Tot ce trebuie să știi despre EURO 2020, ca să nu te faci de rușine la bere

Campionatul European de Fotbal din 2020 debutează pe 11 iunie 2021 și asta e prima chestie inedită a celei mai importante competiții sportive de pe continent. Din cauza pandemiei, turneul a fost mutat în această vară, dar și-a păstrat acel „2020” din titlu, ca să nu strice tradiția anilor pari. Și ca să nu strice toate materialele alea de marketing preparate de sponsori. 

Numele nu-i singura deosebire față de precedentele campionate europene. O să fie folosit sistemul VAR, adică arbitrii vor avea voie să se uite pe înregistrări ca să decidă o fază, iar echipele vor avea dreptul să facă cinci schimbări, nu trei, ca până acum. 

Ca om care se uită la fotbal de vreo 30 de ani și scrie despre el de (măcar) 15, ți-am făcut un ghid cu tot ce trebuie să știi despre competiția care oprește Europa timp de o lună. E ideal să-l ai în bookmark în următoarele săptămâni, indiferent că te pricepi sau nu la sportul ăsta. Pentru că, oricât te-ai feri de subiect, tot vei fi pus în situația să conversezi despre meciuri și șanse în timpul ieșirilor la terasă. 

Din 1960 încoace, Campionatul European se ține, cu sfințenie, o dată la fiecare patru ani. E a doua cea mai prestigioasă competiție din lume, după Campionatul Mondial, care strânge laolaltă cele mai bune echipe naționale de pe glob. De ce provoacă atâta pasiune și emoții turneul ăsta? Simplist explicat, pentru că fiecare țară participantă la „bal” are șansa la glorie și la dat peste nas rivalelor europene în ceea ce toată lumea a convenit că e „sportul rege”, dar despre care un băiat faimos și inspirat spunea că „e mai mult decât o chestiune de viață și de moarte”.

În caz că ai de gând să contești citatul ăsta, trebuie să știi că un joc de fotbal a declanșat un război. 

S-a întâmplat în 1969, când El Salvador și Honduras au avut un conflict armat care a durat patru zile, după un meci de calificare la Mondialul din 1970. Sigur, e vorba despre America Centrală și un eveniment de acum jumătate de secol, dar ai înțeles ideea: fotbalul face inimile să ticăie mai repede și trezește sentimentul ăla de mândrie națională, chiar și-n anii ăștia în care globalizarea e tot mai la modă.

Ediția de anul acesta vine cu mai multe premiere. Una dintre ele este că, spre deosebirile de turneele precedente, nu avem o țară sau două gazde, ca până acum. EURO 2020 se desfășoară în 11 orașe din 11 țări diferite. 

Totul începe cu meciul Turcia-Italia, 11 iunie, ora 22. 

Prima partidă e la Roma, semifinalele și finala vor fi la Londra, pe celebrul Wembley. Se vor mai juca partide la Baku (acel Azerbaidjan care e în Europa, aparent), Munchen, Sevilla, Sankt Petersburg, Budapesta, Amsterdam, Glasgow, Copenhaga și București.

România, care alături de Azerbadjan e singura țară gazdă a cărei națională nu s-a calificat la turneu (ai noștri s-au clasat pe patru într-o grupă cu Spania, Suedia, Norvegia, Feroe și Malta, apoi au ratat încă o șansă, un baraj cu Islanda), va găzdui patru partide. Trei dintre ele în faza grupelor, plus o optime de finală. 

Meciurile din România — Pe 13 iunie, ai Austria cu Macedonia de Nord; pe 17 iunie, Ucraina cu Macedonia de Nord; pe 21, Ucraina cu Austria. Optimea se va juca pe 28 iunie, iar măcar una dintre combatante va fi cu ștaif: câștigătoarea grupei F, adică Franța, Germania sau Portugalia.

De notat că Ucraina și Macedonia de Nord vor avea cantonamentele în București pe perioada competiției, ceea ce înseamnă c-o să dai peste fanii lor prin Centru Vechi chiar și în zilele în care nu-s meciuri. 

