Toate semnele care arată că Rareș Bogdan va fi cel mai bun europarlamentar (din UE)

Ştirea seacă sună exact aşa: cunoscutul realizator TV Rareş Bogdan va deschide lista candidaţilor PNL la alegerile europarlamentare din acest an. Anunțul a fost făcut chiar de el, în urmă cu vreo două ore.

Pentru că vorbim despre un monstru sacru al televiziunii care ţine cu tot dinadinsul să fie considerat jurnalist, m-am gândit să-ți fac un portret al viitorului europarlamentar.

Politica a manifestat întotdeauna o fascinaţie malefică asupra oamenilor din presă. E ca o imensă gaură neagră care-i atrage în interiorul ei pe toţi cei care gravitează periculos de aproape de linia orizontului. Drepţi ori păcătoşi, posedaţi de talent sau doar banali impostori - nimeni nu rezistă acestei atracţii formidabile.

Astfel, politica devine răspunsul favorit la eterna întrebare „Unde se duc ziariştii când se duc?”.

Mulţi aterizează într-un post extrem de fierbinte, de consilier, pe bani frumoşi, graşi, publici. Cei încă înzestraţi cu simţul observaţiei, pot lesne dibui câte o astfel de figură, mai mult sau mai puţin populară, „retrasă de pe sticlă” şi ascunsă acum în armata de mameluci care se agită în siajul vreunui ministru ori a unui edil local inept sau - vai! - controversat şi cu multe poteci bătătorite în direcţia defunctului DNA.

Puţini, extrem de puţini, sunt cei cărora li se arată Calea cea Dreaptă. E nevoie, ca om de presă, să dispui de un bagaj eterogen de talent, impostură şi notorietate ca să accezi în sferele înalte ale politicii. Cele trei calităţi nu vin niciodată în cantităţi egale, dar e nevoie de cel puţin două pentru a atinge o masă critică suficient de mare pentru a intra în colimatorul vânătorilor de voturi. Aşa avem acum politicieni în toată regula care, la origine, au fost nişte bieţi jurnalişti. Sau, în fine, „oameni de televiziune”. Primarul Capitalei, Gabriela Firea, şi deputatul Robert Turcescu sunt doar primele nume care-ţi vin în minte.

În privinţa ultimului intrat pe listă – Rareş Bogdan – încă nu putem şti cu certitudine cine are de câştigat sau de pierdut la faza asta. Probabil că domnului Bogdan chiar îi arde buza după un fotoliu de europarlamentar sau disperarea strategilor PNL-ului e destul de mare, din moment ce se agaţă acum de notorietatea sa pentru a mai trage după el nişte voturi prăpădite.

Atât PNL-ul, cât şi Rareş Bogdan au suficiente bube în cap, nu are rost să le înşir aici pe toate, grădina Google e mare şi deschisă oricui. O astfel de bubă vine din perioada neagră a mariajului dintre PNL şi PSD, în vremurile când alianţa contra naturii purta sigla USL. Atunci, PSD-ul era frecventabil, iar Rareş Bogdan nu se sfia să facă jocuri de putere dincolo de platourile de televiziune.

Între timp, scurta idilă cu PSD-ul s-a terminat urât, iar cele două formaţiuni au ajuns în tabere adverse. Uneori, îşi mai dau mâna şi joacă în aceeaşi echipă (voturile PNL favorabile organizării referendumului CpF reprezintă doar un exemplu). Cert este că, de voie, de nevoie, Rareş Bogdan a devenit una din cele mai vocale voci anti-PSD din ultimii ani. Omul chiar are boală pe Dragnea şi pe acoliţii săi, şi asta se vede. Şi a fost răsplătit cu un frumos loc eligibil în Parlamentul European. Un cadou otrăvit, s-au grăbit unii să spună, în condiţiile în care, iată, ultima mare voce anti-Dragnea e subtil trimisă în exil mediatic, pe axa Bucureşti- Bruxelles-Strasbourg.

Eu, dimpotrivă, cred că Rareș Bogdan va fi mai potrivit în Parlamentul European decât într-un studio de televiziune. Uite de ce.

Realizatorul tv nu e un simplu rândaş, ci un veritabil patriot ardelean, din neamul moţilor. Mai deunăzi, Bogdan s-a reînscris în PNL, veste care a provocat o vie şi sinceră bucurie printre liberali. Cel mai vocal s-a dovedit a fi deputatul Florin Roman care s-a grăbit să pogoare grabnic cu tolba de laude pe pagina sa de Facebook:

„Alături de moţi, nu de hoţi!” sună, iată, ca un veritabil slogan electoral. Cineva ar trebui să ia nişte notiţe. Iar Rareş Bogdan, de dragul credibilităţii, ar putea să se gândească serios să-şi facă un tatuaj cu Avram Iancu. Pe piept, preferabil, lângă inimă. Eu, unul, aş vota fără să clipesc PNL-ul, dacă s-ar întâmpla o astfel de minune.

