea. Atunci eram acolo, în mijlocul a tot ce se întâmpla. Eram in the trenches, poate la cel mai de jos nivel din viața mea.

Nane e unul dintre oamenii care te-a susținut și te-a pus în lumina reflectoarelor. Cât de mult a contat ajutorul lui?
Doar pe Nane și pe Vale îi am ca familie în treaba asta. Când am intrat pe arest, după două ore, vine polițistul la ușă și îmi zice că am avocată. „Ce avocată?”, l-am întrebat. Ai mei nici nu știau, erau în Israel, deci n-aveau cum să mă ajute. Mă duc și avocata îmi zice „Am venit din partea lui Nane”. Am rămas prost! Nici nu eram așa apropiați atunci, era acum un an. Atunci ne-am împrietenit.

Dacă nu era Nane dădeam ceva amanet să fie bine. Nane îmi punea bani la pușcărie. Păi, nu mi-au pus tovarăși de-ai mei și mi-a pus Nane? Până la momentul ăsta de care îți povestesc nici nu cred că ne văzusem. I-a pus bani și lui Vale. A plătit bani la avocată. Nici n-am cum să îi mulțumesc pentru ce a făcut. Am mers cu Vale la pușcărie, dar acolo toată lumea e singură. Ești singur când te prinde în fapt și te duci așa. Dar noi eram amândoi. Sunt părinți care nu fac pentru copiii lor din pușcărie ce-a făcut Nane pentru noi.

Ce le zici ălora care spun că îi înveți pe copii să facă ce făceai tu?
Înainte să vorbesc cu tine făceam playlist-ul pentru majoratul unei fete. Și mă gândeam: „Bă, dar eu cânt d-astea, o să fie părinții acolo.” Apoi un tovarăș mi-a zis: „Copiii asta vor să audă. Dacă asta vor să audă, du-te și cântă ce vor să audă.” Eu văd treaba așa: mai bine cânți despre ele decât să le faci. Așa le-am zis și în fața instanței, că m-au certat pentru chestia asta. Asta e și ideea pentru copiii care mă ascultă. Ia-o ca în America, ăia ascultă muzica aia ca pe entertainment. Așa trebuie să o iei și aici. Nu te învăț să faci ceva, dar sunt mai explicit.