Am fost urmărită luni de zile de fostul iubit, până am reușit să obțin ordin de restricție

În 2020, șase la sută dintre persoanele cu vârste peste 16 ani au fost urmărite și hărțuite de un fost partener. Două la sute au zis că au fost urmărite în ultimele 12 luni.

Iris (23 de ani) a fost și ea urmărită de fostul ei. Ne-a povestit cum s-a întâmplat, de ce a fost așa de greu să scape de el și cum a reușit.

Au trecut trei luni de când am primit ultimul mesaj de la Bavo. Cel puțin cred că era de la Bavo. A venit de pe un cont anonim, dar părea stilul lui: un șir de mesaje incoerente, trimise adesea în miez de noapte. Uneori erau mesaje cu litere aiurea sau doar numele meu, alteori mă suna de o sută de ori la rând sau primeam zeci de cereri de prietenie de pe conturi anonime. Dacă aș fi făcut o simplă verificare, aș fi realizat că toate erau asociate cu aceeași adresă de e-mail. Poate că mesajele nu par amenințătoare, dar faptul că le primeam în timpul nopții mă făcea să simt un gol în stomac. Fostul meu iubit, Bavo, care trimite toate mesajele astea, mă hărțuiește de luni de zile.

Inițial, eu și Bavo am fost doar prieteni. Cel puțin așa credeam. Pentru el era ceva mai mult. Prima dată când mi-a făcut avansuri, nu i-am răspuns. Din cauza asta m-a blocat pe rețelele sociale. Acum că mă uit în urmă, realizez că ăsta era un semn că e un tip problematic. Dar pe atunci mi s-a părut doar jalnic. Când a vrut din nou să vorbim, am aranjat o întâlnire. Am început să-l plac tot mai mult și până la urmă m-am îndrăgostit. Am început o relație.

N-a durat mult. Bavo era gelos și încerca mereu să mă controleze. Se înfuria orice făceam. Dacă nu-i răspundeam la mesaje pentru că dormeam, mă bombarda imediat cu apeluri telefonice și mesaje incoerente. Apoi mă certa și spunea că mă urăște. Îmi zicea că alții râd de mine pe la spatele meu. Îmi cunoștea problemele psihice: aveam o tulburare alimentară din cauza depresiei. Folosea chestia asta împotriva mea când era supărat pe mine. După o criză, mă ignora și câte o zi întreagă. Iar când ne vedeam din nou, ne certam ore în șir. Erau niște ore groaznice: era furios și amenința că îmi distruge lucrurile sau că o să răspândească minciuni despre mine și prietenii mei sau mă amenința cu violența fizică. Uneori mă lipea de perete sau mă arunca pe podea. Alteori se punea în fața ușii ca să nu pot pleca sau amenința că se sinucide. O făcea cu atâta vehemență încât mă făcea să mă îndoiesc de mine și să cred că poate avea dreptate. De obicei, scandalul nu se încheia până nu zăceam și plângeam isteric pe canapea. Apoi se calma. Aproape întotdeauna făceam sex după o astfel de ceartă.

În jumătate de an, mă schimbasem total. De teamă să nu-l supăr pe Bavo, le dădusem unfriend prietenilor pe Instagram și evitam persoanele pe care el le considera nepotrivite pentru mine. Prietenii mei au tot insistat să ies din relație, dar după o vreme și-au pierdut răbdarea și m-au lăsat în pace. Mă simțeam foarte singură și eram convinsă că nimeni nu m-ar crede dacă le-aș povesti ce se întâmplă. Nu vedeam nicio ieșire. Acum îmi dau seama că mă spălase pe creier: mă făcuse să nu pot avea încredere în nimeni. Și insista mereu că fiecare femeie e îndrăgostită de el, ca să-mi trezească gelozia. Când prietenele mele mă invitau în oraș, spunea că o făceau special ca să-i atragă lui atenția. Mi se părea cel mai dezirabil bărbat din oraș și mă simțeam norocoasă că eram cu el. Eram îngrozită să nu-l pierd. Acum îmi dau seama cât de nesănătoasă era chestia asta, dar pe atunci credeam că acest comportament obsesiv e un semn de dragoste.

Treaba asta a durat vreun an, până când mi-am adunat puterile și i-am pus capăt. La început am avut inima frântă și îmi era un dor de el teribil. Dar situația a devenit sinistră destul de repede. Bavo m-a sunat să mă roage să ne împăcăm, mi-a trimis cadouri și e-mail-uri lungi în care îmi spunea că s-a schimbat și merge la terapie. Suna bine, dar, odată, a venit la mine la ușă și, pentru că nu am vrut să-i deschid, a început să urle. Mi-am amintit imediat cât de dubios era, de fapt. Între timp, am auzit de la prietenii comuni că vorbea despre mine ca și cum eram o psihopată. La un moment dat, colega mea de apartament a sunat la poliție. I-am zis că nu mai vreau să mai am de-a face cu el.

