Pamela Anderson s-a schimbat atât de mult încât n-ai recunoaște-o pe stradă

Am întânit-o pe Pamela Anderson într-o miercuri. Era la amurg, în mijlocul unei ședințe foto pe terasa unei case de la mijlocul secolului trecut din Beachwood Canyon, la poalele dealurilor din Hollywood.

E greu de spus ce m-a șocat cel mai tare când am intrat în casă: Pamela Anderson sau lumina de pe terasă, aurie cum numai lumina din LA poate să fie la sfârșitul unei după-amieze senine. La linia orizontului se zărește o bandă gri de smog, iar sub ea înspăimântătorul 101, marchiza de hoteluri.

Pamela poartă lenjerie neagră și un trench, iar părul ei este aranjat într-un bob simpatic. Toată ziua a fost ca un personaj fantezie desprins din filmele lui Hitchcock sau Fellini: a pozat înlăcrimată purtând un pistol, în pijamale de mătase, târându-se în pantaloni capri superstrâmți în timp ce îmbrățișa un telefon supradimensionat intr-o aparentă panică. În timp ce camera foto își face treaba, mica armată de de asistenți, stiliști, hair-stiliști și atârnători privește în tăcere. Tot ce se aude este declicul aparatului și Lana del Rey la boxe, pentru atmosferă.

N-ar fi corect să spun că este de nerecunoscut în fotografiile care se fac. E Pamela Anderson. Însă e așa de mică pentru o persoană atât de complexă, și oarecum modestă, la kilometri distanță de zeița rock-and-roll bronzată pe care o așteptam. E un efect ciudat.

Pamela Anderson pe care o găsești pe Google, plină de tuș la ochi și cu părul platinat, pare cu totul altă femeie. Am sentimentul unei invenții. În timpul petrecut cu Pamela, începând din acest moment și terminând uimit zece ore mai târziu, într-un Uber pe dealuri în jos, voi învăța că linia dintre invenție și realitate este foarte subțire.

Noaptea se lasă în timp ce aștept să vorbesc cu ea. Un asistent îl trage pe fotograf deoparte. „Mă duc să aduc niște vin," șoptește el, „Ce să fie?" Rosé, Chardonnay, șampanie. Consultarea ajunge până la Pamela. „Goldschläger?" glumește ea. Așa l-a cunoscut pe primul ei soț, toboșarul Tommy Lee de la Mötley. Ea i-a trimis un shot de Goldschläger din capătul unui bar din Las Vegas. El a lins-o pe față și nu mult după aceea s-au căsătorit, într-o ceremonie cu iz de poveste modernă din zilele noastre, pe o plajă din Cancun, cu o mireasă îmbrăcată într-o pereche de bikini albi.

Relația lor a fost o mină de aur pentru paparazzi, iar la mijlocul anilor 90 cuplul Anderson-Lee era nelipsit din paginile tabloidelor, creând pe neașteptate genul celebrity sex tape, înainte să dea naștere la doi copii și să divorțeze. Multe dintre lucrurile astea le știam dinainte să o întâlnesc pe Pamela și sunt imagini vii ale unei ere cu care m-am întâlnit la o vârstă impresionantă. Asistentul alege roze.

Tranziția de la un shot la căsătorie sună puțin probabil, dar așa povestește Pamela: un colaj impresionant de nume, momente și locuri, câteodată împletite în secvențe care îți taie respirația. Fiecare e ca un mic aranjament floral. David LaChappelle, Las Vegas, halate de baie, sclipici pe piele, „„vizitând camera lui Elton." Așa trăiește și acum. Nu are un manager sau un agent, n-a avut niciodată. „Pur și simplu au renunțat la mine", spune ea.

În schimb întâlnește oameni, își urmează instinctele, intră în belele, iese singură din ele, se adună și merge mai departe. Pretinde că este și greu de strunit, dar și influențabilă, demonstrând o combinație de curaj nebunesc și franchețe care au făcut-o ceea ce e azi: un sex-simbol, femeie singură care se apropie de 50 de ani, cu o agendă plină de prieteni artiști și doi fii adulți, intrând în ceea ce ea numește „Capitolul II" al carierei ei.

