Amuly mi-a zis cum era să ajungă fotbalist, dar și de ce muzica i-a fost salvare și blestem

Vine o perioadă în viața unui artist când își dă seama cine e cu adevărat, dincolo de glam și ce cred fanii despre el. Amuly a trecut prin faza asta și acum vede totul cu alți ochi. Iar asta se vede din plin pe noul lui album, intitulat PORTAL.

Sigur, sufletul materialului e tot trap, dar aici nu e vorba doar despre „coarde”, flex și băiețeală. O să descoperi un Amuly mai melodios și feelingos, care cântă din suflet mai mult decât din ego. 

Practic, ajungi să simți fiecare schimbare prin care omul nostru a trecut cu fiecare piesă pe care o asculți. Că tovarășii de suflet l-au dezamăgit, că și-a regăsit familia întregită după mulți ani în care toți au stat separați, că a înțeles ce-i aia dragoste. O să înțelegi și de ce Berceni e un cartier așa special – bonus, primești și câteva sfaturi de la Amuly dacă vrei să fii de cartier. Ăsta poate să fie portalul tău către altă lume.

În fine, nu-ți mai dau spoilere că știu că vrei să dai play. Între timp, aruncă un ochi pe discuția mea cu Amuly ca să înțelegi mai bine care e faza cu PORTAL și schimbările prin care a trecut artistul. Și poate așa ajungi și tu să îți dai seamă că ai nevoie de o schimbare în viața ta.

VICE: Ce etapă a vieții tale marchează albumul ăsta?
Amuly: Mai multe etape combinate. Trebuia să iasă acum un an, dar s-au întâmplat mai multe între cei cu care colaboram și s-au spart găștile, așa că a trebuit să amân lansarea. În timpul ăsta, l-am mai îmbunătățit. Pe scurt, PORTAL e și despre cea mai grea perioadă a vieții mele de până acum. O să vezi că e un album diferit. E o maturizare sută la sută.

Cum ai reușit în ce faci? Ce sacrificii ai făcut?
E greu să faci doar muzică în România. E vorba de devotament și de muncă, până la urmă. Norocul meu a fost că am avut și sprijinul maică-mii. N-am avut genul ăla de părinți care nu m-au lăsat să fac ce vreau. Până să lucrez cu Lu-K, cu NANE, cu NOSFE, când eram fotbalist, tot asta făceam. Când m-am lăsat de fotbal tot am făcut piese. Dar fără să mă gândesc că o să le vadă cineva sau că o să aibă succes.

Care e povestea cu fotbalul?
Era pasiunea mea. Voiam să fiu fotbalist, jucam ca mijlocaș dreapta, dar, eram atât de descurcăreț, că antrenorul mă punea și pe stânga când se accidenta vreunul. Alergam ca nebunul. Acum obosesc la trei etaje urcate. Norocul lor că m-am lăsat, că îi puneam pe toți în cap.

Eram într-o grupă mai mică, dar antrenorii mă puneau mereu într-o grupă mai mare, pentru că jucam prea bine. Însă n-am mai putut să merg cu grupa aia de clasa a V-a la antrenamente, pentru că eram la școală. Așa am început să pierd antrenamente și nu mai ajungeam la meciuri. Fotbalul nu mai era o prioritate. Începusem să fiu rezervă, așa că am renunțat.

Făceam muzică și atunci, n-a fost ca și cum m-am lăsat de sport și am început cu muzica. Uite așa a ajuns NANE să mă vadă, să-mi dea share la piesă. Nu știu nici acum cum a ajuns pe pagina mea. Apoi am ajuns să lucrez cu Lu-K și am făcut muzică cu el până acum.

Tatăl tău nu a fost în preajmă când era nevoie. Ce a însemnat asta pentru tine?
Îi simțeam lipsa și când era acasă, pentru că taică-miu era absent, nu mă ajuta cu nimic. Când a plecat nu am simțit o suferință, pentru că eram mic. Da, am simțit ideea că a plecat tata, dar provoca numai rău maică-mii acasă. 

