Am încercat să lucrez din pat pentru o săptămână și a fost groaznic

Ca cineva care a petrecut mai mult de trei ore pe zi pe drumul spre muncă și acasă, doar ca să-și dea seama că murea să evadeze din iadul unui open office, ideea de a lucra de acasă părea un vis îndepărtat. Dar cred că știi și tu până acum că visurile se pot îndeplini și apoi se pot transforma în coșmaruri.

Cum munca de acasă și remote a devenit noua realitate pentru angajați odată cu pandemia de anul trecut, oamenii au început să-și transforme totul, de la masa din sufragerie și canapeaua, chiar și băile, în birouri. Dar în timp ce toată lumea încerca să răzbată în războaiele muncii de acasă, singurul lucru la care m-am tot întors a fost sfatul bine intenționat al kinetoterapeuților să nu-ți transformi patul într-un birou dezordonat, posibil plin de firimituri, lucru pe care mulți dintre noi pare că îl facem. Asta din lipsa alegerilor sau a spațiului, sau poate doar din lene și dragoste pentru cearceafurile pe care am dat o avere.

„Când îți folosești patul pentru alte activități, precum munca, creezi o asociere cu starea de trezire. Patul trebuie să fie pentru somn, iar dacă lucrezi din el se slăbește această asociere”, a spus pentru Healthline Annie Miller, terapeută în medicină comportamentală a somnului. 

Dar ca studentă indiană blocată într-o țară friguroasă și solitară din Europa în timpul pandemiei, m-am întrebat cât de rău ar putea să fie de fapt. Să-mi imaginez că așternuturile satinate erau o îmbrățișare caldă de la mama, să mă simt confortabil sub pilotă și cu un pui de somn bonus de la o pernă depărtare, patul a părut să câștige în fața biroului în fiecare zi. Mai mult, să lucrezi din pat este o tradiție onorată de timp, folosită de unii dintre oamenii cei mai realizați din istorie: Frida Kahlo și-a pictat capodoperele din patul cu baldachin; Winston Churchill și-a dictat discursurile dactilografilor în timp ce lua micul dejun în pat; Edith Wharton, William Wordsworth și Marcel Proust au scris proză și versuri din așternuturi. Așadar, ca să mă lupt cu pierderea productivității și ceața mentală cu care a venit la pachet pandemia, și în speranța că voi găsi aceeași scânteie creativă ca Wharton, am decis să lucrez de la orizontală timp de o săptămână.

Duminică m-am băgat la culcare mai devreme ca să fiu pregătită pentru a doua zi. M-am gândit că dacă voi fi odihnită bine, nu mă voi simți ca un zombie care lucrează din pat.

Din start mi-am ratat priveliștea obișnuită. Ca să-mi fie mai ușor să mă trezesc devreme iarna, aștept cu nerăbdare răsăritul de la birou. Am simțit că mi-a fost furat mindsetul productiv pe care mi-l crea dimineața răsăritul soarelui. Dar priveliștea extrem de plictisitoare a ușilor vecinilor, pe care le vedeam din pat, m-a ajutat să fiu mai atentă la muncă. 

Consiliera Kerry Quigley, acreditată de Asociația Britanică de Consiliere și Psihoterapie, a legat lucratul din pat cu mai puțină anxietate. „Să lucrezi din confortul patului se poate simți ca un spațiu sigur și calm, mai ales când ai probleme cu anxietatea”, a spus ea.

Dar ca cineva care se chinuie zilnic cu anxietatea, nu pot spune că m-a ajutat. În timp ce încercam să stau dreaptă și să-mi echilibrez laptopul în poală, o voce în mintea mea continua să-mi spună în mod surprinzător că eram în locul greșit și că poate ar fi trebuit să rămân la birou. Am decis de la început că voi încerca tot ce pot să nu mă întind în timp ce muncesc, fiindcă aș fi adormit instant. Dar m-am surprins în mod repetat că mă puneam în poziția orizontală de savasana, de care numai proful meu de yoga ar putea fi mândru.

Locuiesc într-un apartament de student relativ mic, iar patul meu de o persoană este amplasat între cei doi pereți din studio. Evident că nu sunt ca sălbaticii ăia care-și pun paturile în mijlocul camerei. Fiindcă m-am sprijinit de peretele care nu era tăblia patului, am reușit să creez iluzia că nu stăteam în pat, ci în orice alt loc. Am reușit să-mi păcălesc creierul să stau dreaptă îndeajuns de mult ca să-mi fac treaba zilnică.

Cum m-am simțit fizic: 8/10
Cum m-am simțit mental: 7/10

A doua zi nu a mai fost așa de ușor. Săptămâna asta a venit fix după sărbători, deci încă resimțeam excesele făcute în vacanță. M-am simțit posomorâtă și balonată și faptul că nu m-am dat jos din pat aproape toată ziua m-a făcut să mă simt și mai de rahat.

Pe deasupra am și procrastinat mult în sesiuni de scroll pe net, lucru care îmi ocupă o mare parte din timp când stau trează în pat. 

Deci ca să mă simt mai puțin ca o jucărie de pluș și mai mult ca o persoană reală, m-am mutat la birou când mâncam. Pauza de jumătate de oră care a devenit și „paradisul și zona de război”, ca să-l citez pe Zayn Malik, a fost binevenită. Pot doar să-mi imaginez cât de mult m-aș fi simțit ca o bilă dacă aș fi continuat să mă îndop din pat.

„Nu-mi place”, i-am scris unui prieten mai târziu, întinsă pe pat.