Așa cum o spune Pamela, Capitolul I a fost o mare lungă greșeală. Când a fost descoperită la 19 ani la un meci al echipei de fotbal BC Lions în Vancouver, Canada, a zburat pentru prima dată cu avionul spre Los Angeles la prima ei sedință foto pentru Playboy.

Reprezentanții revistei au încercat să o convingă de mai multe ori după ce întâmplarea fericită de la stadion a dus la apariția ei într-o reclama la berea Labatt și apoi o campanie foto la sala de gimnastică din Vancouver la care lucra. Când au sunat-o cei de la Playboy se certa cu prietenul ei.

Sună telefonul. Pamela, aici e Playboy. Ai vrea să apari la noi pe copertă? „Eu făceam eschive, evitând furculițe și cuțite", își aduce ea aminte înfășurată într-un halat de baie alb la sfârșitul ședinței foto, ținând în mână un pahar cu picior cu șampanie. „Eu eram pe podeaua din bucătărie răspunzând 'Da! Da! Când pot să vin?" Revista a propus o sedință foto de probă, iar în acel moment logodnicul Pamelei a atins paroxismul geloziei, trecând de la tacâmuri la tăvi. „Așa am venit în LA. Pur și simplu am plecat. A doua zi."

A trecut granița canadiană cu autobuzul, apoi a zburat de la Seattle la LA după ce și-a petrecut, pentru prima oară, noaptea într-un hotel. Sedința foto era fulger. Era atât de emoționată încât a vomitat atunci când una din asistentele de la costume i-a atins sânii. N-au tras decât o singură rolă de film, însă era de ajuns.

Îmbrăcată într-un sacou Oxford în dungi și cu cravată, și cam atât, a apărut cu grație pe coperta revistei din octombrie 1989, prima din cele 14 care aveau sa urmeze, mai multe decât oricare alt model.

Ea îi atribuie revistei meritul pentru cariera si educația ei culturală. „Întotdeauna am spus că am mers la facultate la Playboy. Am întânit activiști și adevărați domni și am vorbit despre artă și politică, filme și muzică. Am întâlnit muzicieni și actori. De la ei mi-am luat informațiile." Nu că ar fi venit cu capul gol. Crescând în British Columbia, a citit foarte mult. Hugh Hefner o tachina pentru că era singurul model care putea să recunoască colecția de artă de pe proprietatea lui, în timp ce nici o altă fată nu era în stare să deosebească între Dali și Basquiat.

În 1991, Pamela a fost distribuită în serialul Tool Time produs de Home Improvement, apoi în 1992 a primit fără audiție rolul salvamarului CJ Parker din Malibu în serialul Baywatch. Showul a fost unul de succes, ca majoritatea celorlalte proiecte importante în care a jucat: Vallery Irons în serialul de comedie și acțiune V.I.P., sau ca personaj principal universala Barb Wire. În anii mai slabi a făcut ce-a putut ca să-și plătească facturile, lucrând inclusiv ca asistenta unui magician din Las Vegas sau având apariții speciale în showuri internaționale ca Big Brother sau Dansez cu vedetele.

Serialul Baywatch în care a purtat pentru prima dată un costum de baie roșu cu talie înaltă este cel care a făcut-o celebră. Pamela povestește cum a decurs cariera ei după acea primă copertă la Playboy mult mai succint: „Aveam de gând să mă întorc acasă, însă a apărut Baywatch, apoi toate celelalte au venit cumva de la sine, apoi m-am căsătorit, apoi starurile rock și apoi copiii."

Copiii ei au 18, respectiv 19 ani acum, sunt amândoi la facultate, și sunt „foarte bine adaptați, niște băieți minunați." Costumul ei de baie roșu din Baywatch este de vânzare pe eBay, împreună cu inelul de logodnă cu diamant de 3,24 carate dăruit de al treilea și al patrulea ei soț, jucătorul profesionist de poker Rick Solomon, de care a divorțat de curând. Câștigurile se vor duce către organizația caritabilă de conservare a pădurilor tropicale Cool Earth, o organizație condusă de prietena ei Vivienne Westwood. „Noi ne agățăm de lucruri din astea și lumea se duce de râpă", explică ea, însă „salvez jumătate din pădurea tropicală din Papua Noua Guinee vânzând acel inel de logodnă. Lui nu-i pasă, crede-mă."