Eu am simțit lipsa tatălui dintotdeauna. Am un vers unde zic „Puștanii ies pe stradă, n-au un tată, nu ascultă / Găsesc o figură paternă-n stradă, se descurcă”. Am crescut între traficanți, pula mea. Cred că de-asta am simțit asta. Cumva, mafioții din cartier au avut grijă de mine. Pentru că n-am avut un tată care să nu mă lase cu ăștia. Uite, și Lu-K Beats poate să-mi fie o figură paternă. Și-mi dau seama de lucrurile astea acum, când mă uit în spate. Dar atunci nu știam.

Mai știi ceva de tatăl tău? Vorbiți?
Da, da! Chiar ieri am fost la el. Ținem legătura. Nu îi țin pică dacă n-a fost lângă mine, e taică-miu orice ar fi. Nu sunt genul care să țină ranchiună, mai ales că acum am învățat ce înseamnă familie. Mi-a dat seama că m-a durut că a lipsit, deși nu simțeam atunci că mă doare. Mi-am dat seama ce a schimbat la mine. Dar nu-i judec pe ăia care nu reușesc să facă asta și rămân blocați în trecut. Au motivele lor.

Mama ta a crezut în tine și în ce făceai?
La început nu avea cum să creadă în mine. Îi arătam muzica pe care vreau să o fac – Dragonu, Specii, Flow Rege, Nimeni Altu, El Nino. Îi explicam că fac muzică de 15 ani ca să înțeleagă. Nu că vreau să o fac în speranța să iasă și bani, ci că mi-am găsit o pasiune. Automat a înțeles că o să aleg alt drum, că merg la facultate, că îmi iau job. N-avea motiv să nu mă lase să fac ceea ce făceam. Decât dacă ar fi fost vreo mamă de-aia rea. N-a fost cazul, mi-a acordat toată libertatea din lume.

Bine, nu îi plăcea că ascult versuri în care Dragonu zicea că-și bagă ketamină în pulă. Dar ce puteam să fac? Eu pe muzica asta am crescut. Totodată, mama a văzut că am învățat de ce droguri să mă feresc și care sunt mai okay. Mă rog, nu cred că îi convine că am învățat care-s drogurile de care să nu mă feresc. Când a văzut cu ochii ei că intră concerte, cuvintele au fost de prisos. Nici eu nu mă așteptam să ajung în punctul ăla așa repede. Mă gândeam că poate reușesc pe la 30 de ani, cum se întâmplă, de fapt, în rapul românesc. Dar apăruse trapul. Ce pot să mai zic, a fost wow și pentru mine și pentru mama.

De ce e Berceni un cartier așa special?
Aici am copilărit și sunt încă aici. Am aflat de curând că în Berceni a fost primul jaf armat din București, aici, pe Giurgiului. Dar nu de-asta cred că e un cartier special, ci pentru că aici e spuma. Majoritatea rapperilor șmecheri sunt veniți de aici. Cedry2k, Carbon, Baxter și mulți alții, toți sunt din Berceni.

Nu e un cartier cum își imaginează oamenii, chit că sunt tâlhari, traficanți. Oricum, ăștia sunt peste tot. N-am văzut niciodată să se întâmple vreo tâlhărie aici, e liniște. Sunt și zone unde se strâng băieții, fac grătare și se stă la caterincă, dar nu se întâmplă chestii nasoale. Era vorba aia: „Ești din Berceni. Ori îți place, ori te temi”. Nu te mai temi acum. E un cartier frumos.

După ce valori te ghidezi în lumea asta nebună în care trăim, cu pandemie și război?
Dacă vorbim de război și de pandemie, astea ne-au afectat pe toți, direct sau indirect. Nu sunt în măsură să dau sfaturi, dar îți zic cum mă simt eu. Simt că trebuie să-mi fac treaba cât de bine pot. În ultima vreme m-am apropiat mult mai mult de familie. 

