Povestea mafiotului adevărat care a apărut în The Godfather

În 1988, un gangster din Cartelul Medellin hărțuia o femeie la State Street, un club și cazino din Las Vegas, deținut de actorul Gianni Russo, care l-a jucat pe Carlo Rizzi în filmul despre mafie al lui Francis Ford Coppola, Nașul. Când Russo a intervenit, columbianul i-a spart o sticlă de Cristal în față. Cu sângele șiroaie, Russo și-a scos arma (avea permis) și l-a împușcat de două ori în cap pe bărbat. Crima a fost considerată justificabilă, dar Russo tot a trebuit să facă față amenințărilor cu moartea, făcute de nimeni altul decât Pablo Escobar. Dar când lordul cocainei a aflat că Russo juca în filmul faimos, care era și preferatul lui Escobar, a renunțat.

Odată cu aniversarea a 50 de ani de The Godfather, al lui Mario Puzo, Russo a lansat Hollywood Godfather: My Life in the Movies and the Mob, o carte de memorii despre viața lui, în care detaliază relațiile avute cu mafioți notorii precum Frank Costello, Carlo Gambino și Carlos Marcello și celebrități de la Hollywood ca Frank Sinatra, Marlon Brando, Al Pacino, Marilyn Monroe, Elvis și Francis Ford Coppola. VICE a vorbit cu Russo despre carte și ce impact a avut mafia asupra vieții lui, cum a primit rolul din The Godfather și dacă știa careva că avea să devină un clasic. Uite ce a avut de zis despre astea.

VICE: Când și de ce ai decis să scrii o carte despre viața ta și cât a durat de când ai început-o până ai terminat-o?
Gianni Russo: Am așteptat un timp. Am trecut de 75 de ani. Voiam să scriu cartea, în primul rând ca pe una inspirațională. Ar putea părea o nebunie, având în vedere ce este în ea, dar ăsta e motivul. Ultima propoziție din carte este „Da, poți”. Am avut atâtea obstacole ca tânăr, încât am vrut să încurajez pe oricine - indiferent de culoarea pielii sau mediul din care provin -, dacă ai un vis, urmează-l. Am trecut prin multe încă de mic copil și apoi am făcut tot ce-am vrut. Mi-am dorit să trimit acel mesaj, nu numai celor 11 copii și nepoți ai mei, ci și lumii. De asta am scris cartea.

Cum ai întâlnit prima oară mafia și ce impact a avut asupra vieții tale?
Am fost mesager pentru Frank Costello mai mulți ani. Era unul dintre cei mai puternici infractori din lume. I se zicea „Ambasadorul”. S-a lansat în epoca prohibiției cu Joe Kennedy și au devenit multimilionari. Apoi s-a afiliat cu Meyer Lansky ca să creeze „Sindicatul”. Din fericire, în tinerețe, m-a luat sub aripa lui protectoare și mi-a fost mentor ca nimeni altul. Mi-a oferit experiențe și oportunități pe care nu aș fi avut cum să le am, având în vedere că eram un italian imigrant din Murberry Street. Familia mea era la limita sărăciei. Uite unde am ajuns astăzi.

Încă sunt implicat în mafie fiindcă toți prietenii mei sunt de acolo. Personal nu mai fac parte din mafie, însă Mr. Gambino și Costello au continuat să mă protejeze. Am început ca mesager și apoi am crescut. Am călătorit prin lume cu relațiile pe care le aveam în Chicago și Vegas. Ne-am băgat în comerț internațional cu spălare de bani și marketing și mă deplasam dintr-un loc în altul. Cam la asta se rezumă totul.

Cum ai primit rolul lui Carlo Rizzo din The Godfather și cum a fost să faci parte din acest film faimos?
Nu știu cum ar fi arătat viața mea, în ultimii 50 de ani, fără The Godfather. Am citit un articol în Los Angeles Times că voiau să folosească necunoscuți în film. Sicilienii ar fi fost jucați de sicilieni, doctorii evrei ar fi fost doctor evrei, etc. Din fericire stăteam bine financiar pe atunci. Am filmat un test pentru Michael, Sonny și Carlo. L-am trimis la Paramount, iar ei mi-au trimis înapoi o scrisoare în care scria: „Ne pare rău că te-am indus în eroare, pare că ai cheltuit mulți bani ca să produci acest clip, dar folosim actori cunoscuți, deci ne pare rău, nu te vom angaja”.

Din fericire, Joe Colombo lansase Liga Italiană Anti-Defăimare în New York, cu un an înainte. Când a apărut cartea lui Puzo, a fost momentul propice să arate prin ea publicitatea negativă de care au parte italienii americani din țara asta. Că suntem cu toții gangsteri. E ironic, fiindcă el ca gangster face gură și protestează în fața FBI-ului, ceea ce o adevărată nebunie.

Am folosit asta ca pe o oportunitate ca să devin omul de legătură dintre Paramount, familia Colombo și Liga Italiană Anti-Defăimare. Am negociat un contract prin care era stipulat că vor permite ca filmul să fie făcut în New York, eu îl voi juca pe Michael, Sonny sau Carlo, iar Liga va avea control asupra evenimentelor, premierele din fiecare oraș și va face mult profit. Așa am primit practic rolul.