Din cauza pandemiei, partidele nu se vor desfășura cu tribunele pline. Excepție face Budapesta, unde nu există limite în ceea ce privește prezența la meci. La București, de exemplu, Arena Națională va primi maximum 12 500 de oameni la fiecare dispută, adică 25 la sută din capacitatea stadionului.

Dacă aveam răspunsul exact, acum aș fi fost pe-o insulă în Pacific. Dar pot să-ți zic sigur că marea favorită e Franța, asta cu toate că bookmakerii merg pe mâna Angliei. „Cocoșii”, care-s și campioni mondiali en-titre, au de departe cel mai bun lot dintre cele 24 de naționale participante. Îți enumăr doar câțiva: Mbappe, Benzema, Pogba, Griezmann și Kante, băiatul care e văzut următorul Balon de Aur.

Numai Kylian Mbappe valorează vreo 160 de milioane de euro, iar întreg lotul antrenat de Didier Deschamps bate spre un miliard. Și nu e vorba doar de bani, că până la urmă nu driblează bancnotele; francezii chiar formează o echipă, nu-s genul de individualiști de sintetic, care „arestează” mingea și vor să dea ei gol. Ține minte detaliile astea, că sigur te scoți cu ele într-o conversație la terasă. 

Englezii au o generație valoroasă, cu oameni la modă în fotbalul european, precum Foden, Mount, Sancho sau Kane. Pe hârtie, sunt mai scumpi decât cei ai Franței. Din motivul ăsta, mulți specialiști îi văd drept câștigători, dar mi-e că e numai o altă iluzie. Anglia e expertă să piardă la sportul pe care l-a inventat: n-a mai câștigat un turneu final din 1966 și are talentul ăsta tipic românesc s-o dea în bară când îi e lumea mai dragă. 

În caz că n-o să fie turneul Franței, las aici alte patru pretendente la trofeu, mai serioase decât domnii englezi: Portugalia, Italia, Belgia și Spania. Primii sunt campionii europeni la zi și au ceva atuuri: eternul Cristiano Ronaldo, antrenorul Fernando Santos, un vulpoi bătrân care știe cum se câștigă astfel de competiții, și niște jucători ca Bruno Fernandes, Ruben Dias ori Bernardo Silva, care vin după sezoane excelente la echipele lor de club.

Apoi e eterna Italia, o instituție în fotbal, dar care în ultimul deceniu pare un fel de Vama Veche: nu mai e ce-a fost. Doar că, spre deosebire de Vamă, italienii au capacitatea extraordinară de a renaște din propria cenușă. Totuși, face câte o nefăcută când nimeni nu-i ia în seamă și nu-i exclus să dea lovitura acum, la EURO.

Belgia are fotbaliști de clasă, dar nu și tradiție, chestie care contează enorm în fotbal. E foarte probabil să ajungă sus, prin semifinale, dar la fel de probabil e să plece acasă fără trofeu. B.U.G. Mafia le-a rezumat soarta acum ceva timp: „E posibil s-o dai, da’ e probabil s-o iei”.

Cât despre Spania, băieții pasează frumos, uneori câștigă și sunt în sine o forță, cu ditamai istoria în spate. Doar că acum au niște probleme. Doi jucători importanți au fost testați pozitiv la coronavirus, iar antrenorul Luis Enrique l-a lăsat acasă pe emblematicul Sergio Ramos, căpitanul echipei și cel mai reprezentativ fotbalist iberic din ultimul deceniu. Pe deasupra, Luis Enrique a mai luat o decizie controversată: nu a convocat la națională niciun fotbalist de la Real Madrid, pentru prima dată în istorie.

N-am zis nimic despre Germania, Olanda și Croația, cu toate că-s cotate destul de bine la câștigarea EURO 2020. Despre nemți se spune că ajung în finală când joacă prost, iar când se mișcă bine o și câștigă. N-aș băga mâna-n foc că e cazul acum, în condițiile în care antrenorul lor va pleca sută la sută după turneu, iar grupa din care fac parte (cu Franța, Portugalia și Ungaria) e complicată rău. Altfel, olandezii n-au chiar cea mai răsărită generație, în timp ce croații și-au atins potențialul maxim cu finala Cupei Mondiale din 2018.

