Documentarele sfâșietoare stau la baza cinematografelor de artă și serviciilor de streaming zilele astea, dar nici un alt documentar din memoria recentă nu a surprins tragedia bătăliei împotriva ISIS precum filmul City of Ghosts, al regizorului Matthew Heineman.Filmul urmărește strădaniile grupului pentru drepturile omului Raqqa is Being Slaughtered Silently (RBSS - Raqqa e ucis în tăcere), un colectiv de cetățeni jurnaliști sirieni incredibil de curajoși care reușesc să exporte, prin orice mijloace, fotografii din orașul lor care e controlat de ISIS. Când fac asta, riscă de fiecare dată viețile lor și pe cele ale celor dragi. Filmul analizează în intimitate puterea umanității în fața inumanului.
Publicitate
Am vorbit cu Heineman, al cărui film anterior, Cartel Land, a fost nominalizat la Oscar, despre propagandă, încredere și rolul realizatorului de documentare.
VICE: Ce te-a făcut să-ți dorești să spui povestea RBSS? Matthew Heineman: Am călătorit mult cu Cartel Land, ultimul meu film, iar ISIS era în toate titlurile de știri din toată lumea. M-am întrebat ce film aș putea face despre asta. Am dat peste un articol despre RBSS scris de David Remnick în The New Yorker și m-am gândit că e o poveste care mă interesează. Am contactat câțiva tipi de la RBSS ca să-i întreb dacă ne putem vedea și s-a nimerit ca doi dintre ei să fie în exil în apropiere de mine. Ne-am întâlnit, am stat de vorbă și, o săptămână mai târziu, am început filmările.Au fost receptivi să filmezi ce fac?
Mai ales că în perioada respectivă se ascundeau. N-au mai vrut să-și ascundă fețele, să fie anonimi. Au vrut să arate lumii cine sunt, să arate că sunt niște bărbați musulmani moderați din Raqqa care luptă împotriva acestei pervertiri a religiei lor. Li s-a părut important să facă asta, în ciuda potențialilor riscuri.Cum le-ai câștigat încrederea în primele discuții?
Încrederea s-a construit pe parcursul mai multor săptămâni și luni de relație. Am petrecut mult timp cu grupul, cu fondatorul RBSS Aziz Alhamza, și am devenit parte din viața lor de zi cu zi.Un factor de încredere a fost transparența naturală. Le-am zis de la început ce vreau să fac și cum vreau să le spun poveștea lumii. Nu urmam niciun scenariu, nu aveam în cap un scop final.
Publicitate
Fondatorul RBSS, Aziz, într-o scenă din documentar.Cum a fost să faci parte din viața lor, mai ales că ați și călătorit prin Turcia sau Germania?
A fost cel mai dificil film pe care l-am făcut vreodată. Era greu să comunicăm, era greu să stabilim când și cum filmăm, era greu să le surprind stilul de viață mereu pe fugă.Procesul a fost o serie de parametri în continuă transformare și de reguli de comunicare și filmare. Comunicam mereu prin mesaje codate, nu puneam niciodată filmări online. Am făcut tot ce am putut ca să ne protejăm subiecții.
Corespondentul RBSS Hamoud într-o scenă din documentar.Crezi că e esențial ca privitorii să vadă îndeaproape probleme precum criza refugiaților și ISIS ca să-și poată face o părere și să înțeleagă aceste chestiuni?
De multe ori, oamenii află despre problemele astea de la știri, unde nu se prezintă și umanitatea personajelor. Simt că e datoria mea de documentarist să atașez o față umană acestor povești ca să ajut publicul să meargă într-o călătorie emoțională, viscerală cu ei.Speri ca oamenii care vor vedea filmul să simtă dorința să se implice și să aibă un impact?
Sper ca filmul să ofere o fereastră către o lume pe care oamenii nu au altfel cum s-o experimenteze. Până la un punct, filmul e un omagiu adus jurnalismului și cetățenilor jurnaliști care fac lumină în colțurile întunecate ale lumii, mai ales într-o perioadă în care adevărul pare maleabil. E important să expunem adevărul și să luptăm împotriva răului.Nu am vrut ca, prin acest film, să afectăm politicile publice. Am vrut doar să conferim umanitatea care de multe ori de pierde și ca lumea să știe despre munca RBSS și să-i susțină prin donații. Evident, o parte din poveste e despre războiul împotriva informației și războiul de idei. E un război care nu se duce cu arme și bombe, ci pe internet, pe rețelele sociale. Așa că fiecare trebuie să ne îndeplinim rolul și să spunem ce credem despre asta.
