Povestea Sărmanei Maria, care s-a măritat din cauza unei străzi din Ferentari și-a unei manele

Când mă gândesc la copilăria mea din Ferentari, îmi dau seama că eu cunosc fiecare straduță din cartier, pentru că le luam la picior cu prietenele mele. Când era de scandal, bătăi, eu și fetele mele îi ghidam până și pe polițiști către blocul sau curtea respectivă unde se omorau ăia. Eram un fel GPS de Ferentari. Cel mai tare mă distram atunci cu Sărmana Maria, o prietenă de-a mea. Așa îi spuneam eu, că era o telenovelă pe Acasă Tv cu una care era mereu jegoasă și avea părul lung și nespălat numită așa. Exact așa se purta și asta a mea. Bine, ea nu știe nici până în ziua de azi de porecla asta. Hai să-ți spun povestea ei, care începe pe strada Iacob Andrei, străduță din cauza căreia s-a măritat Sărmana Maria.

Era o zi de vară, mergeam la liceu cu ea. Ca de obicei, cum era proastă, a încurcat străzile, mi-a zis că știe ea o stradă pe unde ajungem mai repede în stația de autobuz. Eu și mai proastă m-am luat după ea. Nu știu cum am ajuns pe Iacob Andrei, nu o mai luasem pe acolo.

În timp ce mă certam cu ea că întârziem la liceu, aud de la o poartă „Bună, făăă!". Eu nu mă uit. Dar Sărmana Maria, cum era cu ochii nonstop după bărbați, se uită să vadă repede cine ne salută. „Făă, da' ce ștouri aveți în voi, vă faceți că nu auziți." Când îmi arunc ochii, îl văd pe un ciorditor pe care îl știam din vedere, dar nu i-am răspuns. Nu îi băgam în seamă pe ăia piesă care mă salutau, darămite pe ciorditorul ăsta.

Sărmana Maria imediat a fugit de lângă mine la ăla la poartă. Mă duc după ea, să o iau, că trebuia să ajungem la liceu. De unde, asta nici nu mă mai băga în seamă, vorbea cu ciorditorul ăsta numit Dani.

„Aici stai, băiatul meu?"
„Da, fă, tac-tu e cutare?"
„Da, băiatul meu."
„Îl știu, fă, pe tac-tu, e mare manglitor, hoț rău."

Sărmana Maria se uita la el și zâmbea așa mândră, zici că îi zicea ăsta de tac-su că e om ca lumea. Se întoarce spre mine entuziasmată și imi zice în șoaptă: „Mare talent are. Să fac boală, ăsta o sa fie bărbatul meu, soarta mea, mânca-i-aș pula lui".

Mă uitam siderată la ea și-i ziceam să vină la școală, dar Sărmana Maria era în lumea ei atunci. Nu a vrut să mai meargă la liceu în ziua aia, a rămas cu ciorditorul la poartă și ascultau Sorinel Puștiu, în timp ce el îi cânta „Pe o frunză de laleaaa, îți trimit gurița meaa și pe una de trifoi să mi-o trimiți inapoi".

Am lăsat-o în pace. Aveam prima oră cu un profesor de avea mereu spume pe el, ne punea trei fie că știam, fie că nu. Era panaramă, ne certa că ascultăm manele în pauză, deși lui i-a sunat o dată telefonul în oră cu o melodie de-a lui Mr Juve, „Mami te vreau".

Seara mă sună Sărmana Maria și zice: „Să îmi fie moartea, dacă nu ieșim diseară afară cu Dani. Îi place de mine, a zis că vrea sa mă vadă și mă-sa cu tac-su."

M-a pus să jur să ies cu ea, că știa că nu imi place anturajul cu ciorditorii. Ajungem acolo la poartă. Erau afară Dani, mă-sa, tac-su și soră-sa, o fetiță mică de vreo șase ani. Apropo, asta mică știa să zică doar „muie, lingea-m-ai în pizdă!" Dacă o întrebai de vreo poezie, una nu știa, ei îi plăcea Copilu de Aur - „Lumina ochilor mei". O știa pe toată. Oricum era a naibii rău, țin mine că zisese în ziua aia să îi cumpăr pufuleți. Nu aveam bani la mine și m-a dat dreacu' de distrusă. Așa mi-a zis atunci, îmi venea să și râd, dar să o și altoiesc.

Sărmana Maria se gătise. Nebuna avea platforme în picioare, ea abia mergea cu teneși, am ținut-o tot drumul că își rupea fraiera gâtul. Îi luase tot aurul lu' mă-sa, îl pusese pe ea, să vadă aia că are bani. Era îndrăgostită rău de Dani ciorditorul, așa îi ziceam eu, pentru că mi se părea că e cu ochii numai după furat, îmi stătea mereu în gât să îi zic: „Nu pune mâna să furi cutare lucru, că nu îți iei mult pe el!"

