Cât de ușor pot oamenii de știință să-ți creeze amintiri false și apoi să le inverseze

Aproape toată copilăria, faimosul psiholog elvețian Jean Piaget a crezut că a fost răpit când era mic, iar amintirea era atât de vie încât își amintea stația de metrou unde s-a petrecut evenimentul. Abia la vârsta de 14 ani a aflat Piaget că amintirea lui era complet falsă.

Deși o persoană obișnuită s-ar putea să nu aibă amintiri false chiar la acest nivel, se întâmplă incredibil de des ca oamenii să-și formeze amintiri false, iar asta poate fi periculos. În ultimii ani, oamenii de știință au arătat cum implantarea de amintiri false prin sugestie în sistemul juridic a dus la mărturii false.

Dar s-ar putea să mai existe speranță în acest domeniu datorită unui nou studiu publicat în martie în revista PNAS de psihologii din Marea Britanie și Germania. Pentru prima oară într-un mediu realist, echipa de cercetare a arătat că e posibil să implantezi amintiri false și apoi să le inversezi.

Amintirile noastre se transformă sau se fragmentează atât de ușor pentru că sursa amintirii și conținutul ei sunt stocate adesea separat în mințile noastre, a explicat Aileen Oeberst, profesor de psihologie la Universitatea Hagen și principala autoare a studiului.

Într-un e-mail, Oeberst a zis că „asta ar putea duce la recuperarea conținutului fără sursa corectă (ex: intervievatorul, părinții, terapeuții) sau la amestecarea amintirilor (ex: preluarea de imagini din vise sau povești ale familiei drept realitate)”.

Ca să inverseze acest gen de experiențe în studiul lor, Oeberst și colegii ei au recrutat 52 de adulți voluntari și (cu ajutorul părinților lor) au folosit sugestii ca să le implanteze mai multe amintiri false, dar totuși plauzibile. De exemplu, că au fugit de acasă în trecut sau că au avut un accident de mașină.

În timpul celor trei interviuri despre amintiri, care s-au desfășurat pe parcursul a două săptămâni, participanții au fost rugați să își amintească două evenimente reale și două evenimente false. Pe la al treilea interviu, până la 56 la sută dintre participanți dezvoltaseră amintiri false despre niște evenimente non-existente care le fuseseră sugerate.

După ce le-au inoculat participanților cu succes amintirile false, echipa de cercetare a folosit două metode ca să inverseze procesul pe care tocmai îl declanșaseră. Prima metodă de inversare a fost intitulată „sensibilizarea sursei” și a doua „sensibilizarea amintirii false”.

Ambele metode le reamintesc pacienților că amintirea nu are o sursă credibilă. Pentru sensibilizarea sursei, un cercetător le-a cerut participanților să-și amintească faptul că amintirile nu se bazează mereu pe experiența trăită, ci ar putea proveni dintr-un album foto de familie sau poveștile altei persoane. Pentru sensibilizarea amintirii false, cercetătorii le-au explicat participanților că uneori se pot crea amintiri false prin evocarea unor amintiri în mod repetat – așa cum făcuseră ei în cadrul interviurilor. Când participanții și-au revizuit amintirile după ce au experimentat ambele metode de inversare, cercetătorii au raportat că credința lor în amintirile false a scăzut până la 15 la sută. După ce au vorbit cu participanții, un an mai târziu, nivelul de credință în amintiri scăzuse până la cinci la sută.

Chiar dacă experimentul a avut succes, Hartmut Blank, coautor al studiului și cercetător în psihologie socială și experimentală la Universitatea Portsmouth, a zis că se pune întrebarea dacă astfel de metode ar putea fi folosite pentru inversarea amintirilor false vechi.

„Nu există multe cercetări despre reversibilitatea amintirilor distorsionate. E foarte posibil ca amintirile false care au fost păstrate mai mult timp să fie mai greu de inversat”, a zis Blank.

Pentru astfel de amintiri vechi, Oeberst sugerează că s-ar putea să fie nevoie ca faza de inversare să fie proporțională ca lungime. Dar psiholoaga speră că aceste metode le vor putea alina suferința celor care cred în amintiri false și îi vor ajuta să preia controlul asupra realității lor.