Ce am înțeles despre protestul diasporei după ce am ascultat raportul recitat de Carmen Dan

La mai bine de o săptămână după cea mai dură reprimare a unei demonstrații din România, de după mineriadele din 90, ministrul de Interne, Carmen Dan, a prezentat raportul oficial al Jandarmeriei în legătură cu marele miting, inițial al diasporei, din 10 august și, mai ales, marea gazare din timpul său.

Simplul fapt că șefilor Jandarmeriei le-a luat nouă zile să buchisească un raport de 90 de pagini arată o viteză de execuție și un nivel de operativitate care nu prea fac cinste unei instituții militare. La naiba, în istorie au existat războaie care au fost planificate, executate și câștigate în mai puțin de nouă zile. Dar să ne concentrăm pe ce e esențial în toată această poveste.

Iar esențialul e că Jandarmeria a picat iar prost. În timpul celor 30 de minute cât a vorbit, singurele cuvinte care au fost generate exclusiv de voința lui Carmen Dan au fost „Bună ziua și mulțumesc pentru prezență!”, rostite la început și „Vreau să vă mulțumesc, seară bună!”, de la final. În rest, femeia-ministru a citit, docilă, de pe foi și nu s-a abătut de la acest plan până la final. Ascultând-o pe Carmen Dan gândurile te poartă invariabil la vocea plată a Ioanei, ghidul virtual GPS și ale ei expresii-standard, de genul „În două. Sute. De metri. Virați. La dreapta”.

Iar noi, necredincioșii, nu știm să apreciem treaba asta. 452 de oameni au avut nevoie de asistență medicală după ce au fost gazați și bătuți de jandarmerie, există „2 terabiți de imagini video” (plus Facebook, la liber), iar ei au găsit cinci abuzuri din partea jandarmilor. Dacă asta înseamnă că cel puțin cinci jandarmi se fac vinovați de rănirea a peste 400 de oameni, eu sunt primul care propune înaintarea lor în grad și trimiterea lor în vreo zonă de conflict, ceva. Băieții ăia chiar au potențial și e păcat să-și strice talentul pe străzile Bucureștiului, noaptea. E de ajuns să privești imaginile cu turiștii israelieni bătuți și să te apuci să numeri jandarmii din clipul ăla: mie, de fiecare dată, îmi ies mai mult de cinci.

Sigur, doamna ministru a avut grijă să prezinte, încă de la început, scuzele „tuturor celor care au suferit”. Un gest normal, care ar fi trebuit, poate, să vină fix a doua zi după protest, nu trebuia să aștepți nouă zile până să-ți redacteze subordonații un raport secret pentru treaba asta.

Cel mai mult m-a încântat momentul în care Carmen Dan a pomenit de o misterioasă „mutație în plan acțional”, care s-a petrecut în seara de 10 august. E genul de limbaj de lemn de care numai militarii căpoși sunt în stare: simpla rostire a acestor cuvinte îți umple gura de talaș.

De fapt, ce e „mutație în plan acțional” și cum se traduce ea? Aici am mari dubii că mințile înfierbântate care au redactat acest raport au scornit, cu de la sine putere, o astfel de grozăvie lingvistică.

După ce a doua zi după violențele jandarmilor, purtătorul de cuvânt al instituției, Marius Militaru, ne apostrofa doct cu citate subțiri din Max Weber despre „violența legitimă a statului”, acum Carmen Dan ridică ștacheta și trece direct în liga superioară a strategilor militari, scoțându-l la înaintare pe bătrânul von Clausewitz, care acum aproape 200 de ani punea bazele strategiei războiului modern și inspira, fără să știe, luptele recente de stradă de la Târgu Neamț.

Von Clausewitz pomenește în lucrarea sa, „Despre război”, despre „planurile de acțiune” necesare ca o strategie să fie pusă, eficient, în aplicare. Teoriile lui au fost preluate în mai toate academiile lumii și, pentru că, momentan, la acest capitol americanii dau tonul, „planurile de acțiune” au devenit „plan of actions” sau „action plans”. În studiile strategice americane care-l pomenesc pe Clausewitz apare și conceptul de „mutations” (aici, recunosc, nici militarii americani nu sunt specialiști în materie de expresii și semantică).

Pe scurt, ideea e așa: ca să câștigi, ai nevoie de o strategie bine pusă la punct. De un plan de acțiune bine detaliat. Problema e că, așa cum am arătat la analiza bătăliei de la Târgu Neamț, în război, există un perepetuu decalaj între ce e pe hârtie și realitate. Clausewitz a numit asta „fricțiune” – adică orice detaliu neprevăzut de pe teren care-ți dă peste cap planul. Unii autori moderni au ales ca în loc de „fricțiune” să folosească termenul de „mutație” și uite așa – cel mai probabil cu copy-paste – cineva din conducerea Jandarmeriei a introdus în raportul citit de Carmen Dan năstrușnica expresie: „mutație în plan acțional”.

În traducere, „noi, jandarmii, am avut un plan și, când realitatea de pe teren s-a schimbat, nu am știut ce să mai facem cu el”.

Prin urmare, niște bieți ultrași au decis să nu vină în grup (păi, așa se face?) și au provocat o mutație majoră în creierele strategilor jandarmi.

Practic, ministrul Dan ne spune că după aproape trei ore, băieții ăia erau în continuare bine-mersi în piață și că de vină au fost protestatarii pașnici, nu jandarmii. Păi, să nu-i iei la pulane? Avem, apoi, un ciudat paradox: „sute de persoane violente” (pe care jandarmii încearcă acum să le identifice) versus „trei arestări”, ca și cum misiunea jandarmilor a fost să-i bată pe cei pașnici și doar să-i filmeze pe cei violenți.

Apoi, Carmen Dan zice că nu ea a coordonat acțiunea, ci un biet maior – Laurențiu Cazan. Ai miting de zeci de mii de oameni, un dispozitiv de vreo o mie de jandarmi și tu pui un maior să coordoneze toată hardughia. Asta în condițiile în care ai în piață un colonel (mai mare în grad) îmbrăcat în alb ca un înger al răzbunării și care o arde hipsterește, cu eșarfă combat printre scutieri.

Eu tot n-am înțeles. Vorbim, totuși, de un personaj care e pivotul central al întregii povești. În jurul lui s-a construit momentul culminant al protestului, drama ei a unit și dezbinat, deopotrivă, oameni. A avut coloana fracturată, a murit, apoi a înviat.

Carmen Dan a aruncat acum pe piață o nouă provocare: Ștefania suferă de traume psihice. Nimic despre posibilele traume psihice ale civililor bătuți și gazați. În plus – mă întreb cristoian – acesta e numele ei real? În ce scop s-a dat presei acest nume incomplet?

În mod cert aici vorbim de un act ratat. Însă, cum se întâmplă de obicei în astfel de cazuri, gura păcătoasei a rostit un mare adevăr: legea nu dă voie protestatarilor să arunce cu pietre și cu peturi în jandarmi, dar dă voie jandarmilor să dea cu pulane și gaze peste ultrași, bărbați, femei, copii, femei cu copii în brațe, pensionari, studenți, militari în termen. Și - să nu uităm - taximetriști și cetățeni israelieni, incident care e făcut complet dispărut în marele raport secret completat de cel mai trist .ppt din istoria conferințelor de la noi.