Pamela a fost o apărătoare a mediului și iubitoare de animale încă din copilărie. La vârsta de 12 ani l-a convins pe tatăl său să nu mai vâneze după ce a descoperit cadavrul unui cerb decapitat în casă, sângerând într-o găleată. De atunci n-a mai mâncat carne. Șaisprezece ani mai târziu, în timp ce se afla într-un turneu nesfârșit de promovare pentru Baywatch, vizitând o serie de țări, și plictisită să răspundă la aceleași întrebări de genul „Cu cine te vezi acum?" sau „Ce haine porți? ", a scris o scrisoare către PETA. Era scrisă pe hârtie mov, iar la adresa expeditorului scria „Mrs. Happy" (Doamna Fericire).

„Le-am spus", își amintește ea acum, „să facă ceva cu mine. Aș vrea să profit de această atenție pentru a face ceva mai semnificativ. Dați-mi orice. "

Dan Mathews, în prezent vicepreședintele PETA pentru campanii media, a deschis scrisoarea și a acceptat provocarea ei, dând startul unei relații lungi de câteva decenii cu Pamela, cea mai de succes imagine și avocată a PETA. Mathews, creatorul celebrei campanii PETA „Mai bine dezbracată decât să port blană", consideră că PETA și Pamela sunt un cuplu de succes.

Ea a rămas cea mai dedicată purtătoare de cuvânt a organizației, promovând fiecare campanie așa cum celelalte celebrități și-ar promova filmele: la talk show-uri, la evenimente, călătorind în toată lumea. „Are o atitudine foarte punck rock despre activism", mi-a explicat Mathews la telefon. „Chiar nu-i pasă ce cred oamenii. Și pentru că este atât de sexy, prietenoasă și mobilizatoare într-un mod pozitiv, nu mai contează cât de provocator e mesajul, pentru că mesagerul e atât de dinamic încât nu poți să-l ignori. Cred că asta e combinația magică."

Mathews identifică problemele locale legate de drepturile animalelor peste tot pe unde merge Pamela – circuri exotice în Maroc, blănuri de șinșila la Paris, cimpanzei de laborator în Florida. Activismul ei, („activismul meu", spune ea des ca și cum ar fi o boală) s-a intensificat abia în ultimii ani. În 2014 a pus bazele propriei organizații caritabile, Fundația Pamela Anderson, care are ca scop „protejarea drepturilor oamenilor, animalelor și mediului", iar în 2015 a fost aleasă în conducerea Sea Shepard, o organizație cunoscută pentru tacticile sale agresive de acțiune directă împotriva vânătorii de balene. Spune despre Julian Assange că este un prieten („Cred că este unul dintre liderii lumii libere"), iar în decembrie a vizitat Kremlinul cu o delegație din partea Fundației Internaționale de Bunăstare a Animalelor.

Capitolul II din viața Pamelei nu este numai despre politică. În această seară de exemplu, după ce terminăm interviul, ar trebui să mergem la o petrecere din lumea modei. Nu e departe, în Hollywood, unde Stella McCartney, o prietenă veche, își prezintă colecția de toamnă 2016 la Amoeba Records. Mi s-a spus că toată lumea o să fie acolo, chiar și Dan de la PETA. Pamela dispare în dormitor și reapare într-o rochie strâmtă alb cu negru și cu părul strâns în vârful capului. Arată foarte chic și deodată mă simt prost îmbrăcată. Mai bem puțină șampanie apoi coborâm dealul într-un Suburban negru care ne lasă exact la capătul unui covor roșu.

