I-am întrebat pe oameni care sunt cele mai mari prejudecăți ale lor

Aruncă o privire necenzurată în culise și vei descoperi niște păreri nefondate și ridicole despre oameni pe care abia îi cunoști. În mod ironic, se pare că asta ne aduce laolaltă ca oameni: tendința noastră universală pentru intoleranță. De obicei, intolerența asta este sexism sau rasism pur – pe care, apropo, n-avem nicio intenție să-l promovăm aici –, dar este de obicei îndreptată și spre oamenii care conduc într-un anumit fel, care mănâncă anumite preparate sau care se bucură de un anume stil de muzică. Și ne-am gândit că ar fi o experiență ciudată, care o să ne aducă laolaltă, și prin intermediul căreia o să descoperim că suntem cu toții niște nenorociți care judecă orice mișcă. Cu toții!

Cu gândul ăsta în minte, ne-am plimbat prin Sydney și i-am invitat pe oameni să dea afară din casă.

VICE: Hey, Jack, care este cea mai mare prejudecată a ta?
Jack: Nu-mi plac australienii. Ultimii patru australieni pentru care am lucrat îmi datorează bani. Așa că la dracu’ cu australienii. Trăiesc aici, îmi place Australia. Dar frate, unii mă enervează rău.

Așa deci, patru australieni te enervează.
Da, dar doar ăia patru au reușit să-mi schimbe perspectiva asupra australienilor ca nație. Sunt atât de dornici să-i tragă pe sfoară pe turiști. Gen, dacă ești turist, pentru ei e un fel de-a face rost de mână de lucru ieftină și poți să scapi fără să-i plătești.

Și ce fel de muncă făceai?
Demolări. Deci demolam o casă, umpleam camionul și mă duceam la groapa de gunoi. Am lucrat 150 de ore sau ceva de genul ăsta pentru ultimul tip în ultimele două săptămâni și nu m-a plătit niciodată. Așa că l-am sunat și l-am întrebat, „Ascultă, pot să mă întorc să lucrez pentru tine?” El a acceptat, așa că m-am dus la el acasă, i-am furat camionul și l-am parcat acolo [arată înspre capătul străzii]. E acolo de patru săptămâni. Deci ăsta-s eu, răzbunându-mă pe australieni.

O să scot partea aia.
La dracu’, pune-o. Nu-mi pasă.

Hey, Sam, care este cea mai mare pejudecată a ta?
Am ceva împotriva oamenilor cărora le place muzica mainstream.

De ce?
Cred că oamenilor le place pentru că este cea mai facilă chestie. [Ei] nu prea știu ce le place. Nu e chestia care îi caracterizează.

Porți un tricou cu Guns N' Roses. Nu e ca și cum e o trupă necunoscută.
Diferența este că cei mai mulți au auzit cam trei piese de la ei. Dar eu sunt fan încă din prima zi. Am fiecare cântec, le am și pe vinil, am tot, la naiba.

Deci ăsta e un alt mod de a spune că mulți nu gândesc cu propriul cap, corect?
Da, cred că oamenii doar citesc reviste și ascultă radio. Le place ce aud și nu prea caută să diversifice asta. Primesc de-a gata totul și cam atât. Eu sunt pretențios când vine vorba despre muzică. Presupun că e și datorită faptului că știu să cânt la un instrument.

Care este prejudecata ta secretă?
Nu-mi plac bătrânii. Sunt proști.

De ce nu-ți plac oamenii bătrâni?
Nu e că nu-mi plac. Doar că sunt foarte înguști la minte. Zic tot timpul: „Trebuie să-ți găsești un bărbat, trebuie să-ți găsești un loc de muncă.” Ei spun că viața lor a fost grea, rahaturi de genul ăsta, și că acum tinerii sunt în paradis.

Totuși, trebuie să existe un sâmbure de adevăr, nu?
Nu. Pentru că eu cred că viața era mai bună înainte decât acum.

Cum ai ajuns la concluzia asta?
Pentru că în Franța bătrânii au bani și cred că atunci când eu o să fiu bătrână n-o să am.

