Oamenii ăștia mi-au spus ce chestii dubioase sau stupide au păstrat după despărțire

Autorul rubricii despre relații Dan Savage a spus că „orice relație o să se destrame, până când una va rămâne." Deși e un mesaj pozitiv în esență, acest sentiment subliniază și câte despărțiri nasoale, dureroase și jenante majoritatea dintre noi va trebui să îndurăm de-a lungul vieții.

Iar cu fiecare dintre aceste decuplări conștiente, vine și clișeul detestabil de a returna o cutie tristă plină de obiectele personale ale fostului iubit, ca și cum ar fi un pușcăriaș eliberat din închisoarea relației eșuate. Însă, câteodată, nu toate lucrurile sunt înapoiate.

Am întrebat oameni ce lucruri au păstrat de la foști, indiferent dacă a fost din egoism, ciudă sau motive romantice, odată cu pierderea iubirii.

Vezi și: Cum arată bărbatul visurilor tale, din plastic

Obișnuiam să conduc cam două trei ore din San Jose până în Santa Rosa ca să fiu cu el la academia de poliție. El stătea într-un hotel și mă ascundeam în cameră toată ziua pentru că nu era gay public. Ieșeam la cină, apoi ne întorceam în camera de hotel, făceam sex și apoi ne culcam. A doua zi eu stăteam ascuns în camera lui și mă uitam la televizor. Așa că am păstrat un tricou de la academia de poliție cu numele lui pe spate. Am trecut prin tot rahatul ăla cu el. Nu o să aibă parte nimeni altcineva de asta.

• Javier, Los Angeles

Animalul lui de pluș din copilărie. Eu sunt răzbunătoare.

• Lydia, Boston

Tronul ăsta în miniatură pe care el l-a retapițat pentru mine în catifeaua asta strălucitoare și roz. El a vopsit părțile din lemn în auriu și mi-a oferit asta într-o tentativă de a ne împăca, dar nu a mers. Totuși, am păstrat scaunul într-un colț al camerei, pentru că el locuia pe strada mea și nu voiam să-l vadă aruncat, deoarece avea probleme grave cu nervii. L-am păstrat ani la rând, ascuns sub teancuri de haine murdare. Într-un sfârșit l-am aruncat când m-am mutat anul trecut cu logodnicul meu.

• Molly, New Orleans

Vezi și: The fetish of financial domination

O sticlă goală de vin. Ultima noapte petrecută împreună, când am băut toată sticla. Am avut un sfârșit tumultuos, în care ne-am despărțit, dar tot eram împreună, așa că în ultima seară am stat și am băut vin în timp ce ne-am adus aminte de vremurile bune. Din când în când, mai cumpăr flori și le pun în sticlă.

Și nu e pentru că mi-e dor de ea, ci pentru că eram atât de groaznic pe atunci, eram complet blocat în capul meu pe durata relației și femeia asta ținea la mine, dar mie nu-mi păsa suficient de ea. Păstrez sticla de vin să-mi aduc aminte că în viață, lucrurile sunt fragile, dar asta le face atât de bune și încă sunt lucruri grozave de care să ne bucurăm.

• Brett, Hummelstown, Pennsylvania

Când predam engleză în Coreea de Sud, aveam o prietenă, iar când eram pe punctul de a mă muta înapoi, de ochii lumii nu ne-am despărțit (deși relația la distanță a durat cam o lună), așa că i-am spus că mi-ar plăcea să păstrez pieptenul ei mic și verde din plastic, cu personaje din desene. Ea m-a întrebat de ce, iar eu nu am știut ce să-i răspund. Pur și simplu îmi plăcea și mi-l doream.

Mi l-a dat cu ezitare și m-am simțit destul de prost, apoi s-a spart în geantă, pe zbor. Dar încă îl mai am în dulapul de medicamente. Relația a fost acum mult timp, suficient cât să văd acum (din motive pe care nu o să le aprofundez) că a fost o relație foarte proastă și asta din cauza mea. Poate ăsta e felul meu de a-mi aminti de o versiune rea a mea, de care mi-e dor, dintr-un motiv grotesc. Sau poate mi-e dor de ea? Probabil că ar trebui să arunc pieptenele ăla.

• Jason, Los Angeles

I-am furat arma de încheietură în timp ce plecam, pentru că mi se părea cool, mereu mi-au plăcut și dă-l în mă-sa, știi?

• Pheobe, Orange, California

Într-un fel, în timpul divorțului, în haosul mutărilor noastre simultane, cenușa tatălui său decedat a rămas la mine. Noi nu mai vorbeam în punctul ăla și nu aveam de gând să-l caut ca să-i returnez rămășițele tatălui său, dar nici să le păstrez. Nu am vrut să fiu nerespectuoasă față de cenușa unui om, despre care am presupus mereu că a fost un om decent, așa că le-am împrăștiat în ocean.

• Maria, Portland

Videoclipurile. Sunt exact genul la care te gândești. Nu sunt mândru.

• Gary, Providence, Rhode Island

El iubea jocurile atât de mult, încât obișnuia să-și aducă PS2 la mine, dacă urma să petrecem mai mult timp împreună. Când am aflat că mă înșela, consola încă era la mine. El a fost atât de rușinat că a fost prins, încât nici măcar nu a menționat că am uitat să o pun în cutia cu restul lucrurilor sale de la ultima noastră întâlnire. Nici măcar nu m-am jucat vreodată.

• Kristina, Austin

Un fost prieten mi-a spus că îi era atât de dor de mine, încât folosea periuța de dinți pe care o lăsasem la el. Asta se pune?

• Kate, New York