În fiecare dimineață, trec în drum spre muncă pe lângă podul suspendat al lui Oprescu de la Ciurel, început când era mama fată și aproape terminat anul trecut fără autorizație. Atunci meditez asupra destinului acestui om care era atât de megaloman încât a pus o placă imensă pe Podul Basarab care spune „Început de BĂSESCU și finalizat de OPRESCU". Mă fascinează personajele astea cu complexul mesianic, care simt nevoia să-și pună numele pe toți pereții, cum își punea Becali fața pe toate bisericile, simt nevoia să fie ctitori măcar în scris, pentru că știu că altfel vor fi ținuți minte doar pentru marasmul de corupție în care s-au bălăcit în timpul carierei.

Sorin Oprescu a făcut o varză din București, ceea ce era cumva de așteptat de la un om care a fost votat din simplul motiv că a învățat să mimeze un ton informal de golăneală ca Traian Băsescu (serios, ascultă interviuri cu el din 2009, în care vorbea la fel de lent și plictisitor ca orice alt comunist bătrân din PSD).

Oprescu a funcționat mereu pe bază de populism și asta s-a văzut cel mai bine atunci când a vărsat lacrimi false, în fața televiziunilor, ca să se victimizeze, după ce un copil fusese mutilat și ucis de maidanezi. Totul după ce chiar el a acordat fără licitație contractele de adăpostire și sterilizare a câinilor unei asociații condusă de-un sponsor de-al său din campania electorală.

Până la urmă, vorbim de-un tip care a pierdut alegerile în fața lui Viorel Lis și nu a putut să câștige decât în fața unor oameni cu charisma unui lan de rapiță, ca Vasile Blaga și Mircea Geoană, și care probabil ar fi câștigat primăria și anul ăsta, dacă nu ar fi fost prins cum lua o șpagă de 25 de mii de euro.

Mai departe o să-ți arăt tot ce-a distrus, în București, în ultimii șapte ani de mandat, că oricum în 2016 cât a fost capitala condusă de-un interimar anonim au înghețat toate proiectele. O să încerc să explic și ce ne-ar mai trebui, că nu degeaba locuiesc în orașul ăsta de vreo 26 de ani.

Înainte ca Centrul Vechi să devină o zonă de clone de cârciumi irlandeze și cafenele la suprapreț pentru turiști, era locuit de artiști pensionari care primiseră locuințe de la statul comunist și de mulți oameni fără casă care se ocupau clădirile alea paradite, cu bulină roșie. Dar a urmat scandalul cu retrocedările mai mult sau mai puțin legale și mulți oameni săraci care locuiau în clădirile alea istorice s-au trezit în stradă.

În mandatul lui Oprescu, s-a inventat și un nou concept drăguț de scoatere a săracilor disperați în stradă cu jandarmii. Țin minte și acum când ieșeam de la băute prin Fire și vedeam cum mascații scoteau oamenii ăia urlând din niște case paradite, cu copii în brațe care boceau și-i băgau în dube. Apoi au urmat evacuările din zona Rahova-Uranus care au lăsat mulți oameni fără case. Iar, prin 2014, deja devenise o practică atât de obișnuită încât peste o sută de oameni, inclusiv 22 de copii, au fost scoși în stradă și au dormit în frig, în niște corturi primite de la oameni binevoitori.

Și, înainte să dai un comentariu rasist despre cum oamenii ăia o meritau, pentru că locuiau ilegal în casele alea, gândește-te că ei au rămas în stradă timp de mai bine de un an, pentru că nu le-a răspuns nimeni la cererile de locuințe sociale. Ăștia nu-s niște escroci, sunt niște oameni disperați în culmea sărăciei care, din fericire, n-au ajuns să-i dea nimănui una în cap pentru bani, ci au preferat să sufere în tăcere în fața indiferenței unur autorități care se șterg la fund cu drepturile omului și din cauza cărora pierdem numeroase procese la CEDO.

Pe lângă faptul că următorul primar ar trebui să se axeze pe construcția unor locuințe sociale pentru toți oamenii ăștia lăsați în stradă, ar trebui să renunțăm la practica asta de evacuări forțate, criticată destul de dur de Uniunea Europeană. Până la urmă, dacă dai un om afară din casă iarna, fără să-i oferi vreo formă de adăpost, practic ești responsabil de uciderea lui.

Video de Vlad Petri

Din punct de vedere cultural e greu să-i reproșezi lui Oprescu chestii legate de festivaluri precum George Enescu, dar ai destule să-i zici despre demolările ilegale ale unor monumente istorice.

Unul dintre cele mai celebre momente ale mandatului Oprescu a fost ăla în care a demolat Hala Matache noaptea, în secret și fără autorizație. Asta pentru că-n timpul zilei veneau protestatari care să blocheze operațiunile.

