Cum să câștigi orice joc de masă creat vreodată

Când l-am cunoscut prima oară pe Tom Whipple ca să vorbim despre jocuri de masă, i-am zis că nu e important să câștigi, ci să participi. „Căcat", a zis el. „Așa zic loserii. Jocurile de masă nu sunt distractive. Sunt conflicte, moduri de a-i da peste nas cuiva. Dacă acea persoană se întâmplă să fie bunica ta, aia e."

Glumește. Și nu prea.

Tom Whipple e un tip care ia acest subiect foarte în serios. De fapt, bărbatul de 34 de ani care e editor la The Times, tocmai a lansat o carte despre asta. Se numește Cum să câștigi orice joc de masă, în care oferă secrete și trucuri pentru victorie pentru toate jocurile, de la Scrabble la Blackjack, de la jocuri de băut la bătăi cu perne.

Printre revelațiile cărții se numără cel mai greu de ghicit cuvânt la Spânzurătoarea și proprietățile de la Monopoly care, practic, garantează victoria (cele portocalii). Iar un soldat commando explică cum să-ți faci praf adversarul într-o bătaie cu perne.

VICE: Cea mai importantă întrebare: ce reacție are un soldat commando când îl suni și-l întrebi cum să câștigi într-o bătaie cu perne?
Tom Whipple: Andy Mcnab îl cheamă. A fost foarte drăguț. Când i-am explicat ce fac, a luat-o foarte în serios: „O bătaie cu perne? Ok, dacă scopul tău e să câștigi, nu trebuie să dansezi, nu te holbezi, nu te prostești - intri rapid și dur și-ți faci treaba." Excelent.

Ai vorbit și cu un chirurg de renume mondial despre jocul Operation.
Așa e. Roger Kneebone de la Imperial College. Vorbisem cu el înainte pentru un interviu în The Times, deci știam că o să mă ajute. Dar jocul și chirurgia chiar au niște abilități în comun. La ambele trebuie să ai o mână sigură. Evident că chirurgia adevărată e mai complexă, dar nu poți scoate un apendice dacă îți tremură mâna. Așa că doctorii chirurgi au tot felul de tehnici care să-i ajute, de exemplu își înfig cotul în corp că să-și susțină încheietura cu cealaltă mână. Iar aceste tehnici pot fi folosite și în joc.

A fost cineva care n-a avut simțul umorului și te-a refuzat?
Am încercat să vorbesc cu James Blunt despre jocul „Statuile", pentru că a fost, pe vremuri, paznic la Palatul Buckingham, așa că tipul știe cum e să nu te miști ore în șir. Dar nu mi-a răspuns la tweeturi. Are vreo trei milioane de followeri, așa că probabil nu le-a văzut. Și au mai fost, ocazional, niște academicieni care n-au prins glumă. În carte există un capitol și despre jocurile de băut cu care am avut ceva probleme pentru că cei pe care i-am contactat să mă ajute mi-au spus că e iresponsabil din partea mea să scriu despre un astfel de subiect. Unul dintre ei mi-a zis că jocurile de băut ar trebui scoase în afară legii.

Ah. Și totuși, cum câștigi un joc de băut?
În primul rând, e sfatul clasic: mănâncă bine înainte. Dar mai e ceva interesant: cercetările au arătat că efectele alcoolului sunt mai pronunțate când bei într-un loc necunoscut. Deci dacă vrei să fii ultimul care stă în picioare, du-te să bei acolo de câteva ori înainte.

Bun sfat. Mai dă-mi câteva trucuri și pentru alte jocuri.
Mereu am crezut că Monopoly e un joc enervant de noroc, dar se pare că e un joc enervant care cere talent. Nu trebuie decât să pui mâna pe proprietățile portocalii. Acestea sunt proprietățile pe care jucătorii aterizează cel mai des, după pătrățica cu închisoarea, care e cel mai des nimerită. Și cred că mulți oameni simt asta intuitiv, după ce au jucat jocul de câteva ori. Dar există și o teorie academică a probabilității care dovedește treaba asta.