Rareş Bogdan e atât de patriot încât bifează cu succes până şi cele mai drastice criterii trasate de Dragnea pentru candidaţii PSD la europarlamentare: „să fie patrioţi în fiecare celulă a corpului şi să ştie cel puţin o limbă străină”. Sunt convins că undeva, în adâncul sufletului său, Dragnea moare de ciudă că l-a ratat pe Rareş Bogdan, tura asta.

Treaba asta vine ca un corolar obligatoriu la axioma de mai devreme. Nu poţi fi patriot dacă nu ai şi tu un steag, un TRICOLOR, ceva, mereu cu tine. La fel cum în SUA cei care arborează drapelul în faţa casei au, sigur, o armă de asalt în casă, în România, cei care se afişează public cu tricolorul, sunt oameni de nădejde, pe care te poţi bizui la greu. Deschide o nouă pagină de browser, scrie în bara de căutare „Rareş Bogdan” şi dă apoi „click” pe o poză de a sa. Priveşte-o cu atenţie. Poţi avea încredere într-un astfel de om să te reprezinte? Dacă răspunsul e „da”, ai trecut testul. Eşti un patriot. În mod sigur ai şi tu un tricolor în torpedou sau agăţat de reverul sacoului.

Știe să suduie. Asta chiar e o calitate în politică: să ai mereu o replică iute, la îndemână. Şi, da, la capitolul ăsta, omul de televiziune încasează o bilă albă luată pe merit. Cine altul, în România, a îndrăznit să-i zică lui Dragnea că e un „ţărănuş, un grobian cu şosete flauşate”? Cine? Tot Rareş Bogdan l-a mai făcut pe liderul PSD un „infractor” a cărui frică de puşcărie duce la „demenţă”. Aur curat sunt aceste vorbe, adevăr adevărat vă spun eu acum.

Ultimul picat în limbariţa prezentatorului TV este ministrul Finanţelor, Orlando Teodorovici. Un tip pe care inteligenţa oricum nu-l prea dă afară din casă, dar orişicât. Cert e că ministrul Teodorovici a îndrăznit să-l facă „trădător” pe patriotul Rareş Bogdan. Auzi la el! „Trădător”! Atât i-a trebuit. Rareș Bogdan i-a zis, în replică, discotecar. Doamne, ce i-a dat-o!

În politica înaltă, simţul estetic joacă un rol deosebit. Este, uneori, de o importanţă crucială să ştii cum se arată de pildă, un aranjament floral, cu orhidee curgătoare, ori cum să-ţi asortezi batista la şosete, dacă vrei să obţii rezultate pozitive de pe urma unei negocieri. Sacoul său bleumarin şi cravata sa mov-indigo au devenit nişte trainice repere de brand personal. Omul nu e, neapărat, smart-casual, dar măcar hainele de pe el par suficient de scumpe cât să fie suficient de bine croite.

Studiile arată că bărbaţii cu chelie sunt mai atractivi. Mai mult chiar, când vine vorba despre politică, alte studii ne arată că oamenii percep persoanele „cu chelie” drept figuri mai dominante şi mai predispuse la a deveni lideri care să păstorească turmele de electori. Evident, în lumea de azi, există studii despre orice care pot demonstra orice. De exemplu, că băutul apei e dăunător.

Dar, în fine, nu chelia lui Rareș Bogdan e importantă aici. Ci figura celestă a Jucătorului de Şah. Cel care e mereu surprins cu mâna la tâmplă, gândind şi măsurând cu mare atenţie viitoare mutare. Din imaginile promo-urilor îl vezi pe Rareş Bogdan concentrat asupra unei table de şah. Semn că, iată, candidatura sa pe listele PNL e o mutare gândită cu mult timp înainte. Bine, că tot pomeneam de studii, sunt unele care spun că nu e semn bun dacă joci şah de unul singur. Nu e ca şi cum e ceva normal să deschizi cu „gambitul reginei” şi să speri că „adversarul” n-o să se prindă de planul pe care îl pui la cale.

Ăsta e, neîndoielnic, semn de putere. Bine, cifra „14” este, aici, una generică. Dar ideea de bază rămâne. Seară de seară, Bogdan te invită la un maraton mediatic, întins pe durata a mai multor ore, cu invitaţi care se schimbă non-stop, precum liniile de jucători de la hochei. În mijlocul tuturor, neclintit, stă Moderatorul. Care vorbeşte, suduie, emoţionează auditoriul. Omul are verb, are vervă. Ţine în frâu dialogul, cum s-ar spune. Iar faptul că poate sta treaz şi neclinitit, până la orele extrem de mici ale dimineţii e un alt avantaj care prefigurează statura gigantică a omului politic ce se profilează la orizont. Alţii au încercat ceva similar şi nu au reuşit. Nici în mass-media, nici în politică. Îşi mai aduce careva aminte de Dan Diaconescu? Cel care adormea noaptea în platou, în timp ce-şi lăsa invitaţii să zburde pe câmpiile undelor? Rareş Bogdan e, pur şi simplu, dintr-o altă ligă.