Pamela coboară, fotografii îi strigă numele și se declanșează o furtună de fotografii. Femei cu iPaduri în mână mă împing spre un loc mai liniștit, în spatele blitzurilor. Ne reîntânim la intrare, unde o pierd imediat in mulțime. Aflu mai târziu că deja plecase. Atunci când ne reîntâlnim, înapoi la casă, își cere scuze „Lumina era prea puternică. Prea mulți oameni. Așa e viața atunci când trăiești lângă cineva faimos."

Pamela a devenit o celebritate într-o altă eră. Deși era vânată de paparazzi din timpul căsătoriei ei foarte publice cu rockerul Tommy Lee sau a mariajului mai scurt cu Kid Rock, și-a păstrat o anumită inaccesibilitate. Moștenitorii ei la tronul notorietății din tabloide nu au parte de un asemenea lux, sau poate că nici nu și-l doresc.

Celebritățile create pe Instagram sau Youtube au devenit faimoase pentru a fi văzute, și atunci care mai e rostul spațiului privat. Acum, că fiecare aspirant la statutul de Kardasian poate trimite direct către consumator un flux constant de selfiuri și momente intime regizate, accesul la viața lor, considerat pentru mult timp măsură a celebrității, acum a fost întors pe dos. Pamela, a cărei imagine era ubicuă încă dinaintea erei ubicuității și ar putea fi condimentată cu repostări, s-a trezit în ciudata situație de a trebui să-și renegocieze natura propriei imagini publice.

„N-am dat niciodată atenție poveștilor din tabloide", spune ea scurt. Toate lucrurile semnificative pentru ea s-au dus: casa Playboy, prima ei destinație în LA, incubatorul și universitatea ei, este pe piață la prețul de 200 milioane de dolari. Hef are 89 de ani. Însăși revista își schimbă formatul. Pamela a fost pe starul de coperta ultimului număr cu nuditate. Deși Baywatch se îndreaptă cu pași înceți către o relansare, Pamela, așa cum e acum, nu mai e pe lista personajelor principale. Iar caseta ei în care făcea sex cu Tommy Lee, un mare scandal în viața ei publică, nu mai e deloc șocantă. Ca să se știe, îmi spune ea și chiar insistă, cuplul nu a vândut caseta nimănui. Bani murdari. „Am fi putut să salvăm întreaga pădure tropicală din întreaga lume cu acea sex tape stupidă", îmi spune ea.

Pamela din prezent nu mai este Pamela din trecut, dar știe cum să exploateze faima pe care i-a adus-o acel costum de baie. E foarte conștientă de sine.

„Nu știu cum am transformat sânii în copaci și balene și oceane, dar am făcut-o," spune ea. „Oricând am primit niște atenție, am folosit-o ca să deschid multe uși." În campaniile pentru PETA a pozat cu o pereche de bikini din frunze de salată, la compania ei de pantofi, Pammies, vinde o versiune vegană a cizmelor Ugg din piele de oaie, pe care le-a facut faimoase în Baywatch.

Își joacă prezentul în antiteză cu trecutul de parcă ar vrea să și-l renege. Fiecare lucru caritabil, inteligent sau îndrăzneț lucru pe care îl face merită să apară în presă tocmai pentru că e complet diferit de imaginea ei publică de pițipoancă. Am întâlnit-o câteva zile mai târziu la Paris, vorbind în fața Adunării Naționale a Franței despre practica de hrănire forțată a gâștelor pentru a obține foie gras.

Politicienii francezi nu au fost foarte generoși cu credibilitatea salvamarului vedetă din Alertă la Malibu, însă prezența ei a ajuns pe paginile tuturor ziarelor internaționale. Cât timp va fi în stare să mențină această direcție rămâne de văzut. În cele din urmă până și trecutul ne eludează.

Pamela a jucat într-un scurtmetraj, Connected, regizat de prietenul și colaboratorul ei Luke Gilford. În film joacă rolul lui Jackie, o instructoare de fitness singuratică care locuiește în Venice Beach și este obsedată de alchimiile obișnuite din California de sud, tinerețea și frumusețea. Bea sucuri naturale, se dă cu creme, face meditație. Filmul surprinde în multe privințe, dar nu în ultimul rând prin prestația Pamelei, care este atenuată, vulnerabilă, chiar brută.