Două dintre cele 24 de echipe sunt debutante la un Campionat European: Finlanda și Macedonia de Nord. Da, băieții ăștia s-au calificat aici pe barba lor, spre deosebire de naționala României. Nordicii i-au depășit în preliminarii pe greci și pe bosniaci, mai ales datorită lui Teemu Pukki, atacantul vedetă care a marcat zece din cele 16 goluri ale Finlandei în calificări.

Cu Macedonia de Nord e o altă poveste. Fără să iau din meritele macedonenilor, adevărul e că ei au profitat din plin că UEFA lucrează din greu la globalizarea fotbalului. Macedonia de Nord s-a calificat la turneul ăsta datorită Ligii Națiunilor, o competiție inventată acum câțiva ani și pe care „greii” continentului nu prea dau doi bani. 

Ca să ajungă aici, macedonenii au depășit formații ca Armenia, Liechtenstein și Gibraltar, apoi au trecut de Kosovo și de Georgia. OK, România a pierdut recent și cu Armenia, și cu Georgia, dar tot există senzația că-i un drum prea simplu pentru un loc la EURO.  

Scoția, Țara Galilor și Slovacia sunt alte trei naționale care nu-s prezențe obișnuite la astfel de turnee continentale. Ultimele două au câte o singură participare la activ (ambele în 2016), în timp ce scoțienii n-au mai fost la un campionat european din 1996. 

E firesc să îi susții pe-ăia care-s mai buni. Surprizele sunt mai mici, bucuriile mai mari și au cele mai multe șanse să ajungă cât mai departe în competiție. Totuși, poate vrei să fii alternativ și e în regulă. La fiecare competiție de felul ăsta e câte o echipă care rupe gura lumii. Islanda e cel mai recent exemplu. Și te înțeleg. E plictisitor să-i susții mereu pe ăia care au șanse. 

Considerabil mai palpitant e să poți spune, la bere: „Da, sunt senzaționali Mbappe și Ronaldo, dar i-ai văzut pe [nume relativ obscure]?”.

O să-ți zic ceva ce n-o să-i placă lui Lucian Mîndruță: Rusia e o națională grozavă dacă vrei s-o arzi alternativ. Lotul Rusiei e format în majoritate din fotbaliștii care joacă în campionatul local (doar patru sunt „stranieri”), iar cota lor de piață e printre cele mai scăzute din competiție (doar Finlanda, Macedonia de Nord, Slovacia, Ungaria și Țara Galilor sunt mai slab cotate).

La Mondialul din 2018, rușii au eliminat Spania și au ajuns până în sferturi, deși nici atunci nu aveau cine știe ce valoare. Doar c-au compensat cu multă, multă determinare, cât să te facă să exclami: „Uite, tati, se mai joacă și cu sufletul, banii nu-s totul pe lumea asta!”. Posibil să fi ajutat și că au găzduit acel turneu, cine știe. 

Dacă ești cu Mîndruță și nu-ți plac rușii, o altă variantă e Finlanda. Oamenii-s pentru prima oară la un turneu major și dezvoltarea lor fotbalistică poate fi un model (și) pentru România. Finlandezii sunt chiar în grupă cu Rusia și vor juca două meciuri la Sankt Petersburg. Danemarca și Belgia completează seria și sunt, de altfel, marile favorite la calificarea în optimi. 

În caz că vrei să dai de pământ cu establishmentul și să alegi o echipă care chiar are șanse reale să ajungă departe mergi fără grijă pe Turcia. Uite două motive: turcii au o grupă accesibilă (cu Italia, Elveția și Țara Galilor), iar în preliminarii au fost singurii care i-au bătut pe francezi. Grijă mare la Burak Yılmaz, Hakan Çalhanoğlu sau Çağlar Söyüncü, că merg pomeniți atunci când bagi fraza aia cu „da, sunt senzaționali Mbappe și Ronaldo, dar ai văzut schema lui Söyüncü?”. În fine, ai prins ideea.