Probabil că au bani pentru că au avut toată viața la dispoziție să-i economisească.
Înainte puteau să-și cumpere locuințe. Acum este atât de dificil să faci asta. Acum le plătim pensiile, dar cred că atunci când o să fiu eu bătrână, chestia asta o să fie mai greu de realizat pentru că speranța de viață va crește. Demult trăiam până la 80 de ani, acum putem să ajungem la 100 și tot nu vom fi în stare să plătim pensiile tuturor. Muncim până la o vârstă și mai înaintată. Obișnuiam să ne pensionăm la 60, dar acum trebuie să lucrăm până la 70 de ani.

Care este cea mai mare prejudecată a ta?
Nu-mi plac oamenii bogați.

Care e logica?
Sunt marxist, așa că merge mână-n mână cu felul în care văd lumea. Și sunt și sursa marilor probleme ale lumii, cred eu.

Crezi că există unele cazuri în care capitalismul este o chestie bună?
Nu, sunt cam împotriva întregului sistem.

Presupun că principala critică împotriva marxismului/comunismului este că nu au putut niciodată să funcționeze corespunzător într-o societate.
Ăsta este unul dintre principalele lucruri pe care oamenii nu-l înțeleg. Se uită la Coreea de Nord, la Rusia și China și cred că ăla e marxism. Nu cred că regimul comunist poate să funcționeze într-un sens restrâns, în doar câte o țară. Trebuie să existe o revoluție globală ca să poată funcționa. Dacă te uiți la Revoluția rusească din 1917, poți să vezi cum ar fi putut arăta, dacă nu era preluată și coruptă de către staliniști.

Hey, Amy, care este cea mai mare prejudecată a ta?
Cred că veganismul ar trebui să fie standardul pentru toată lumea.

De ce?
Pentru că cei mai mulți oameni cred într-un fel în veganism. Credem cu toții că n-ar trebui să-i rănim pe ceilalți fără motiv și că ar trebui să avem grijă de animale. Deci credem în același lucru.

Dar ce zici despre plante?
Creaturi care simt, asta este distincția. Nu susțin drepturile plantelor pentru că nu cred că ele suferă. Primesc des întrebarea asta.

Poți să înțelegi motivul pentru care cineva ar mânca produse animale?
Singurul lucru logic – pe care puțini oameni îl recunosc – este că nu le pasă câtuși de puțin de orice sau oricine altcineva în afară de ei înșiși. Deci motivele principale pentru care oamenii mănâncă produse animale se reduc la patru chestii: gust, obicei, tradiție și comoditate. Diferența dintre noi, veganii, și restul lumii este că acțiunile noastre reflectă principiile noastre morale.

Dar oamenii tot pot să fie empatici și totuși să mănânce produse animale.
Nu e faza că oamenii n-au empatie. Doar cred că nu putem să lăsăm deoparte empatia zicând „este mâncare" sau „avem nevoie să le mâncăm din motive care țin de sănătatea noastră.”

Care este cea mai mare prejudecată a ta?
Am o problemă cu oamenii care poartă zilnic costum.

Ce e în neregulă cu asta?
Urăsc oprimarea și lipsa libertății la care ești supus atunci când porți haine formale. Pur și simplu nu înțeleg de ce nu poți să arăți și să te simți tu însuți când mergi la muncă, indiferent în ce domeniu lucrezi.

Deci crezi că costumele șterg din personalitate și libertatea de exprimare?
Da. E ca și cum ai încerca să bagi pe toată lumea în aceeași categorie, ca să arate toți la fel. De fapt, diferențele sunt cele care creează diversitate și îi fac pe oameni să fie mai receptivi.

Crezi că există vreun motiv pentru care s-a dezvoltat tradiția de a purta zilnic costum? Vreau să zic că arată destul de cool, poți să faci o impresie mai bună și să arăți mai elegant.
Evident că trebuie să fii prezentabil și curat. E de bun simț. Dar totul ține de extreme. Oricum, cred că situația se îmbunătățește. Cred că în Australia e destul de relaxată chestia asta, dar în Franța e fix opusul. Trebuie să arăți într-un anumit fel dacă vrei să lucrezi într-o anumită industrie. Pur și simplu nu vei fi acceptat și nu vrei primi jobul dacă nu te potrivești în parametrii ăștia.

Articolul a apărut inițial pe VICE AU.