De ce vorbesc atât de ușor cu un prieten, dar în grupuri mari mă lovește „timiditatea”?

În rubrica asta, răspundem la întrebările tale cu ajutorul experților și psihologilor, fie că e vorba de dragoste neîmpărtășită, colegi de apartament enervanți, fie anxietatea care te copleșește la mahmureală.

Bună, VICE!

De când am intrat într-un nou grup de prieteni, am observat că tendința mea de a mă închide și de a dispărea în timpul discuțiilor cu mai multe persoane e mai intensă ca niciodată.

Culmea, că ador să am companie și să-mi fac cunoștințe noi, dar mereu mă simt mai confortabil să conversez cu una sau două persoane decât cu mai multe. 

Sunt o persoană deschisă și amuzantă, dar dacă sunt în jur mai mulți oameni și nu îi cunosc foarte bine, îngheț total. Mă gândesc excesiv la ce ar trebui să spun, dacă celorlalți le-ar plăcea, și până la urmă nu mai zic nimic.

Nu știu dacă să-i spun timiditate. Dar știu sigur că mi-ar plăcea ca în situațiile astea să simt mai puțină presiune, să nu mă mai tem că o să mă considere o persoană plictisitoare sau ciudată. Cum pot scăpa de senzația asta?

D.

Bună, D.!

Să intri într-un grup nou de prieteni care se știu, probabil, de ceva vreme, e ca și cum ai explora o lume nouă, cu propriile convenții și dinamici. Membrii grupului au deja niște roluri, relații și valori cu care se identifică și e normal să nu înțelegi totul dintr-o dată.

După cum ai zis și tu, situațiile sociale în care vorbim cu o singură persoană cu care suntem familiari ne fac să ne simțim mai stăpâni pe sine. Știi mereu când e rândul tău să vorbești, se creează un anumit echilibru.

Lucrurile se schimbă când ești într-un grup, mai ales dacă ești introvertit și tăcut. În discuțiile care prezintă interes pentru toți, ai de-a face cu persoane histrionice, care vor vrea să-și spună punctul de vedere cu orice ocazie, cu teama că ai făcut o glumă pe care n-a înțeles-o nimeni sau cu faptul că cineva ar putea interpreta prost ce ai zis.

„Când ești cu câțiva prieteni de încredere, teama de a fi judecat dispare, pentru că nu trebuie să le dovedești nimic”, a explicat psihologul Gianluca Franciosi. „Într-un context social în care există mai multe variabile și mai multe persoane, e clar că sunt șanse mai mari să fii judecat și să te simți scanat. Și e normal, mai ales dacă ești nou. Grupul vrea să se asigure că nu ești o amenințare, iar tu vei dori să faci cea mai bună impresie.”

„Și din cauza asta o să te întrebi de o mie de ori dacă ai zis ce trebuie și n-o să mai spui nimic, iar asta, în mod ironic, te va distanța de grup.”

Franciosi spune că intensitatea presiunii sociale pe care o percepem poate contribui la experiențe regresive. Presiunea asta depinde de cât respect de sine avem, cât de echilibrați suntem și cât de importantă e părerea celorlalți despre noi. E important dacă am crescut într-un mediu în care părerea noastră a fost apreciată sau într-un mediu restrictiv.

„Totuși, mai importante decât experiențele din trecut sunt experiențele pe care vom începe să le avem în grupul social în care vrem să ne integrăm.”

Așadar, D, e normal să observi grupul și să îți iei timp ca să te integrezi.

Această timiditate de care vorbești e o funcție de adaptare, dar poate deveni negativă dacă o lași să se dezvolte prea mult. E important să fii tăcut și să asculți când abia cunoști niște oameni, ca să îi înțelegi mai bine.

Poate că alții par din prima încrezători când intră într-un grup, râd, glumesc. Și tu îi invidiezi. Dar nu uita că ei sunt doar cealaltă parte a aceleiași monede: și pentru ei e un rol pe care îl joacă în speranța să se integreze. Lor li se pare că cea mai bună apărare e atacul.

Franciosi e de părere că timiditatea ar trebui reevaluată ca sistem de adaptare. E foarte sănătoasă ca mecanism de integrare. E important să asculți și să taci la început, dacă vrei să ai rezultate bune pe termen lung. Și nu se prea vorbește despre asta, oamenii sunt încurajați mereu să fie extrovertiți.

Data viitoare, după ce te vezi cu grupul, în loc să îți bați capul pentru cum ai fost perceput, gândește-te cât de mult îi placi tu pe ei și de ce. Și pune-ți speranța că următoare întâlnire va fi și mai bună, pentru că ai acumulat cunoștințe despre oamenii ăștia noi.

Articolul a apărut inițial în VICE Italia.