Am renunțat la tot ca să devin ghid în Coreea de Nord

Misterul care înconjoară Coreea de Nord e persistent, dar documentarele despre această națiune sunt, din păcate, foarte plictisitoare. Vezi de obicei aceleași interdicții dezvăluite de aceiași jurnaliști care încearcă să dezlege un mister de care toată lumea e oricum conștientă.

Un videoclip cu acordeoniști din Phenian care cântă „Take on Me” deja spune mai multe decât orice documentar. Dar e foarte complicat să obții informații de calitate fără să iei legătura cu cineva de acolo – ceva relativ imposibil. Din motive evidente, fotografiile pe care le găsești pe rețele geolocalizate în Coreea de Nord sunt aproape toate postate de turiști. Printre aceste fotografii cuminți, cele pe care Zoe Stephens le postează pe contul ei de Instagram ies în evidență, pentru că surprind niște momente mai rare și interesante din regatul izolat. Născută în Marea Britanie, Zoe a locuit în China și apoi a devenit ghid turistic în Coreea de Nord. În timpul ei liber, se ocupă și de un canal de YouTube pe care pune videoclipuri cu animale sau cu timelapse. În ultimii ani, numărul de turiști care vizitează Coreea de Nord a crescut, iar unii se întreabă dacă nu cumva asta e o nouă formă de propagandă a statului totalitar. Pentru Zoe, călătoriile în Coreea de Nord pot fi foarte etice.

În prezent, Zoe e izolată în Tonga, dar și-a făcut timp să îmi povestească despre munca ei, hobby-urile ei din Phenian și distanța pe care o menține vizavi de chestiunile politice.

VICE: Ce faci în Tonga?
Zoe Stephens: Să zicem că am venit pentru o excursie de weekend în martie 2020 și încă sunt aici, un an mai târziu. Tonga e una dintre puținele țări care nu a fost afectată de Covid-19 și aștept aici să se termine pandemia.

Nu avem prea multe informații despre impactul pandemiei în Coreea de Nord. Știi care e treaba acolo?
Din păcate, nu. Sper că prietenii și colegii mei sunt bine.

Să trecem la subiect. Cum ai obținut jobul de ghid în Coreea de Nord?
Acum șase ani, eram în Japonia printr-un program de schimb de studenți. Pe atunci, Marea Britanie era în alertă după ce fusese ținta unor atacuri teroriste. Când colegii mei au aflat că vin de acolo, mi-au zis că e o țară periculoasă. Am fost șocată; de când era Marea Britanie considerată zonă de război? Atunci am realizat influența presei japoneze. Mi s-a părut interesant și m-am întrebat în ce alte țări ar zice presa să nu mergi și m-am gândit la Coreea de Nord. Șase luni mai târziu, am făcut prima mea excursie acolo. Apoi m-am întors în Marea Britanie, după care am făcut alte 30 de călătorii în Coreea de Nord.

Aveai anumite îngrijorări înainte de plecare?
Nu prea. Am fost încântată că urma să văd cu ochii mei care e puterea presei. Citisem mult despre turismul în Coreea de Nord și agenția mi-a confirmat aceleași lucruri. Tatălui meu i s-a părut tare, dar mama a fost supărată. Când i-am zis că vreau să merg, a izbucnit în plâns și mi-a zis că i-am frânt inima. Am rugat-o să facă niște research pe internet înainte să-și dea cu părerea. Mi-a răspuns că nici măcar nu vrea să caute pe Google Coreea de Nord. Reacția ei mi-a dat încă un motiv să mă duc. Cum poți avea o opinie atât de puternică despre o țară despre care nu știi nimic?

Cum te-au primit?
Primirea în Coreea de Nord mi-a amintit de cea în Japonia: nord-coreenii fac tot ce pot ca să te simți bine și îți arată cele mai frumoase aspecte ale țării lor. Probabil te gândești că asta înseamnă că își ascund părțile rele, dar și tu faci la fel când vorbești cu cineva nou, nu?

Ți-ai făcut prieteni ușor?
De obicei îmi fac prieteni ușor oriunde merg. E în natura mea. Coreea de Nord nu e locul ideal unde să-ți faci prieteni, dar am încercat să mă împrietenesc cu oamenii și am câțiva prieteni dragi acolo.

Cum e viața în Phenian?
Nu ratez niciodată ocazia să cânt sau să dansez cu oamenii. Nord-coreenii beau mult, așa că mi-am făcut obiceiul să beau un vin soju seara cu ceilalți ghizi.

Ce faci în zilele libere?
Sinceră să fiu, în majoritatea zilelor libere mă recuperez după muncă. E o muncă grea și nu ai multe zile libere. Mi-am luat odată trei zile de concediu pentru Festivalul de Film de la Phenian. M-am dus cu alți ghizi să ne uităm la filme, am băut și am mâncat la restaurante. Altă dată, am fost la schi în Masik-Ryong, la câteva ore de Phenian.

Poți să mergi singur de capul tău pe stradă?
Nu. Cei care au viză de turist nu au voie să se plimbe singuri. Străinii care trăiesc și lucrează în Phenian au un permis special care le permite să se deplaseze neînsoțiți.

Te simți uneori izolată de restul lumii când ești în Phenian?
Da și nu. Bineînțeles, când nu am internet, mă simt izolată, dar sentimentul durează doar câteva ore. Te obișnuiești. Și auzi știrile seara la hotel. În rest, e chiar odihnitor să fii offline, neconectat. Rar se întâmplă asta în alte țări. Majoritatea hotelurilor au telefoane pentru apeluri internaționale pentru situații de urgență.

