Sarea roz de Himalaya e o înșelătorie care te usucă de bani

În ultimii ani, căutările pe Google pentru „sare roz de Himalaya” au crescut la fel de tare ca tensiunea arterială când mănânci o găleată de pui la KFC. Aparent, ca să devii o versiunea mai bună și mai sănătoasă a ta, trebuie neapărat să folosești cristale luxuriante de sare roz, în loc de sarea rafinată la pungă. Sau poate așa ne-au îndobitocit experții în wellness și influencerii, iar mulți dintre noi vrem să credem asta ca să nu se mai simțim atât de prost când tânjim după sare.

Deși toate alimentele trendy sunt divinizate în termeni de marketing, sarea roz de Himalaya pare să fie în top. Da, costă mai mult, dar e sare naturală, nerafinată, cu sute de minerale și elemente extrase organic din mine virgine, unde poluarea n-a ajuns! Și arată bine!

Afirmațiile de wellness despre proprietățile sării roz variază de la imbecile la periculoase. Doctorul Axe spune că sarea de Himalaya este „mai curată” și mai nutritivă decât sarea obișnuită. Pe site chiar afirmă că e un somnifer natural. GOOP promite că scrub-ul cu sare de Himalaya, la 40 de dolari, îți va detoxifia pielea.

SoWell.com jură că dacă respiri aer cu sare roz te vei vindeca de astm și, ce să vezi, tot acolo găsești și pipa de inhalare necesară salvării. Mai găsești și alte baliverne pe HimalayanCrystalSalt.com despre un studiu din 2007, care a folosit un aparat numit „Optimized Wellness Analyzer” pentru a evalua efectul sării roz asupra stării de „wellness” versus un placebo. Șocant: s-a determinat că grupul cu sare roz a fost mai sănătos.

Ce nu mă surprinde e că nu am găsit studiul ăsta nici pe PubMed, nici pe Google Scholar, iar site-ul nu citează în ce jurnal de specialitate a fost publicat.

Singura susținere cât de puțin validă ar fi că sarea roz are mai multe minerale decât sarea albă purificată, dar nu e suficient. „Sarea de Himalaya conține urme de minerale cum ar fi potasiu, magneziu, fier și multe altele, dar cantitățile sunt nesemnificative și nu oferă beneficii de sănătate suplimentare", spune Jeff McGrath, dietetician de la Westchester Medical Center, spitalul universitar din cadrul Colegiului Medical din New York.

Atât timp cât ai o dietă sănătoasă și echilibrată, probabil nu ai nevoie de aceste elemente, spune McGrath. În cazul în care te întrebai de unde vine nuanța rozalie a sării, cel mai probabil provine de la „oxid de fier, sau mai bine zis rugină”, spune Catherine Brennan, un dietetician calificat din Rhode Island.

Dacă tot suntem la capitolul de valoare nutrițională, de obicei, sarea roz de Himalaya nu conține urme semnificative de iod, un nutrient esențial, spune Brennan. Deficiențele de iod sunt mai puțin frecvente în America și Europa, dar în unele părți ale lumii chiar e o problemă reală. „Iodul este o componentă importantă a hormonilor tiroidieni", spune Brennan. „Persoanele cu deficit de iod nu pot produce suficient hormon tiroidian, ceea ce poate duce la hipotiroidism sau chiar la mărirea tiroidei, cunoscută sub numele de gușă.”

Chet Faker și Magnus Reid gătesc pește în sare, la cuptor:

„În mod ironic, sarea roz de Himalaya conține și urme de-abia detectabile de elemente care, izolate și consumate în doze mari, ar fi dăunătoare, cum ar fi arsenic sau uraniu”, spune McGrath.

Afirmațiile că sarea de Himalaya este în vreun fel mai naturală sau pură decât cea obișnuită sunt greu de verificat și poate că nici nu contează. „În lumea alimentară actuală, termenul «natural» înseamnă foarte puțin", spune Brennan. Da, sarea albă este curățată, încălzită și tratată cu agenți speciali. „În funcție de sursă, sarea roz poate conține niște minerale dăunătoare, cum ar fi plumb."

Dacă vrei să cumperi în continuare sare roz de Himalaya, nicio problemă, doar să ții minte că nu e cu nimic mai benefică decât sarea albă, normală și plictisitoare. Și fără nicio supărare, dar chipsurile, popcornul sau batoanele de ciocolată cu sare de Himalaya nu sunt alimente mai sănătoase.

Orice ai face, te rog, nu mai bea apă cu sare în fiecare dimineață, așa cum spun bloggerii de lifestyle și companiile de sare. Da, e o metodă bună de a vinde sare, dar „dieta noastră tinde să ofere deja mai multă sare decât e necesar”, spune McGrath, adăugând că „excesul de aport de sodiu contribuie la tensiunea arterială ridicată, care poate provoca în cele din urmă accidente vasculare cerebrale și poate duce la insuficiență cardiacă și boli de rinichi”.

Nu te aștepta ca lămpile cu sare roz sau camerele cu sare să te vindece de astm. „În Europa de Est și Rusia, oamenii au tot coborât în peșteri, pentru a-și trata bolile respiratorii, dar nu prea avem date riguroase despre asta”, spune Maureen George, profesor asociat de la Columbia University's School of Nursing. „Dacă aerul conține cristale microscopice de sare, asta ar putea schimba mucoasa din plămâni și cauza tuse, lucru pe care unii îl consideră dăunător pentru astm, deși alții spun că-i ajută să se simtă mai bine”, spune ea. Cu toate astea, orice fel de beneficii ar fi doar temporare.

Există un studiu din 2016, publicat în jurnalul Pediatric Pulmonology, care a descoperit că starea copiilor cu astm chiar s-a îmbunătățit ca rezultat direct al sesiunilor de „haloterapie”, adică timp petrecut într-o cameră de sare. Chiar și așa, Maureen punctează că studiul a folosit doar copii cu astm moderat, care nu aveau nevoie constant de un tratament cu inhalator, iar rezultatele au fost analizate imediat după sesiuni. „Nu înseamnă mare lucru că fix după terapie copiii s-au simțit mai bine”, spune ea, dar „nu avem studii riguroase pe termen lung sau cu eșantioane mai mari”.

Ba mai mult, pentru beneficiile respirației, ar trebui ca particulele de sare să fie în aer, iar o lampă de noptieră din sare roz cu siguranță nu va produce acest rezultat.

Majoritatea remediilor cu sare de Himalaya nu sunt dăunătoare (mai puțin apa cu sare). Însă posibil să fii afectat financiar dacă mai dai banii pe condimente și snacksuri la suprapreț sau alte produse inutile. Serios, nu te ajută cu nimic, chiar dacă e roz și cică din Himalaya.

Apropo, mai bine zis, de pe lângă munții Himalaya. Majoritatea sării roz provine dintr-o mină deținută de guvernul pakistanez, la sud de munții faimoși. Mina de sare Khewra a devenit o atracție turistică, deși istoria sa e una violentă. În timpul colonizării britanice, oamenii au fost forțați să lucreze în condiții de sclavie. Chiar și în ziua de azi, salariile sunt foarte mici. Ziarul din Pakistan, The Dawn a raportat în 2018 că un miner câștigă 350 de rupii pentru fiecare tonă de sare excavată. Gândește-te la asta următoarea dată când mai cumperi o chestie pretențioasă, de la raionul de produse „organice”.

Articolul a apărut inițial pe Tonic.