Am vorbit cu tipa care a ajuns faimoasă pentru că și-a făcut selfie cu cocalarii de pe stradă

Odată, am hotărât să confrunt un tip de pe stradă care m-a întrebat unde merg și dacă poate veni cu mine. „Da", i-am răspuns, „bineînțeles că o să-ți ofer corpul meu, deși habar nu am cine ești."

Bineînțeles că nu i-am răspuns așa. Dar l-am întrebat la ce reacție se așteaptă din partea mea. Surpriză, l-am blocat. N-a știut ce să răspundă. După o conversație inconfortabilă de treizeci de secunde, am plecat și l-am lăsat în urmă cu o mutră nedumerită.

Scenariul acesta îi e foarte familiar tinerei Noa Jansma, în vârstă de douăzeci de ani, care a hotărât să ia măsuri împotriva hărțuitorilor stradali. Timp de o lună, și-a făcut selfie-uri cu bărbații care au strigat după ea pe stradă și apoi le-a postat pe contul de Instagram @dearcatcallers.

După un interviu cu Red Pers, un site olandez pentru tineri, povestea ei a ajuns virală în Olanda și a fost publicată de surse media internaționale. Broadly a stat de vorbă cu ea despre proiectul ei cât era în vizită în Londra.

BROADLY: Noa, cum de ești în Londra în momentul de față?
Noa Jansma: Emisiunea Good Morning Britain m-a invitat să vorbesc despre proiectul meu. E o emisiune clasică de televiziune. (Interviul s-a transmis marți dimineață, pe 10 octombrie).

Ai primit multă atenție din partea presei și proiectul tău a devenit cunoscut în toată lumea. Cum te simți?
S-a întâmplat incredibil de repede. Sunt foarte mândră de el, pentru că de asta l-am făcut. Am primit mesaje de la femei din toată lumea – cred că Antarctica e singura excepție. În același timp, am fos copleșită și de mesaje de hate, dar așa e pe internet.

Cred că a fost intens, mai ales că ești o prezență foarte vizibilă în acest proiect.
Cel mai intens a fost să văd cum preia internetul ceva și-l rostogolește ca pe un bulgăre de zăpadă care crește. Am început acest proiect în spiritul deschiderii: n-am avut intenția să-i prezint pe bărbați într-o lumină proastă sau să dau impresia că sunt supărată pe toți bărbații. Dar se pare că mulți oameni asta au înțeles, din ce comentarii postează la pozele mele. Unii îi înjură pe hărțuitorii din fotografii, spun că sunt violatori sau le doresc moartea. Eu nu cred că sunt niște tipi malefici, dar comportamentul lor e enervant. E amuzant: eu am vrut să fac un proiect despre respect și interacțiunea dintre oameni și primesc comentarii de genul: „Trebuie să ne tratăm cu respect unii pe alții. Iar nenorocitul ăsta trebuie să moară!". În aceeași propoziție.

Ce reacții pozitive ai primit?
Multe femei se recunosc în povestea mea și vor să-mi mulțumească. De exemplu, o mamă mi-a scris că a folosit proiectul meu ca punct de pornire pentru o discuție cu fiii ei despre hărțuirea stradală. Primesc și multe mesaje de la bărbați care îmi spun că nu s-au gândit niciodată la hărțuirea stradală sau că nu credeau că e un comportament ofensator sau deranjant. Alții îmi spun că le e rușine de sexul din care fac parte. E impresionant câte reacții diferite a strâns proiectul.

Te așteptai să primești atâta atenție când ai început proiectul?
Speram că o să fie popular, pentru că hărțuirea stradală e un subiect despre care se vorbește des în zilele noastre, dar eram deja fericită când aveam trei sute de followeri pe Instagram. Acum am peste trei sute de mii, ceea ce mi se pare o nebunie. Asta arată cât de important e să vorbim despre asta.

Cum ți-a venit ideea proiectului?
Treptat. Mă simt foarte inconfortabil când bărbații strigă după mine pe stradă. Niciuna dintre prietenele mele nu știa ce să facă în privința asta, iar prietenii de sex masculin nici n-aveau idee că se întâmplă atât de des. Dacă îndrăznești să-i confrunți, de multe ori iese cu ceartă sau chiar agresiuni. Odată le-am răspuns ceva unor tipi care strigaseră după mine și m-au înghesuit la un zid. M-am simțit groaznic. Dar și să pleci fără să le spui nimic înseamnă că le permiți să te agreseze.

Odată, eram în tren și doi tipi au început să mă filmeze și să strige la mine. M-am simțit super dubios, dar apoi m-am gândit că și eu pot folosi camera foto ca armă împotriva lor. Mă mai gândisem la asta în trecut, dar îmi era frică să le fac poze.

Te temeai de reacțiile lor?
Da, mă gândeam că ei știu că fac ceva greșit și că o să fie suspicioși sau nervoși că îi fotografiez. Dar imediat ce am început, am observat că le plăcea la nebunie să pozeze cu mine pentru selfie. Nu erau deloc suspicioși. Asta arată că nici măcar nu-și dau seama că au un comportament greșit și nedorit, ci își închipuie că mă complimentează.

Nu le spun bărbaților pe care îi fotografiez despre proiect. Ideea e să nu fiu nevoită să am conversații cu ei de fiecare dată. De obicei plec imediat de lângă ei. Odată, un tip m-a întrebat pentru ce fac fotografia și i-am zis că e pentru un cont feminist de Instagram. A zis „ok".

Primești mesaje de la femei care au început să facă și ele același lucru ca tine?
Uneori, dar nu foarte des. E destul de înfricoșător să faci asta. Nu e ușor. Și mie mi-e frică uneori.

Toate fotografiile au fost făcute în Olanda?
Am locuit și în Barcelona șase luni. Jumătate dintre fotografii au fost făcute acolo și jumătate în Amsterdam.

De ce a durat proiectul doar o lună?
Ar fi putut dura două sau trei, dar am exprimat ce aveam de exprimat. Îl consider un proiect artistic încheiat. Dar acum voi trece la pasul următor. Sunt în contact cu o fată din Roma căreia îi voi preda contul de Instagram timp de o lună și ea o să posteze fotografii cu hărțuitori timp de o lună. Vreau să pasez contul altor femei din lumea întreagă ca să arăt că e un fenomen global.

Într-un interviu cu Red Pers ai menționat că uneori ștergi fotografiile când nu ești sigură dacă tipul a fost sexist intenționat. Ce te face să te îndoiești?
Toate felurile de hărțuire stradală sunt inerent sexiste pentru că arată că bărbații sunt dominatori și pot spune ce au chef despre o femeie. Până și cea mai mică remarcă arată că străzile sunt o piață de carne. Dar vreau să fiu foarte atentă cu acest proiect și să ilustrez o imagine onestă. E o diferență între un salut prietenos și un salut libidinos. Nu mi se pare neapărat rău să interacționăm pe stradă cu necunoscuții, atâta timp cât se păstrează respectul reciproc.

De la anul, hărțuitorii stradali vor fi amendați în Amsterdam. Crezi că lucrurile o să se schimbe?
Nu, dar cred că e un mesaj clar că acest comportament nu mai e tolerat.

Crezi că bărbații o să ezite să mai hărțuiască femeile datorită proiectului tău?
Nu știu asta. S-ar putea ca acest fenomen să nu se termine niciodată, dar poate că peste cincizeci de ani o să ne uităm în urmă și o să spunem: Uau, pe atunci oamenii chiar făceau chestia asta. Bineînțeles că îmi doresc din tot sufletul să se întâmple așa.