Am încercat să fac ulei CBD cu cânepă adunată de pe marginea drumului din Dobrogea

De când cu propaganda asta de pe Internet, cum că CBD-ul face și drege toate cele rele, am vrut și eu să încerc. M-am gândit să nu mai aștept după proiectul ăla de lege, cu canabis în scop medicinal, c-abia a trecut de Senat și mi-e greu să cred că deputații îl vor vota. Deși, cine știe cum se schimbă mințile ilustre din Parlament. Înapoi la viața mea și cum să ajung la CBD.

Am întrebat în stânga și-n dreapta, până să aflu că, de fapt, există magazine din care să-ți cumperi direct ulei de CBD, în diferite forme și concentrații. Am deschis câteva site-uri și-apoi m-am uitat în portofel, am decis că două-trei sute de lei sunt prea mulți bani și pare mai degrabă un moft fără de care pot trăi.

Cum am văzut că nu e cale de izbândă cu această tranzacție, mi-am amintit de o serie de minidocumentare făcută de Green House Seeds – producători de semințe din Olanda - în colaborare cu VICE, numit Strain Hunters, între care era un episod filmat în Maroc, în care arătau cum se face Marrocan Oil și Marrocan Hash. De acolo am luat rețeta descrisă mai jos, după care (spoiler alert) am vrut să fac oil, dar a ieșit hash de CBD.

În drumul vechi spre mare existau pe vremea lui Ceaușescu plantații de cânepă industrială. Tot atunci, România era pe locul unu în Europa și trei în lume la producția de cânepă industrială. Între timp, a fost scoasă din regimul agricol din motive de legalitate, dar natura știe mereu să găsească o cale să prospere. Bineînțeles că semințele de cânepă au rămas prin sol și acum cresc în flora spontană. Vorba aia, în România găsești marijuana pe toate drumurile. Și aceasta nu este o metaforă.

Există mai multe tipuri de canabis, pe care le poți vedea, admira și culege după bunul plac. Ai chiar soiuri din care să îți alegi. Sunt unele care cresc pe o singură tijă, mai puțin înalte, care seamănă cu ruderalis-ul din zonele mai răcoroase, cu durată mai scurtă de viață (din care au fost derivate soiurile care autoînfloresc). Există și mai scunde, cu budurile mai dese, dar și mai mari cu budurile dispuse mai rar. Deși e cânepă industrială, se pot vedea accentele de indica (alea mai mici și compacte) sau sativa (cele înalte, în formă de brăduț).

Am pornit la drum într-un weekend de la sfârșitul toamnei, ca să prind cânepă gata uscată, să nu stau eu cu boscheții la uscat pe pereți. Am cules de pe marginea drumului din toate felurile, și mai mici și mai mari.

Trebuie să menționez că, deși cânepa crește în flora spontană, poate fi ilegal să o deții. În România, teoretic, ai voie să cultivi canabis sativa (exclusiv), doar că autoritățile implicate în treaba asta, de la Agenția Națională Antidrog la Ministerul Agriculturii și cel al Sănătății la DIICOT, au făcut, prin birocrația lor, imposibilă obținerea de avize pentru a crește iarbă în legalitate.

În cazul în care eram oprită de un echipaj de poliție, probabil că oricum nu m-ar fi crezut nimeni că aia-i cânepă. Dar echipajul ar fi trebuit să confiște încărcătura și să o trimită către o echipă de cercetare care să exercite un test de THC asupra fiecăreia dintre plante. Dacă acesta ar fi dovedit că una dintre ele conține peste 0,02% THC, bam dosar penal. Am riscat eu, dar tu să nu faci ca mine, că libertatea e bună și trebuie prețuită.

Buuun. Am cules câteva timp de jumătate de oră vreo zece plante, le-am pus într-un sac, l-am legat bine să nu împută toată mașina și am plecat spre casă. Am lăsat peste seară sacul deschis pe balcon ca să iasă din el toți păianjenii pe care, de asemenea, îi adunasem cu tot cu plante. Erau cel puțin o sută. Colcăiau, așa, printre bud-uri.

A doua zi, am curățat materia vegetală de pe tulpini, cu mănuși, ca să nu doară. Am mărunțit un pic cu mâna cânepa deja uscată și ușor casantă. Și de aici am început improvizația supremă. Pe un lighean am legat cu sfoară o fustă din mătase. Trebuie musai mătase, că să treacă prin ea doar polenul. Apoi am pus pe această încropeală, pe rând, bud-urile anterior mărunțite.

Cu un cuțit de șnițele, am plimbat încolo și încoace vegetalul pe suprafața mătăsoasă, ca să cadă polenul în lighean. Poți vedea mai jos că, și spre uimirea mea, polenul chiar a căzut, și era destul de mult.

Ca să faci ulei, rețeta spune că trebuie să iei acest polen, să îl pui în alcool cât mai pur și să îl ții la bain-marie până se evaporă. Într-un caz ideal, polenul se dizolvă, din el se separă uleiul, iar reziduurile rămân pe fundul recipientului.

Cum aveam doar o lingură de polen, mi-a fost lene să mă duc să iau o sticlă întreagă de alcool din ăla jalnic, de 80 de grade. Aveam prin casă niște țuică și am zis că sigur merge și așa. Am urmat pașii descriși mai sus. Am amestecat polenul și alcoolul și le-am pus la bain-marie. Am inspirat vapori de țuică juma de oră și, în final, nu a ieșit ulei, dar a ieșit un fel de haș ușor lipicios.

L-am lăsat la uscat. Am sperat că o să iasă mirosul de țuică, dar nu s-a întâmplat. M-am încumetat să-l încerc, să văd ce a ieșit din toată această lucrătură. Am făcut o țigară cu puțin tutun și câteva bobițe de CBD răsfirate prin el. Am tras câteva fumuri și m-am simțit de zici că am luat un Nurofen și am făcut o baie caldă. L-am numit un antiinflamator natural.

Am încercat ulterior să fumez când aveam o durere, să văd dacă ameliorează. Pot să spun că ajută din plin în zilele cu dureri menstruale. Și nu, nu e placebo.

L-am întrebat pe Costin Militaru, medic și unul dintre cei mai vocali susținători ai canabisului medicinal, ce părere are despre încercarea mea de a face CBD acasă. Și nu i-a plăcut foarte tare. Ba chiar mi-a spus să nu încurajez astfel de practici, că e ca și cum ți-ai prepara antibiotice acasă.

Ce-i drept, tot procesul necesită drumuri, riscuri și doar o cantitate mică de CBD rezultă de aici. Deci, are dreptate. Plus că, dacă chiar vrei să îl folosești în scop medical, ar trebui să știi ce iei și cât. Și mai bine apelezi la magazine care îți pun la dispoziție ulei de CBD sau aștepți să vezi ce se întâmplă cu legea canabisului medicinal și dacă o să-l poți cultiva și tu cândva.

Am scris tot acest articol la început de iarnă, când nu mai e țipenie de cânepă, ca să nu te apuci să faci și tu rețeta și mă bazez că acest articol va fi uitat până la anul, de ziua recoltei.