Mai există teorii academice și pentru alte jocuri?
Da. De exemplu, pentru jocul de război Risc. E greu de explicat, pentru că e vorba de statistică de un nivel avansat care folosește o tehnică numită Lanțurile Markhov-dar ce trebuie să știe jucătorii e că trebuie să atace. Așa ai cele mai mari șanse să câștigi. Nu te consolida. Nu te apăra. Atacă. Și la Scrabble ține minte mereu muzjiks, sovkhoz și kolkhoz. Sunt cuvinte de șapte litere care au cele mai multe puncte.

Am vrut să te întreb și de Piatră, Foarfecă, Hârtie, pentru că se presupune că e un joc de noroc. Dar tu ai zis că poți întoarce norocul de partea ta.
Teoria asta a fost dovedită de oamenii de știință chinezi. Au analizat oamenii care se jucau Piatră, Foarfecă, Hârtie și au descoperit că jucătorii aleg de obicei obiectul în funcție de ce s-a ales runda trecută. Deci jucătorii care au câștigat tind să își repete alegerea. Dar jucătorii care au pierdut tind să își schimbe alegerea în direcția mai „puternică"-trec de la piatră la hârtie, de exemplu. Dacă ții minte această informație, poți prezice alegerea adversarului tău și ai mari șanse să-l învingi.

Pe lângă trucuri, mi s-au părut foarte interesante în carte interviurile cu persoane care și-au dedicat o mare parte din viață să rezolve jocuri. Dedicația lor e fascinantă. Cum e tipul cu jocul Conectează Patru, de exemplu.
Victor Allis. E incredibil. Sunt 4,5 trilioane de situații posibile care pot exista într-un joc Conectează Patru, iar el a creat un program de calculator care face mișcarea perfectă pentru fiecare dintre ele. N-ai cum să nu câștigi cu programul ăsta. A ajuns renumit pentru că Beyonce l-a bătut pe Kanye West cu 9 la 1 în backstage undeva și apoi a zis că i-a citit tipului. Deci as fi putut sa-i iau interviu lui Beyonce, dar am preferat să-l întreb direct pe omul care inventat programul.

Dar de ce crezi că oamenii își doresc să rezolve jocuri? La urma urmei, sunt doar niște jocuri, nu?
Unii dintre ei sunt academicieni - Victor Allis a investigat Conectează Patru pentru diploma de master și cred că jocul i-a fost util pentru cercetări în informatică. Alții lucrează în teoria jocurilor - fac preziceri pe piața financiară, de exemplu - și fac asta în timpul liber. Ca în cazul exemplului cu Spânzurătoarea - tipul ăsta a găsit ce literă ar trebui să alegi pentru orice situație. Iar asta se schimbă în funcție de mărimea cuvântului pe care trebuie să-l ghicești și de literele pe care le-ai ghicit . Dar el e analist de date pentru Facebook. E foarte complicat să găsesti modele comportamentale într-un sistem liber - probabil e foarte satisfăcător pentru el încerce găsească soluția la o astfel de problemă. Cred că a fost, pentru el, ca un joc de Sudoku.

Asta te-a motivat si pe tine să scrii cartea?
Îmi place să joc jocuri și am o familie foarte competitivă, așa că e important să câștig. Dar am început cu un articol pe care l-am scris pentru ziar. Pe atunci aveam un agent pentru că făceam cercetări pentru o carte mult mai serioasă. Cred că trăiam cu iluzia că sunt un mare intelectual. Dar când am eșuat cu proiectul respectiv, i-am zis agentului de ideea cu jocurile și toată lumea a devenit interesată.

Acum că ai scos cartea, ești de neînvins la orice joc?
E cam jenant pentru că, acum, când joc un joc, lumea se așteaptă să câștig. Dar, de fapt, crede-mă, pierd de o grămadă de ori.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre jocuri pe VICE:
8 jocuri video dubioase în care apare România
Ce am învățat după ce-am jucat poker pe internet timp de șase ani
Cum a ajuns un român jucătorul de poker cu cele mai mai mari câștiguri din istorie