După conversația respectivă, n-am mai primit mesaje de la Bavo. Mi-am făcut conturile private pe rețelele sociale și l-am șters din listă. Dar, la scurt timp, am început să primesc cereri de prietenie de pe conturi anonime. Dacă nu le acceptam, primeam mesaje dubioase cu numele meu scris de zeci de ori. Alteori, mesajele erau deja șterse când le deschideam. Un cont anonim a început să mă sune încontinuu. Mesajele au devenit tot mai amenințătoare. Odată, îi povestisem lui Bavo despre un eveniment traumatizant din copilărie și m-am trezit cu tag într-o postare de pe un cont anonim care spunea povestea respectivă. Uneori era liniște câteva săptămâni, după care iar mă trezeam cu zeci de cereri de mesaje, tot de pe conturi anonime. Mai multe persoane mi-au zis că au văzut conturi false cu numele meu și fotografii de-ale mele pe aplicațiile de dating. Sunt sigură că tot el le făcea. Uneori primeam avertismente că cineva a încercat să intre în conturile mele de pe rețelele sociale. Când eram împreună, Bavo îmi zisese că îmi putea sparge conturile și urmări tot ce fac. Mă temeam că era adevărat, mă simțeam mereu urmărită.

Până la urmă mi-am șters toate conturile de social media. Nu mai suportam. Evitam toate locurile în care mă gândeam că o să-l găsesc. Terapeuta m-a diagnosticat cu sindrom de stres post-traumatic (SSPT). Relația mă afectase mai mult decât credeam. Am încercat să devin invizibilă pe internet, ca să scap de el. Așa îmi recomandau site-urile cu sfaturi despre stalking. 

După câteva luni, mi s-a făcut dor de rețelele sociale, nu prea mai poți să nu fii conectat în ziua de azi. Evident că aveam un număr de telefon pentru cei mai apropiați prieteni, dar pe Instagram mă conectam mult mai ușor cu ei. Deodată, nu mai știam de petreceri și concerte, nu știam când își sărbătoreau prietenii zilele de naștere și nu mai aveam update-uri de la oameni mișto din online.

Și profesional era nasol fără conturi de social media, pentru că eu lucrez în domeniul creativ, deci e important să am un portofoliu online. Nu mă mai găseau clienții, nu aveam unde să-mi expun lucrările. Am început să mă enervez că Bavo ajunsese să-mi dicteze viața. Dar când mi-am reactivat contul, imediat au început să curgă mesajele. Încă nu mă uitase Bavo.

După încheierea relației, am contactat Victim Support, la sfatul prietenelor mele, pentru că se temeau pentru siguranța mea.

Victim Support m-a ajutat să depun o plângere împotriva lui Bavo. L-am acuzat de hărțuire, cu ajutorul unui avocat. Dar au trecut luni de zile și n-am primit niciun răspuns. În acest timp, Bavo m-a hărțuit în continuare.

La un moment dat, am primit un e-mail în care eram anunțată că va avea loc o audiere. Apoi am primit mesajul că Bavo fusese găsit vinovat de hărțuire.

Conform avocatului, am câștigat cazul pentru că am făcut unele lucruri cum trebuie, De exemplu, am adunat suficiente dovezi. Nu știam dinainte că o să-l dau în judecată, dar am început să strâng dovezi intuitiv. Inițial, doar ca să le arăt prietenelor, ca să vadă că era periculos. De fiecare dată când primeam câte o cerere de prietenie sau un mesaj de la un cont anonim, făceam screenshot. Am mai descoperit un truc: dacă ești urmărit de un cont anonim, poți vedea primele două litere ale adresei de e-mail asociate cu contul respectiv dacă folosești username-ul și opțiunea „am uitat parola”. Când am făcut asta, am văzut inițialele lui Bavo. Am făcut screenshot și cu asta.

Avocatul mi-a zis că a fost foarte bine și că am făcut plângere la poliție. Raportul respectiv, plus dovezile adunate, fuseseră suficiente ca Bavo să fie condamnat.

Inițial mi-a părut rău pentru el. Nu voiam să aibă dosar penal, voiam doar să mă lase în pace. Totuși, m-am bucurat să am o dovadă scrisă că îmi făcuse rău. Bavo răspândise atâtea minciuni despre mine și nu-și asumase responsabilitatea pentru comportamentul lui. Acum nu are voie să mă contacteze. Dacă va încălca ordinul, trebuie să-l raportez din nou. Nu am timp și energie pentru asta, vreau să-mi văd de viața mea.

Asta nu schimbă faptul că mă bucur enorm că am câștigat cazul. Sunt multe victime care nu reușesc să strângă dovezi sau nu au energia să treacă printr-un proces juridic atât de anevoios.

Nu numai că trebuie să-ți povestești trauma de nenumărate ori, ci ți-e și teamă să îi arăți hărțuitorului tău că ești dispusă să te lupți cu el. Au fost situații în care o victimă și-a dat în judecată agresorul și acesta a înnebunit de tot, iar situația s-a înrăutățit. Nu știu dacă Bavo îmi va mai trimite vreodată mesaje. Știu că există șanse să o facă, dar mă bucur că nu mă mai simt ca o victimă.

Numele real al lui Iris a fost schimbat din motive de siguranță.

Articolul a apărut inițial în VICE Țările de Jos.