Cât de multe știe Pornhub despre tine

Oamenii iubesc pornografia. Statisticile arată constant că site-uri precum Pornhub și xHamster sunt printre cele mai vizitate din lume, iar în unele țări au mai multe vizualizări pe zi decât site-urile de știri, Twitter, Netflix.

Într-o eră în care investigăm constant ce fac companiile precum Google și Facebook cu informațiile noastre, oare n-ar trebui să fim la fel de vigilenți și cu site-urile pornografice și companiile care le dețin? Pentru că în spatele fiecărui site porno e un gigant căruia milioane de utilizatori îi furnizează cele mai intime fantezii.

Am analizat Pornhub și xHamster ca să înțeleg ce știu aceste site-uri despre noi și, mai important, ce fac cu aceste informații.

Mi-am făcut cont de client pentru platformele lor de advertising și am testat cât de departe poți merge cu reclamele personalizate în funcție de informațiile colectate de la utilizatori. Am descoperit că site-urile porno îți vând dorințele sexuale și colectează automat informații care ar putea fi folosite pentru găsirea locației utilizatorilor.

„Îți respectăm intimitatea”, spune Pornhub în declarația de protecție a informațiilor, dar asta nu se potrivește deloc cu ce le spune clienților săi.

Deși există un număr infinit de site-uri care îți arată videoclipuri cu oameni care fac sex, doar câteva companii le controlează pe cele mai populare. Mindgeek e cea mai mare dintre toate, cu o rețea care deține, printre altele, Pornhub, YouPorn, RedTube și MyDirtyHobby. Xhamster e de la Hammy Media.

Hammy Media nu are propriul site. Deși MindGeek are site, îți ia ceva să realizezi că această companie are vreo treabă cu pornografia. Pare chiar că face tot posibilul să evite să utilizeze termenul „porno”. În schimb, conține o grămadă de cifre: 115 milioane de vizualizări, 15 terabiți de conținut pe zi, peste o mie de angajați în șase locații, de la Luxemburg la Montreal.

Totuși, îți poți da seama ce colectează site-urile porno despre tine în funcție de reclamele pe care le vând.

TrafficJunky e platforma de advertising a site-ului MindGeek. Pe această pagină, vorbește mai explicit despre legăturile cu Pornhub și alte site-uri pentru adulți și cu limbajul pe care îl folosește ca să atragă potențiali clienți. „Personalizează orice reclamă și pune-o în fața clientului potrivit pentru produsul tău.”

Când citești asta, îți vine greu să crezi că Pornhub poate să-ți respecte intimitatea și, în același timp, să ofere reclame personalizate în funcție de utilizator.

Ca să investighez, mi-am făcut cont de client pe TrafficJunky și m-am logat în magazinul online unde poți cumpăra tipul de reclamă pe care vrei să-l plasezi și am ales un banner care trebuia să apară în partea de sus a ecranului. Apoi am personalizat reclama în funcție de diverse grupuri-țintă.

De exemplu, poți reduce publicul care vede reclama la categoriile care caută „Milf”, „BDSM” sau „anal”. Am putut alege și dacă publicul țintă e gay, hetero, trans sau female-friendly, plus țara, regiunea și orașul utilizatorilor.

Vrei ca reclama să fie vizibilă doar noaptea? Nicio problemă, pune o limită de timp. Mai ai și opțiunea să selectezi alte criterii tehnice specifice, precum un sistem de operare sau persoane care fac căutări într-o anumită limbă. Toate astea înseamnă că poți crea o reclamă super specifică, care va fi văzută de persoane din Bristol care se uită la filme porno gay între 6 și 7 dimineața și caută în limba spaniolă conținut cu cuvintele-cheie „threesome” și „taxi”.

Și xHamster funcționează similar, dar folosește TrafficStars în loc de TrafficJunky. Și aici poți personaliza reclamele în funcție de trăsăturile specifice și preferințele sexuale ale unei persoane. Spre deosebire de Facebook și alte servicii, reclamele plasate de TrafficStars se bazează doar pe informațiile colectate în timpul unei singure vizualizări pe pagină, fără să ia în considerare comportamentul anterior al persoanei din online.