Una dintre cele mai mari capcane atunci când lucrezi din pat este că poziția incredibil de incorectă îți poate dăuna sănătății fizice, cât și programului de somn. Am ieșit să fac niște stretching ca să-mi corectez postura, lucru care m-a făcut să mă simt mai umană.

Deși încerc să nu stau cocoșată în viața mea zilnică și îmi mențin de obicei o postură bună, când ești în pat toată ziua, nu neapărat rezemată de ceva, chiar și cea mai mică curbură a coloanei poate avea ramificații serioase, iar cinci minute de exerciții fizice nu vor recupera orele de stat prost. 

Cum m-am simțit fizic: 6/10
Cum m-am simțit mental: 6/10

Următoarea dimineață n-am putut să-mi părăsesc patul nici dacă aș fi vrut, fiindcă după o noapte de foială într-un spațiu care era acum mai mult despre deadline-uri decât despre somn profund, m-am trezit cu o durere de gât și de umăr atât de intensă încât nu m-am putut mișca. Experții în ergonomie au avertizat de mult de repercusiunile fizice ale lucrurilor făcute din pat.

Mi-am petrecut ziua ținându-mă cumva ridicată, cu o pernă electrică în jurul gâtului pentru durere și m-am rugat să se termine mai repede săptămâna. Ce m-a ajutat foarte mult a fost că am împrumutat de la un prieten o pernă imensă și fermă pe care am putut să mă las când nu mă mai puteam propti pe cot.

„Dă-te jos din pat și fă un duș”, mi-a spus prietenul în timpul unui apel video. Am zâmbit stânjenită.

Încă nu eram obișnuită să lucrez din pat și în scurtele mele plimbări (cam atat puteam) picioarele mă duceau automat către scaun. Dar nu știam că totul urma să se schimbe. 

În noaptea aia, în timp ce căutam birouri și suporturi de laptop pentru lucrat în picioare, ca să-mi îmbunătățesc experiența, am găsit pe cineva din clădire care vindea o tavă IKEA pentru servit masa în pat. Și buzunarul și gâtul dureros se bucurau teribil. În noaptea aia mi-am pus pe noua mea masuță un serial la care am adormit, în speranța unei zi de muncă mai bună și mai puțin dureroasă.

Cum m-am simțit fizic: 3/10
Cum m-am simțit mental: 4/10

Măsuța s-a dovedit a fi divină. Am putut sta cu picioarele încrucișate, sau cu ele întinse sub ea, și m-am simțit ca și cum lucram de la un birou adevărat. În absența unui suprafețe inegale de care să mă rezem, chiar și coloana s-a simțit mai bine. Cea mai bună parte a fost că nu m-am simțit ca și cum aș leșina dacă aș fi lăsată neobservată (de propria minte, lol) pentru un minut.

Nu vreau să exagerez impactul unui suport de laptop, dar nu cred că asta e o posibilitate. Mă apropiam de finalul săptămânii de muncă, și deja încercam toate pozițiile posibile care să-mi permită să-mi folosesc în continuare laptopul în pat. Dar se pare că suportul ăsta era tot ce aveam nevoie.

M-am simțit mult mai energică chiar și după opt ore de muncă și am apelat la rezervele de energie să mai bag o sesiune rapidă de stretching. Am și dormit mai bine, având în vedere că nu am fost periculos de aproape să adorm de-a lungul zilei.

Cum m-am simțit fizic: 6/10
Cum m-am simțit mental: 6/10

Până la finalul săptămânii de muncă am ajuns aproape de perfecționarea rețetei. O pernă fermă, un fel de masă pentru pat și pauze scurte ca să mă plimb sau să fac câteva exerciții ușoare de stretching au fost ingrediente importante pentru un mix perfect de muncă și odihnă.

Când m-am uitat în urmă la ziua de muncă am realizat că a fost o călătorie pe cinste. Cu toate astea, nu mai simt nevoia persistentă să mă ridic din pat și să mă duc imediat la scaun. M-am simțit din nou ca o persoană reală, fără dureri de spate sau cu puncte nevralgice la umăr. Spune-i asta kinetoterapeutului tău.

Cum m-am simțit fizic: 8/10
Cum m-am simțit mental: 8/10

În zilele care au urmat după experimentul ăsta am continuat să lucrez ba din pat, ba de la birou. Am lucrat din pat pentru primele ore ale dimineții, când aș prefera să fiu înghițită de cearceafuri decât să mă uit la ecran. Dar nu cred că mă mai întorc la munca din pat full-time.

În multe zile m-am simțit mai mult posomorâtă, fără să mă fi mișcat prea mult până în apropiere de terminarea programului. Deși nu am observat vreo scădere majoră a productivității, m-am simțit ca și cum viața a curs în general mai lent.

Cu toate astea, cei creativi ar fi de acord că să lucrezi din pat nu e chiar rău. „Sunt un autor complet orizontal”, a spus în 1957 pentru The Paris Review autorul american Truman Capote. 

Ca scriitoare sunt de acord. Nu am avut niciodată atât de multe idei scrise cum am avut săptămâna asta. Poate că îmi vine mai ușor creativitatea dacă sunt la orizontală.

Am mai realizat cât de privilegiată am fost să am un spațiu îndeajuns de mare să-mi pot face un loc pentru muncă și să nu lucrez în pat din nevoie. Florence Nightingale și-a petrecut 50 de ani acasă în pat, și tot a reușit să dezvolte politicile asistenței medicale moderne și să rămână o autoritate în domeniul ei. Oamenii cu dizabilități și cu anumite boli cronice au putut lucra din pat ani de zile, deci clar se poate.

Dar dacă ești ca mine și descoperi că visezi la un birou, investește puțin bani într-un suport de laptop și totul va fi bine.