Preoții pedofili se fac că au uitat abuzurile pe care le-au comis

Poate că Biserica Catolică nu-și mai aduce așa bine aminte, însă catolicii de rând nu au uitat.

Singura problemă pe care cineva ar putea să o aibă când vine vorba de amintirea abuzului sexual al preoților din America, ar fi legat de volumul incomensurabil. Închide ochii și gândește-te la 2018, probabil cel mai dezastruos an, mai exact vara, care a fost în mod deosebit grea pentru Biserică.

În iunie, cardinalul Theodore McCarrick a devenit clericul cu cel mai înalt rang revocat în Statele Unite pentru acuzații de abuz sexual infantil. O lună mai târziu, McCarrick, fost arhiepiscop din Washington și confident al Papei Francis, a demisionat din Colegiul Cardinalilor, un organism de 224 de persoane care, printre alte îndatoriri sfinte, votează următorul papă.

Potrivit unui articol controversat din New York Times, care a subliniat abuzurile sexuale ale lui McCarrick de-a lungul deceniilor, asupra minorilor, cât și a seminariștilor, el a refuzat să comenteze, dar a spus într-o declarație anterioară că nu-și aduce aminte despre abuz și crede în propria sa nevinovăție. (Astfel de declarații au devenit standardul pentru oamenii puternici acuzați de violență sexuală în perioada #MeToo.)

Între timp, în august, un juriu din Pennsylvania a decis că cel puțin trei sute de preoți au abuzat peste o mie de copii, într-o perioadă de 70 de ani, asta doar din parohiile statului respectiv. De atunci, Biserica se chinuie să rezolve acuzații peste acuzații de abuz, mușamalizări și disperare.

Cu toate astea, chiar dacă Vaticanul a dat ocazional semne că ar lua în serios acest coșmar, cardinalul Donald Wuerl, succesorul lui McCarrick ca arhiepiscop în Washington, a decis să joace și el cartea memoriei proaste.

În octombrie, Cardinalul Wuerl a demisionat din postul său din Washington

, ca urmare a reacției publicului stârnită de raportul din Pennsylvania, care susține că el a fost unul dintre preoții care au acoperit abuzurile cât a fost la conducere în Pittsburgh. În august anul trecut, el afirma că, în timp ce slujea ca episcop în acel oraș, nu știa nimic despre acuzațiile de relații sexuale dintre McCarrick și alți preoți.

Însă, în ultima săptămână, Robert Ciolek, un fost preot care a câștigat o înțelegere cu eparhiile bisericești din New Jersey și care l-a raportat cu mult timp în urmă pe McCarrick, pentru conduita indecentă, a declarat pentru Washington Post, că a văzut recent dovezile pe care Wuerl le cunoștea și pe care le-a transmis Vaticanului despre McCarrick, încă din 2004. Oficialii Vaticanului au confirmat acest lucru în lucrare, dar, în cele din urmă, au ridicat și o apărare: Arhiepiscopia de la Washington și Dieceza de la Pittsburgh au insistat că protejau confidențialitatea lui Ciolek, primul argumentând că comentariul lui Wuerl nu a fost intenționat „imprecis" și că refuzul său se referă, în special, la informații despre McCarrick cum că ar fi abuzat minori, și nu la relațiile cu seminariștii adulți.

Ca răspuns la această declarație, redacția publicației a susținut, în mod direct, că Wuerl a mințit: „Comentariile cardinalului de vara trecută au fost fără echivoc", scrie ziarul. „Ca răspuns la întrebarea despre zvonurile sau insinuările ridicate de un reporter pentru ziarul arhiepiscopal Catholic Standard, el a spus: «Nu le-am auzit» înainte sau în timpul mandatului său de la Washington.”

La fel ca scuza evazivă a lui McCarrick, Wuerl a publicat o scrisoare redactată cu atenție și adresată preoților arhiepiscopiei sale, care mai mult a apărut ca o altă justificare copilărească, deși a venit la pachet cu o concesie.

„E important pentru mine să accept responsabilitatea personală și să-mi cer scuze pentru acest lapsus de memorie", a scris el în această scrisoare, înainte de a se acoperi: „Nu a fost niciodată intenția de a oferi informații false".

Deci, el își cere scuze, dar nu pentru judecată sau minciunile sale aparente, ci mai degrabă pentru funcțiile sale cognitive slabe.

„Îi lipsește adevărul și fundamentul", a declarat Ciolek pentru the Post, remarcând în același timp cât de regretabil Wuerl părea sau cel puțin pretindea. „Nu cred nicio secundă că a uitat".

În cele din urmă, tactica lui Wuerl este înăbușirea responsabilității și, fără a-și asuma vina, chiar și în greșelile sale relativ mai puțin grave, nu a făcut, în definitiv, niciunul din aceste lucruri și nici nu le-a păstrat pentru sine, Wuerl a stabilit un exemplu prost pentru alți conducători ai Bisericii care, în mod inevitabil, vor fi întrebați chestii similare în următoarele câteva luni și mai târziu. Potrivit New York Times, când a demisionat ca arhiepiscop, Papa Francisc a acceptat, dar nu fără să facă din el „un model pentru viitoarea unitate a Bisericii Romano-Catolice". Papa i-a permis, de asemenea, să rămână în poziție până când a fost găsit un succesor.

Însă Wuerl nu ar trebui să fie exemplu papei sau al oricui. Francisc ar trebui să încurajeze preoții influenți care au mințit sau decepționat să-și asume responsabilitățile. În special în lumina credinței zdruncinate a enoriașilor: un sondaj recent de la Gallup a descoperit că procentajul de catolici cu o părere „formată” sau „vehementă” față de standardele de onestitate și etică a membrilor bisericii a scăzut cu 18% între 2017 și 2018 de la 49%, până la 31%.

Săptămâna asta au fost publicate în sfârșit primele detalii despre summitul mult așteptat al Vaticanului, din februarie anul ăsta, unde vreo sută de episcopi se vor aduna alături de papă pentru a discuta despre criza abuzurilor sexuale ale Bisericii. Întâlnirea va include, conform declarației de presă, „sesiuni plenare, grupuri de soluționare și momente de rugăciune, mărturii și o liturghie penitențială și la sfârșit o celebrare euharistică.”

Aș sugera ca tot cei care participă să-și noteze orice detaliu, în caz că uită până se întorc acasă.

Urmărește-l pe Alex Norcia pe Twitter.