Dragostea mai are loc în inima lui Amuly? Sau e totul despre coarde?
Normal că are loc. Întotdeauna despre asta e vorba, chit că e mai greu de găsit și să fie reală. Nu dau vina pe toată planeta pentru un om. Fiecare are trăirile lui. Nu pot să zic că am pus bariera și e doar așa, că nu mai accept iubire. Am fost acolo, m-am distrat. După aia am căutat iar iubirea, dar știi cum e când o cauți. Totul vine oricum natural și nu poți să pui barieră la nimic. Mai ales la dragoste. Când apare te izbește de pereți. Numai să fiți atenți, copii!.

Pe ce muzică face sex Amuly?
Când face sex, Amuly dă muzica mai încet.

Ce mai înseamnă să fii băiat de cartier în 2022?
Să fii în cartier, în primul rând. Sunt mulți care cântă despre cartier, dar nu îi vede nimeni în el. Apoi, nu e îndeajuns să fii în cartier. Ci să fii crescut în el, format aici și obișnuit cu mersul lucrurilor. Dacă ai stat în casă toată viața, iar la 25 de ani ieși brusc pe străzi, cu aere de băiat de cartier... nu ești unul. Trebuie să înveți să fii unul. Succes! Despre caracter și onoare, cele care formează un băiat de cartier adevărat, nici nu mai discutăm.

Te consideri un asset pentru societate prin muzica pe care o faci?
Bă, sunt modest. Nu mi-ar plăcea să zic că „da”, dar aș minți rău să zic că „nu”. Până și în cea mai jegoasă piesă a mea încerc să dau un mesaj cât de cât pozitiv. Acum că am intrat în lumea trapului și fac seara sesiuni cu băieții, ne demonizăm pe acolo și ies și piese ale dracu’, se întâmplă și asta. Scopul meu în muzică e să transmit, să învăț. Nu în sensul să te educ, ci să alin. Eu plângeam când ascultam Nimeni Altu, ca să înțelegi. Asta fac și eu, alin sufletul, printre bagabonțelile de toate zilele.

PORTAL e un album mai melodios. Amuly e mai mult om și mai puțin rockstar în piesele astea. E așa sau nu?
Da, da! M-am rupt un pic de viața de rockstar și mi-am dat seama ce fel de om sunt, din punct de vedere uman și artistic. Fix despre asta e vorba.

Zici pe album că muzica ți-a fost și salvare și blestem. De ce?
Piesa aia de pe album e tot sensul. Am pornit de la muzica underground de la noi, care m-a alinat din suferință. E o mână de ajutor pentru fiecare puștan, cum eram și eu, care aude ceva într-un vers, chit că artistul a vrut să transmită alt lucru. După care muzica poate fi și un blestem. De ce? Orice artist care atinge succesul se poate rata pe multe căi. Lumea te vede altfel după ce ai atins un anume succes. Prietenii din copilărie te văd altfel. Bucură-te că maică-ta nu te vede altfel. Sunt și alte exemple. 

Uite cum a fost cazul meu. Am ajuns dintr-o dată la un nivel la care doar visam. Eu doar visam să am parte de așa ceva. Știam că o să ajung greu acolo. Dar am ajuns și într-un punct în care era să mă pierd rău de tot. Nu că oi fi eu vreun fraier, ci pentru că am ajuns acolo prea repede. E un punct în care lumea sare pe tine. Eu puștan, crescut fără tată, am fost ușor de păcălit de așa-ziși prieteni sau așa-ziși frați. Poți să fii prins și de droguri la un moment dat. Sunt o mulțime de astfel de părți care fac din muzică și salvare și blestem.

Care e portalul tău spre altă lume?
Păi muzica e – de fiecare dată când intru în ea, gata, s-a terminat cu lumea asta. Nu mai e loc de plâns. Intru în studio, fac o piesă și chiar dispare totul. 

Poți să asculți PORTAL pe Spotify.