Și asta nici măcar nu e cea mai dubioasă demolare. Sub mandatul lui Oprescu au picat multe clădiri cu istorie în spate, totul ca să ajute dezvoltatorii imobiliari disperați să facă blocuri în cartiere de case. În rest, multe clădiri istorice care ar fi trebuit păzite, precum Moara lui Assan, au fost incendiate iar și iar în ultimii ani.

Practic, cred că am scăpat la limită cu arestarea lui Oprescu din 2015. Între planurile lui de autostrăzi suspendate peste tot Bucureștiul și principiul pe care voia să demoleze Buzești-Berzei, probabil ar fi demolat toate blocurile de pe Magheru și Lascăr Catargiu, doar ca să facă o autostradă cu patru benzi prin centrul Bucureștiului. Serios, principiul era același, toate clădirile au bulină roșie în ambele zone și alea din centru sunt chiar mai urâte decât alea din zona Matache.

Din păcate, pe lângă toate discuțiile despre spații verzi salvate și pasaje auto construite, adevărul e că Oprescu a contribuit masiv în ultimii șapte ani la starea deplorabilă de blocaj rutier în care se află Bucureștiul.

Oprescu și-a dat seama că românii trăiesc într-o frustrare constantă, ca orice popor balcanic, și se chinuie să-și depășească condiția prin cumpărarea cât mai multor mașini, simbol universal al cocălăriei. De-asta aproape toate proiectele de infrastructură ale Bucureștiului din ultimii ani vizează strict pasaje noi pentru șoferi, benzi mai multe, cât mai multe treceri de pietoni desființate și-n general o evoluție urbană care are mai multă treabă cu Istanbulul, decât cu capitalele europene. De exemplu, planurile urbanistice din viitor includ un pasaj pietonal subteran la Piața Romană și unul la Piața Victoriei, totul ca să nu fie mașinile deranjate de pietoni, care-s trimiși prin hăuri subterane. La Piața Presei deja s-a desființat o trecere odată cu noul pasaj, pentru că-n general orice fluidizare a traficului din București se traduce prin ștergerea zebrelor.

Oprescu a scăzut subvenția către RATB la un minim istoric, fără să facă mare lucru în legătură cu managementul lor, ceea ce e a dus la o flotă întreagă de autobuze defecte, la o perioadă când nu se mai tipăreau cartele, când practic n-aveai cum să-ți iei bilet și per total la o înghețare a regiei. Pentru că e un edil specializat mai ales în măsuri de imagine, Oprescu a încercat să mimeze că face benzi unice pentru RATB și ambulanțe, ca-n alte capitale europene. Benzile astea au apărut doar pe câteva porțiuni mici din centrul Bucureștiului, dar cum șoferii nu sunt penalizați deloc dacă intră de-a-n pulea pe aceste benzi, s-au băgat imediat taximetriștii pe ele, urmați și de restul șoferilor care au distrus liniștiți marcajele de plastic.

Apogeul dezastrului din infrastructura bucureșteană a fost anul ăsta, când s-a aflat că o linie de tramvai de zece milioane de euro începută de Primărie-n 2013 trebuie demolată, pentru că fix acolo trebuia construită linia de metrou. Pe lângă construcția inutilă, cei de la Metrorex au trebuit să pună pauză la lucrările lor de acolo până-n 2020, din cauza managementului prost.

Metrorex, care merge totuși destul de bine comparativ cu RATB-ul, a fost mereu ținta lui Oprescu, care se chinuia încă din 2012 să pună instituția sub primăria generală, ca s-o managerieze în stilul său unic. E greu să crezi că a avut vreodată binele transportului în comun în minte, când afli că a tăiat de pe lista de construcție vreo șase stații de metrou, în sectorul 2, că nu le trebuie oamenilor, pentru c-o să le facă el tramvai.

Mă rog, să nu se înțeleagă că ăia de la metrou ar fi ușă de biserică, cu licitațiile lor dubioase și cu lucrările lor atât de inteligente că s-a surpat bulevardul Eroilor de la ele. Doar zic că, sub Oprescu, liniile alea imaginare, punctate, pe care Metrorexul insistă să le pună pe hărțile din trenuri, spre confuzia tuturor turiștilor străini, ar fi rămas fictive încă vreo două-trei decenii.

Pe lângă stațiile desființate și autobuzele defecte, mandatele lui Oprescu au fost cumva mereu sub semnul pistei de bicicletă. În primul lui mandat s-au făcut aproape 40 de piste de bicicletă, complet aleatoriu, pe trotuare care erau deja destul de blocate de mașini. Aproape toate pistele alea, care ne-au costat zece milioane de euro, au fost desființate de Poliția Rutieră pentru că erau periculoase, în mare pentru că nu le mai lăsau pietonilor loc de trecere. Acum sunt doar cinci piste legale în București, dar poți sta liniștit, primăria are un proiect fictiv numai bun pentru un circuit de piste în jurul orașului. Și, față de liniile punctate imaginare de la Metrorex, pistele de aici sunt făcute cu roșu, ca să știi sigur că se gândesc serios la ele.

