Am mers pe Muntele Athos să-l confrunt pe tata pentru că a ales să devină călugăr

Regizorul Andrei Dăscălescu a arătat până acum că știe să se apropie de subiecții documentarelor lui, fie că vorbim despre propriii bunici (în Constantin și Elena) sau despre caricaturistul Ion Barbu și minerii din Petrila (în Planeta Petrila). Însă în noul lui film, Holy Father, merge mai departe și pune în centrul atenției propriile frici.

„Acum, am mai puțin de nouă luni să devin tatăl pe care nu l-am avut niciodată. Iar, în așteptarea propriului copil, simt că cel mai important este să-mi cunosc tatăl“, zice Andrei la începutul filmului, după o secvență în care o vezi pe iubita lui, Paula, așteptând rezultatul unui test de sarcină. Se gândise să filmeze după ce a zis în glumă că, dacă rezultatul este pozitiv, să rămână un moment istoric pentru viitorul lor copil. A rămas.

După entuziasmul și panica de la început, Andrei și-a dat seama că are nevoie să se întâlnească cu tatăl său, care i-a părăsit pe el și pe sora lui când erau mici și s-a călugărit la Muntele Athos. Voia răspunsuri și în același timp, să-și dea seama cum să nu repete aceleași greșeli. A văzut imediat potențialul unui proiect de film și spune că faptul că a avut o cameră în față l-a ajutat să treacă peste momentele emoționale dificile, atât în relația cu tatăl lui, cât și cu Paula.

Titlul filmului, Holy Father, vine de altfel de la numele sub care Andrei și-a trecut tatăl în agenda telefonului: „Îl am așa de mulți ani, de când e el călugăr. Era și funny când îmi suna telefonul și vedeam că mă sună Holy Father“, povestește el. „Deci aș putea spune că am privit cu o oarecare ironie decizia lui, dar cred că nu mă poate condamna nimeni pentru asta. În momentul în care devii călugăr, depui un jurământ prin care te lepezi de toate lucrurile lumești. Ori eu sunt fix unul dintre lucrurile alea lumești de care el s-a lepădat.“

Andrei și-a luat echipamentul de filmare și a ajuns la Athos, unde a stat două săptămâni. A fost, practic, cea mai lungă perioadă pe care a petrecut-o vreodată cu tatăl său: „Chiar și atunci când părinții mei nu erau despărțiți, el era tot timpul în delegații sau la muncă. Mi-aduc aminte că nici nu știam dacă el vine foarte târziu acasă și pleacă foarte devreme, pentru că eu nu-l vedeam în timpul zilei.“ Dar au mai ținut legătura ocazional, chiar și după călugărie.

De cele mai multe ori, Andrei nu îi răspundea la telefon, dar acesta insista. Își amintește amuzat că după un lung șir de apeluri a găsit un mesaj de la el: „Condoleanțe pentru tatăl regizorilor“. Nu înțelegea despre ce e vorba, așa că a intrat pe niște site-uri de știri și a descoperit că murise Sergiu Nicolaescu: „Mi s-a părut foarte simpatic că tatăl meu, care nu știe foarte multe despre mine, dar știe că sunt regizor, s-a gândit că probabil e o grea pierdere pentru mine că a murit Sergiu Nicolaescu“.

Întâlnirea de la Athos n-a mers prea bine, după cum vezi în film. Orice încercare de dialog e omorâtă din fașă, iar auzul veștii că va deveni bunic nu-i creează Părintelui Calinic (noul lui nume) niciun soi de reacție. Andrei recunoaște, însă, că venise acolo pus pe harță, ca să-i ceară socoteală tatălui și nu pentru a încerca să-l înțeleagă mai bine: „El nu s-a deschis absolut deloc, nu m-a primit neapărat ca pe un fiu și pentru mine a fost o experiență foarte dificilă. Dacă nu aveam planul de a face și un film cu subiectul ăsta, probabil că aș fi plecat mult mai repede și nu m-aș mai fi întors niciodată. Cumva, experiența mea de lucru cu personajele pentru filme documentare m-a făcut să am mai mare răbdare cu el ca regizor decât aș fi avut ca fiu.“