Când lucrai la film cu Francis Ford Coppola și ceilalți actori, știa vreunul dintre voi cât de faimos va deveni?
Nimeni nu știa. De fapt, când filmam, am fost amenințați de Paramount că îl vor opri. Francis Ford Coppola s-a luptat ca Al Pacino să-l joace pe Michael. Ei îl puseseră deja pe Jimmy Caan în rolul lui Michael și Carmine Caridi trebuia să-l joace pe Sonny, dar Francis era chitit să-i ofere rolul lui Al Pacino. E amuzant fiindcă Pacino deja fusese repartizat într-un film Columbia Motion Pictures, numit The Gang That Couldn’t Shoot Straight. Au trebuit să facă o înțelegere cu Columbia, să-l dea la schimb pe Carmine Caridi pentru Al Pacino. Așa a primit Jimmy Caan rolul lui Sonny, iar eu pe al lui Carlo.

Niciunul dintre noi nu știa dacă filmul va vedea lumina zilei. Îl amenințau chiar și pe Francis Ford Coppola. Nu le plăcea la început regia lui și voiau să îl înlocuiască. Slavă cerului că am înaintat și au început să vadă și ei progresul și transformarea lui Pacino de când era micul soldat umil din scena cu nunta, la căsătoria personajului meu, până la Michael Corelone așa cum am ajuns să-l știm. A fost perfect.

Cum a fost să lucrezi cu Marlon Brando și ce-ți aduci cel mai bine aminte despre el?
I-am fost drag încă de la început, din cele mai ciudate motive. Încă mă laud cu asta. Marlon Brando a fost singurul meu profesor de actorie, iar Frank Sinatra a fost cel de canto. Cam orice m-ai văzut că fac în film de la el am învățat, iar, după mine, singura mea scenă bună a fost ultima din film, restul erau doar chestii fizice și violente. Ca să ajung la scena finală cu Pacino, care este un actor genial și foarte bine pregătit, Brando mi-a arătat tot ce trebuia să știu. Mi-a spus că voi apărea pe marele ecran în cinematografe și oamenii vor ști dacă sunt credibil sau nu. Trebuie să arăți frica.

Ce-ți aduci cel mai bine aminte din timpul petrecut cu Sinatra?
Eram cu el la Caesar’s Palace și maică-sa întârziase. Era pe scenă, primul spectacol la Caesar’s. Făcea două spectacole pe noapte, pe atunci. Chiar înainte de ultima piesă, a cerut publicului să se roage pentru mama lui. Fiindcă avionul nu era de găsit. Vezi, nouă ni se zisese că murise, dar nu au vrut să-i spună decât după primul spectacol. Aflasem cu câteva minute înainte și publicul era deja în sală. Ne-am gândit să-l lăsăm să cânte. Nu eu, nu am avut un cuvânt de spus în asta, dar ei da. Când s-a dus în culise i-au spus că avionul mamei sale se ciocnise de un munte și că murise. În acea noapte pe scenă, a fost a doua oară când am văzut umanitatea cum iese din omul ăsta. S-a emoționat și a plâns.

Ce părere ai despre mafia de azi și cum este ea diferită de cum era pe vremea ta?
Am discutat despre asta de multe ori. Pe timpuri era o organizație. Servea un scop nobil fiindcă imigranții care au venit aici erau abuzați și se profita de pe urma lor. S-au organizat ca să primească respect și egalitate. Apoi vin implicațiile financiare și brusc nu mai este despre asta. Când cunoști mafia cu adevărat, vezi că este vorba despre bani. Este vorba despre profit. Așa urci în organizație. Respectul s-a dus dracului. Sunt foarte puțini bărbați respectabili azi. Totul se rezumă la bani, lăcomie și modalități de a-i face.

Nu cred că mai poți avea o organizație astăzi, din cauza camerelor de supraveghere care-s peste tot. Chiar și eu aș fi probabil la închisoare pe undeva. Ești mereu urmărit și sunt cu toții niște șobolani. Te interoghează și îl torni pe tipul cu care ai lucrat toată viața. Uită-te la Sammy the Bull și John Gotti. Pe John l-au prins pe înregistrare când spunea că-l va linșa pe Sammy. Asta l-a afectat pe Sammy, fiindcă el nu era un șobolan. John l-a făcut șobolan. După fiascoul cu Gotti, apoi cel al lui Anthony Spilotro cu mafia din Chicago, nu mai există gangsteri adevărați.

Știu mai multe despre asta decât mulți oameni din lume. Am fost aproape de mafie de când aveam 12 ani. Așa că fă calculul. Au trecut cam 64 de ani de atunci. I-am urmărit pe cei mai buni și încă am prieteni foarte apropiați care sunt respectați, dar sunt de modă veche. Uită-te la Sonny Franzese acum, are 102 ani. Încă e liber, încă trăiește. L-au eliberat condiționat. Tipul are 102 ani și e în spital. Ce o să facă? E o nebunie. Dar nu, viața aia s-a terminat.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.