Totuși, e posibil să urmărești obiceiurile online ale vizitatorilor pe o perioadă mai lungă de timp chiar și după ce aceștia își șterg cookie-urile și folosesc un browser incognito. De câte ori un utilizator intră pe o pagină, mai multe informații sunt transferate din browser pe website, cum ar fi adresa IP, nivelul bateriei, versiunea de browser folosită, rezoluția ecranului, plugin-urile instalate și multe altele.

Dacă adună suficiente informații, un site poate crea o amprentă digitală care poate distinge mai clar un vizitator de altul, în funcție de setul său unic de caracteristici, pentru că probabil ești singura persoană care folosește un anumit browser la o anumită oră, cu setul tău de plugin-uri, rezoluția ta de ecran, setările tale și placa video. Apoi, această amprentă poate fi folosită pentru a urmări utilizatorii în timp și pe mai multe site-uri, pentru a le crea un profil de reclame personalizat.

Un studiu din 2010 efectuat de Electronic Frontier Foundation (EFF), un ONG pentru libertățile civile și intimitatea online, a descoperit că 83,6% din browser-ele din studiu aveau o amprentă unică. Într-un schimb de e-mail-uri cu VICE, atât Pornhub, cât și xHamster au negat că ar urmări utilizatorii prin intermediul amprentei digitale. Un purtător de cuvânt pentru MindGeek a scris: „Nu analizăm obiceiurile individuale ale utilizatorilor”. Purtătorul de cuvânt pentru xHamster a zis: „Analizăm doar tipare pe larg, evităm să colectăm datele utilizatorilor individuali”.

În plus, Pornhub își asigură utilizatorii în declarația despre intimitate că site-ul trece în anonimat adresele IP ale utilizatorilor. Dar, după cum am explicat mai sus, nu e necesar să știi adresa de IP a unui utilizator ca să-l urmărești: există și alte elemente care pot compune respectiva identitate digitală unică. Totuși, selectarea utilizatorilor în funcție de obiceiurile lor e posibilă doar dacă informațiile colectate sunt comprehensive sau combinate cu alte seturi de informații.

Eu am folosit extensia de browser „Don’t Fingerprint Me” ca să verific ce metode de tracking sunt aplicate de site-uri și am aflat că ambele colectează date care pot compune o amprentă digitală, dar nimic neobișnuit. Majoritatea site-urilor colectează aceleași informații, dacă nu mai multe.

Conform lui Dominik Hermann, profesor de Sisteme de Securitate a Informațiilor la Universitatea Bamberg din Germania, informațiile sunt suficiente pentru crearea unei amprente digitale, dar asta se poate stabili doar de la caz la caz.

Există o diferență între construirea amprentei comportamentului cuiva și asocierea ei cu un nume. Dar oamenii își pot dezvălui accidental numele prin tot felul de metode, de exemplu atunci când îi furnizează unui site informațiile de pe cardul de credit. Din perspectivă tehnică, e posibil să le asociezi pe cele două când se îmbină seturi de informații diferite, dar nu avem dovezi să arătăm că asta se întâmplă deja.

Felul în care sunt folosite informațiile tale depinde și de locul din care accesezi site-urile. Europa e protejată în prezent de legile de protecție a informațiilor (GDPR), care stabilesc cum sunt procesate și folosite informațiile cetățenilor din UE. Informațiile personale se referă la orice date care pot fi asociate cu un subiect identificabil, deci includ lucruri precum numele, adresa și venitul, dar și informații despre sănătate, opinii politice, rasă și orientare sexuală.

Conform acestor reguli, cetățenii UE au dreptul să știe cum, unde și în ce scop sunt procesate informațiile lor, cât și dreptul de a li se șterge toate informațiile la dorința lor. Ideea amprentei digitale e urmărirea utilizatorilor de internet și asocierea lor cu reclame personalizate, dar practica trebuie să se desfășoare conform regulilor GDPR.

GDPR-ul le cere companiilor care procesează informațiile personale ale cetățenilor UE să arate că au un motiv legitim să facă asta. Consimțământul trebuie să fie informat și dat de bună voie, iar companiile ar trebui, cel puțin teoretic, să își dezvăluie metodele de luat amprenta digitală, să aștepte ca utilizatorii să-și dea acordul și abia apoi să le aplice. Însă companiile pot susține că această colectare de informații face parte din „interesele lor legitime”.

Din păcate pentru pasiunea noastră colectivă pentru filme porno, interesele legitime rămân un concept legal extrem de vag.