Mă-sa era d-aia cu fuste lungi, iar tac-su o ardea gen interlop. Mă-sa avea vrăjeală multă, toate fetele pe care le aducea Dani acasă aveau aceeași soartă – menajere. Iar alea chiar făceau treabă pe acolo de focul lui. La fel și Sărmana Maria. Acasă la ea nu făcea curat, iar la ăla o vedeam mereu cu mopul și mătura după ea. Dani ciorditorul pusese ochii pe ea, că o văzuse mai proastă, și voia să facă bani pentru el.

Nu am stat mult în seara aia acolo, că nu imi plăcea atmosfera. Mă-sa mânca semințe acolo și asculta la masină Florin Salam – „7 trandafiri", iar tac-su juca barbut cu unul. La fiecare patru-cinci minute auzeam „Dăm o mână scurtă" sau „BRĂILA!".

Vreo câteva zile nu am văzut-o pe Sărmana Maria pe afară, nici la telefon nu răspundea. Apoi a venit la mine entuziasmată și zice:

Se mutase cu ciorditorul, le luase mama ei o garsonieră în chirie, pe scară cu noi. Instinctul meu era bun că ăsta le are cu ciordeala, venise odată la mine și-a zis: „Am de vânzare o blană mișto rău, e nouă". Mă uit la blana aia, într-adevăr era tare, îi dau 20 de lei pe ea și pleacă. A doua zi a venit la mine cu o nepoată de-a lui plânsă toată: „Dă-mi blana înapoi că mi-a furat-o săracul ăsta". I-am dat-o că îmi era milă de ea. O lăsase dezbrăcată.

Sărmana Maria și Dani ciorditorul nu prea aveau din ce trăi, așa că s-a gândit el să o bage pe treabă. A băgat-o la videochat. Asta când a auzit i-a zis: „Să fac boală io, să fac, dacă mă duc! Eu nu mă prostituez pe centură ca astea." Dani ciorditorul o liniștea: „Nu, zâna mea, crezi că te-aș lăsa eu să faci așa ceva? Crezi că mi-aș bate eu joc de tine? Nu, puiul meu, la videochat trebuie doar să stai așa dezbracată, să te vadă unii din străinătate."

Până la urmă, a convins-o ciorditorul să intre pe treabă. S-a dus câteva zile acolo și, într-o seară, o văd în fața scării plânsă toată. Asculta pe telefon o melodie cu Narcisa – „Rămâi cu ea". Mă bufnea și râsul, dar cu toate astea m-am dus să o întreb ce-a făcut. Sărmana Maria avea lacrimi în ochi și-mi zicea revoltată:

„Fă, în pula mea, eu nu mai merg acolo, mă pun ăia să mă dezbrac și să mor în cancer dacă nu răcesc la rinichi!" Am zis că leșin acolo de râs, dar săraca plângea. Am încercat să o liniștesc, dar continua să îmi povestească, că seara, când se pun să doarmă, ea se uită la el în timp ce doarme, că moare de el. Iar ăsta se mai trezește din când în când și o ia la injurături, că se sperie de ea. Nu a stat mult Sărmana Maria la videochat, că îi era frică de boală la rinichi.

La ceva timp, nu știu ce combinație făcuse sărăcia asta de Dani ciorditorul că își deschiseseră un magazin d-ăsta de cartier, alimentar. Ziceau că le merge bine de tot, că s-au pus pe picioare, dar au închis la vreo două luni. Umbla vorba prin cartier că a mai mare vânzare pe care au avut-o a fost de 70 de lei.

Au dispărut din peisaj vreo trei ani, cred că a băgat-o pe treabă în Germania. I-am reîntâlnit acum ceva timp, s-au mutat la vreo două străzi distanță de blocul meu. Mi-a povestit că au fost în altă țară, la muncă în depozite, dar s-a dat de gol Dani ciorditorul într-o seară. Stăteam afară cu ei, îmi povesteau ce au mai făcut între timp, când vede Dani ciorditorul o stea căzătoate și mă întreabă:

La care el râzând spune „Știi ce dorință mi-am pus? Să îmi crească dinții la loc, că mi-au căzut la pușcărie."

Am stat ce am stat cu ei în seara aia, apoi mi-au cerut 50 de lei, că mi-i dă mâine. Mi-am luat gândul de la ei oricum, că nu i-am mai văzut de atunci.