Andrei știa încă de când filmase Planeta Petrila că nu te bagi cu camera de filmat într-o comunitate și că durează ceva timp până când le câștigi încrederea. Când a ajuns la schitul din Athos unde trăia tatăl lui, a început prin a fotografia împrejurimile. „Ușor-ușor, am început să filmez, mai mult în curte, am început să filmez slujbele, dar tot timpul stăteam undeva în spate, nu am vrut să intru să-i pun niciunui călugăr camera în față, să-l incomodez în vreun fel. Și ușor-ușor am început să filmez în comunitate.“

„Ce am filmat eu e un schit românesc. Ar trebui să aibă statut de mănăstire - mănăstirea e o formă de organizare superioară - dar din motive politico-religioase aparține de o mănăstire grecească. Dar schitul este în întregime românesc și trăiește cu donații din țară și, dacă nu mă înșel, chiar și cu bani de la statul român“, povestește Andrei. „La slujbele importante venea și starețul de la mănăstirea grecească. Am participat la niște slujbe spectaculoase, foarte frumoase, care erau bilingve și erau oficiate de starețul grec, starețul schitului român și întreg soborul de preoți, zeci de preoți uneori.“

Pe parcursul filmului, Părintele Calinic repetă că Muntele Athos e grădina Maicii Domnului și că el a ajuns acolo cu voia Ei, dar în același timp, e ironic că femeile nu au voie acolo. „E un pic ciudat din punctul meu de vedere, dar nu aș îndrăzni să critic orânduielile creștinești de secole“, spune Andrei. Și în port și în alte locuri de pe insulă eu tot aveam instinctul de a căuta baia bărbaților. După mi-am amintit că de fapt nu sunt decât pentru bărbați. E la fel și la animale: ai voie să ai cal, dar nu ai voie să ai iapă. Tocmai de aceea am păstrat în film acea mică secvență în care tata îmi spune că se aud găini de la un fel de călugăr mai rebel, independent de mănăstiri, care le crește. În schimb, pisicile, după cum se vede și-n film, o duc foarte bine. N-a reușit nimeni să le separe.“

După eșecul primei întâlniri, când răceala dintre cei doi este extrem de dureroasă chiar și pentru spectatori, Andrei a mai revenit o dată la Muntele Athos, tot pentru două săptămâni. De data asta, fiul e mai puțin pus pe harță și tatăl mai puțin reticent, așa că ajung să confrunte ceea ce credeau că știu despre celălalt. „Petrecând timp cu el în Athos pentru a face acest film, am ajuns cumva să-i accept decizia, să mă bucur că nu a făcut alte lucruri. Cum zice și el în film, putea să se apuce de băut, să se ducă la femei, să-și facă încă trei familii. Cumva, că el e acolo și se roagă și crede în ceea ce face, e un lucru bun și pentru mine, până la urmă.“

Întors acasă, Andrei alege să fie de față la nașterea iubitei sale și să o filmeze: „Înainte de naștere, doctorița a venit la mine și mi-a spus că nu crede că o să pot filma. M-am speriat, credeam că nu am primit aprobare, sau că nu o să fie de acord ceilalți din sala de nașteri. Dar ea mi-a spus „Te văd prea implicat și nu cred că o să poți să faci față”. M-a dus și mi-a arătat sala de naștere și mi-a arătat un pat și mi-a zis „dacă simți că leșini te duci acolo, că noi n-o să putem avea grija ta, să nu cazi aici peste ceva”.

Îl mai întreb pe Andrei dacă a fost la terapie în tot timpul ăla și-mi spune că nu, dar retrospectiv, crede că i-ar fi prins bine: „N-am clacat, n-am luat-o razna, dar a fost hardcore. Acum avem o relație mai bună, în sensul că mă sună mai des și îi răspund mai des. Am un pic emoții legate de momentul în care o să vadă filmul. Dar sper să îl accepte și să fie un fel de invitație la dialog, nu încă un impuls de a-mi închide ușa.“

Holy Father poate fi văzut pe HBO GO.