Nu cred că vom trăi să vedem problema cu transportul rezolvată. Bucureștiul se află într-un ciclu vicios din punct de vedere al infrastructurii. Transportul în comun e varză sau lipsește cu totul în cartierele periferice, așa că oamenii-s obligați să-și ia mașini, ca să ajungă la serviciu, școală, bere etc. Bucureștenii circulă peste tot cu mașinile, ceea ce blochează orașul, așa că nu-și găsesc nici locuri de parcare și pierd și blochează și transportul în comun. Primăria merge pe măsuri populiste, desființează trecerile de pietoni și lărgește benzile mâncând din trotuare doar ca să rezolve superficial și rapid problema blocajelor.

Din păcate, Bucureștiul nu va evolua până nu vom avea un primar care va risca să ia măsuri nepopulare împotriva șoferilor, de la taxe de circulație prin centrul orașului, cum ai în Londra, la pedepse mai dureroase care să se și aplice pentru parcările ilegale și intrarea pe pista unică pentru RATB.

La fel cum a fost și mita cu care l-au prins, majoritatea banilor care veneau spre primăria generală a lui Oprescu au fost legați de diverse firme private care trăiesc numai din contracte cu statul. De exemplu, o droaie de filme de construcție din București s-au ales cu niște contracte la licitații suspecte unde, ghici ce, erau singurele participante.

Poate cea mai celebră afacere legată de mandatul lui Oprescu a fost cea legată de Arena Națională. Pe lângă faptul c-a costat 234 de milioane de euro, deși a fost copiată după una din Germania care a costat doar 126, s-a dovedit că Arena în sine a fost făcută din materiale sub standard și că n-avea nici măcar autorizație ISU. Gazonul era practic atât de prost că s-a stricat de la niște oameni care pur și simplu mergeau pe el, la un concert Red Hot Chilly Peppers, nu mai zic de alergat cu adidași cu crampoane. Nici nu vreau să știu în ce hal sunt celelalte proiecte ale primăriei construite în jurul Arenei Naționale. Trist este că acest stadion nici măcar nu are clienți, că echipele bucureștene nu-și permit s-o închirieze, deci e practic utilă doar pentru meciurile naționale și-un concert ocazional.

Un alt proiect fascinant, apărat de Oprescu, este Cathedral Plaza, un zgârie-nori construit complet ilegal și fără expertize tehnice, chiar lângă catedrala istorică Sfântul Iosif, pe care a avariat-o. Deși era obligat s-o demoleze în 2013, Oprescu a amânat dărâmarea clădirii până-n 2016, pentru că până la urmă ce mai contează o hotărâre judecătorească definitivă în România?

În rest, pentru oamenii de afaceri obișnuiți, Bucureștiul a fost moartea pasiunii, după ce s-a dat legea cu închiderea afacerilor din clădirile cu risc seismic, care a golit parterele a cel puțin 150 de imobile. Amuzant e că nici Oprescu, nici primarii de sector n-au întreprins nimic pentru consolidarea acestor clădiri de-a lungul anilor, doar o reabilitare termică ici și colo. Practic, deși au murit firmele și afacerile de la parter, proprietarii de apartamente încă locuiesc în niște capcane ale morții pentru care plătesc impozite grele la primărie.

Cum vor trebui să funcționeze ședințele publice de la Primărie

Un primar care să rezolve problemele cu afacerile corupte ar trebui să se ocupe de problemele endemice ale țării, deci aici avem și mai puține șanse de schimbare ca-n cazul infrastructurii. Într-o primă fază, un primar general care vrea să pară rupt din 2016 și nu din anii '80 ar trebui să investească în transparență maximă, de la licitații la buget. La primăriile locale deja au început dezbateri publice ale bugetului, din păcate se fac după ce a fost hotărât, dar tot e un prim pas spre transparență și spre o administrație modernă. Eu am visul ăla umed cu un consiliu local ca la americani în care vin toți nebunii și toți activiștii să urle la cei din administrație și ei sunt obligați să respecte deciziile cetățenilor.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre administrație:
Am fost la ședința de buget de la Primăria Sectorului 5, ca să văd pe ce se duc banii tăi
Am fost în internship la primăria sectorului 3 și am văzut cum o freacă ăia pe banii tăi
Care-s candidații la Primărie care se folosesc de Dumnezeu ca să facă politică