Cât costă internetul?
Nu există WiFi pe bune în Coreea de Nord. Sunt câteva puncte în care găsești, în hoteluri, de exemplu. De obicei, eu folosesc o cartelă SIM specială pentru străini. Poți accesa internetul pentru străini, dar nu poți suna pe numere nord-coreene. Conexiunea la internet e extrem de scumpă, evident. Cu cincizeci de euro, îmi cumpăr internet pentru două sau trei zile, doar ca să verific e-mail-ul, să dau două mesaje pe Instagram, să postez un story și să dau câteva căutări pe Google. Dacă nu mă limitez și nu am grijă, cei cincizeci de euro se consumă în câteva ore.

Știam că guvernul controlează totul, inclusiv fotografiile pe care le faci? Cum de poți posta atâtea lucruri?
Acesta e un mit. Tot ce postez eu pot posta și alții. Nu am acces special la nimic, dar nici nu postez ceva ce m-ar putea băga în încurcătură. Când sunt în Coreea de Nord, postez fără probleme și pe Instagramul personal, și pe contul agenției de turism Koryo Tours. Am făcut și live-uri. Există reguli pentru fotografii: nu ai voie să fotografiezi soldați sau șantiere și trebuie să ai grijă când fotografiezi obiecte cu poza conducătorilor pe ele. Dacă urmezi aceste reguli, ești ok, ai destulă libertate în rest.

Dar tu ai făcut multe poze cu soldați...
Singurul loc unde poți face poze cu soldați e DMZ, zona de graniță dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud.

Cred că e prima fotografie pe care o văd cu un militar nord-coreean care zâmbește.
Poate, dar crede-mă că nu a fost prima oară când o persoană nord-coreeană mi-a zâmbit.

Deși refuză influențele occidentale, nici Coreea de Nord n-a scăpat de cultura selfie-ului.
În ultimii ani, smartphone-ul a devenit un dispozitiv foarte popular și evident că oamenii au început să-și facă selfie. Mulți ghizi coreeni mă roagă să își facă poze cu mine și am văzut că au în telefon multe poze cu ei și prietenii lor. Acum câțiva ani nu era așa. Cred că și cultura străină s-a răspândit prin turiști și presa străină.

Cum adică presa străină?
Intră în țară și presă din străinătate, pe canale ilegale. Coreea de Nord încearcă să stopeze răspândirea informațiilor, dar e imposibil, pentru că se intră și se pleacă des de pe teritoriu și mai e și granița cu China. Sunt permise și unele filme western.

Ești conștientă că postezi un altfel de conținut decât ce vedem noi mereu în media?
Scopul meu nu e să fac un conținut opus a ce vedem în media, ci să arăt și părțile mai puțin reprezentate ale Coreei de Nord. Media transmite multe prejudecăți nocive despre Coreea de Nord. Imediat ce postez ceva diferit, sunt acuzată că fac propagandă, că sunt o nenorocită, că lucrez pentru regim... Dacă nu scot în față stereotipurile de țară oribilă cu oameni malițioși și lobotomizați, înseamnă că susțin Coreea de Nord. Iar asta nu e adevărat. Dar va dura ceva până când publicul va accepta acest nou mod de portretizare a Coreei de Nord.

Apropo, e adevărat că nu vorbești niciodată despre politică?
Nu acesta e motivul pentru care fac ce fac. Dacă vrei să știi mai multe despre politicile nord-coreene, există alte surse. Bloggerii de călătorii care merg în Franța, Rusia sau Myanmar nu vorbesc despre politică. Eu de ce aș fi obligată să fac asta? Vreau doar să arăt și alte perspective decât cele cunoscute, pentru că de acelea sunt sătulă. Bineînțeles că politica e un subiect sensibil pentru nord-coreeni, tocmai de asta nu-mi place să vorbesc despre asta. Am părerile mele, dar nu le exprim public. Am motivele mele pentru care fac ceea ce fac: cred că turismul în Coreea de Nord e etic și benefic atât pentru turiști, cât și pentru Coreea de Nord.

De ce e etic?
Cred că face mai mult bine decât rău. Expunerea la străini, introducerea unor culturi noi și schimbul de informații sunt benefice pentru Coreea de Nord. Și e valabil și invers. Majoritatea oamenilor știu de Coreea de Nord doar din presă. E altceva să vezi lucrurile cu ochii tăi. Până la urmă, cred că dacă nu mergem în Coreea de Nord din motive etice, nu facem decât să izolăm și mai mult o societate deja izolată. Am făcut un videoclip de 30 de minute despre asta în care îmi prezint argumentele.

Când e cea mai bună perioadă de vizitat țara?
În mai. E perioada mea preferată. Vremea e perfectă și poți participa la activitățile de Ziua Muncii de 1 mai. Oamenii mănâncă și beau în parc, se duc în parcuri. Atmosfera e super relaxată și mișto.

Una dintre cele mai bune amintiri ale mele e din 1 mai 2019. Am făcut grătar în parc și un grup de nord-coreeni cântau un cântec pe care îl știam. Am fugit la ei și mi-au dat microfonul. A fost tare că m-au primit cu tot cu grupul cu care eram și am cântat și am dansat împreună. Astfel de experiențe umane frumoase mă încurajează să îmi continui munca.

Urmărește-o pe Zoe pe Instagram și pe YouTube.

Articolul a apărut inițial în VICE Belgia.