Într-una din scene se uită la ea în oglindă trăgând și împingând de corpul ei, arătându-și vârsta. În altă scenă plânge pe dușumea alături de bicicleta de spinning. Fără machiaj, fără haine sumare. Doar o voce calmă, fără afectarea specifică Californiei de sud. Pamela nu a fost niciodată prezentată altfel decât perfectă într-un film, și nici nu a fost rugată să fie altfel, iar rolul a fost dificil tocmai din cauza familiarității sale. O mamă singură cu doi copii care se confruntă cu realitățile Hollywoodului pe măsură ce îmbătrânește, îi părea destul de cunoscut.

Era foarte conștientă de sine pe platou, însă muzica a ajutat-o să intre în stare. În special piesa „End of Innocence," de Enigma. Pamela l-a născut pe primul său fiu, Brandon, pe „Age of Innocence." Este încă una din favoritele sale, spune ea, pentru că reamintește de o vreme din viața ei când era fericită.

„Abia venisem aici, munceam, lucram la Baywatch, apoi l-am întâlnit pe Tommy, ne-am căsătorit și am făcut copii. Pe atunci nu se gândea nimeni că visul avea să se termine. Nu credeam că o să divorțez vreodată. Nu credeam că totul o să se ducă de râpă. Nu m-am gândit niciodată că o să fiu o mamă singură. Nu credeam că o să mai am alte relații. Mă simțeam foarte bine atunci când ascultam acea muzică. Când am ascultat-o din nou mi-am dat seama ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani și cum s-au dus toate. Se întâmpla atât de multor femei."

Când vorbesc cu Gilford, pe care îl consider prieten, despre asta, el este tăcut. În timpul filmărilor Pamela trecea printr-un divorț, iar ei sunt destul de apropiați ca el să cunoască detalii despre asta. El chiar a încurajat-o să utilizeze această durere în scenele emoționale ale filmului. Fascinația lui pentru Pamela o oglindește pe a mea.

Filmul Connected este o tentativă de a zgâria suprafața mitologiei unui sex-simbol și a descoperi ființa umană de dedesubt. În această privință vârsta funcționează în favoarea ei. Deși încă arată senzațional nu mai este distribuită în rolurile sexy care i-au caracterizat cariera. Și întrebarea firească „Ce urmează?" dezvăluie vulnerabilitatea Pamelei, starea sufletească, atribute care ar putea să o ajute în acel Capitol II, oricare ar fi acela.

„Care este traiectoria sau evoluția cuiva care îți marchează traseul prin lume cu corpul lor, ceva ce inevitabil se depreciază cu vârsta?", mă întreabă Gilford.

Probabil că începe cu adevărul. În 2014, când Pamela și-a lansat fundația, ea a vorbit pentru prima oară public despre abuzurile sexuale pe care le-a suferit în copilărie și adolescență. Tot cam atunci și-a tăiat tot părul. Nu erau acte echivalente, însă erau corelate.

„Simțeam că oamenii nu prea înțeleg că este o ființă umană în spatele imaginii mele", o persoană, spunea ea. „Nu ai dreptul să judeci pe nimeni. Toată lumea trece prin momente dificile." Făcându-și publică suferința și știrbindu-și imaginea, ea a dezvăluit dorința de a fi publică într-un alt mod. Întotdeauna a fost vizibilă, dar ea își dorea să fie văzută. Gilford e de acord.

„Ea s-a inventat singură de la început. Era o brunetă fără țâțe din Canada care a a evoluat într-o bombă sexy blondă, o imagine iconică a Americii. Ea a inventat asta. Și acum, la aproape 50 de ani, e gata să se reinventeze pentru a arăta mai mult adevăr."

Plec târziu de la Pamela Anderson, nu departe de locul unde am vazut-o prima oară. Stă chircită pe o canapea, cu pantofii cu toc atuncați pe covor. Sunt obosită, arăt obosită, machiajul mi s-a întins, dar ea e încă Pamela Anderson. Îi scutur mâna mică, îi urez numai de bine și chiar vorbesc serios.