Ce m-a împins să devin lucrătoare sexuală

La început s-a plimbat prin cartierul roșu St. Pauli ca să le dea oamenilor cartea lui de vizită, dar „N-a mers prea bine”, spune Tim Oehler. Inspirat de o expoziție pariziană cu imagini istorice despre muncă sexuală, fotograful din Hamburg a decis să-și folosească propria cameră ca să fotografieze lucrătorii sexuali. Cum sunt oamenii din cartierul roșu din Hamburg, pe care carantina i-a lăsat temporar fără joburi? A reușit să pătrundă în lumea asta prin BesD e. V., o asociație de servicii erotice și sexuale.

Bărbatul în vârstă de 49 de ani a vrut să fotografieze oamenii nu numai la muncă, ci și în viața privată. Și a vrut să le ofere oportunitatea să discute despre job. Asta ca să spulbere stigmatul despre munca sexuală - pe care unii încă nu o văd ca pe un loc de muncă obișnuit. 

Rezultatul a dus la cartea Sex-Workers – Das ganz normale Leben, publicată în vară de Ginko Press. În aproape trei sute de pagini este documentată călătoria lui Oehler în Germania, începută în octombrie 2020. „Am aranjat să ne întâlnim în studiouri SM, apartamente, diverse hoteluri, într-o clinică de fetișuri, un club de striptease, în studiouri Tantra, bordeluri, acasă la oameni sau prin împrejurimi”, scrie el în carte.

Oportunitatea de a cunoaște și fotografia toate aceste persoane o vede ca pe un privilegiu. Bineînțeles că și participanții sunt de asemenea privilegiați că pot decide să facă parte dintr-un asemenea proiect artistic: „Multe lucrătoare sexuale nu au această oportunitate fiindcă au multe alte nevoi existențiale mai importante decât să facă parte dintr-un proiect foto. Și vorbim despre majoritate. Am vrut să le ofer o platformă celor care au vrut și au putut să participe la acest proiect artistic. Deschiderea cred că e ceea ce-i unește pe toți dintre ei. Cel puțin așa cred eu. De asta nu pot să înțeleg de ce oamenii nu-i ascultă”, scrie Oehler. 

Așa că, seria asta oferă un insight interesant fără o judecată finală. În schimb, le-a permis oamenilor să se facă auziți prin texte și portrete, unele pe care le poți vedea mai jos.

„Avere nelimitată, evenimente decadente și extravagante ale elitei hedoniste, lumi secrete pline de farmec excesiv. Niciuna din chestiile astea nu face parte din munca mea de zi cu zi. Dacă ar trebui să fac un rezumat al motivelor pentru care am ales cariera asta, atunci ar fi: să fac bani pentru mine fără să fiu la mila unor oameni care-mi oferă minimum pe economie și vor să-mi controleze o parte din zi. 

Alte aspecte pozitive: de obicei lucrez când e întuneric afară. Se potrivește cu ritmul meu. E ok să beau un păhărel la muncă. Asta se potrivește cu nevoile mele. Numărul de clienți este mult mai gestionabil decât în alte servicii din sectorul cu salarii minime. Asta se potrivește cu mizantropia mea. Avantajele sunt mai multe decât dezavantajele pentru mine. Și cel mai important lucru: cu jobul ăsta am mai mult timp să fac mai des ce-mi doresc: să petrec ore întregi pline de decadență și extravaganță la barul preferat.”

„Munca mea de escortă înseamnă mai mult decât satisfacerea nevoilor și fanteziilor sexuale. E o cunoaștere continuă a corpului meu care devine o muză și capătă o varietate de roluri…

Corpul meu se descoperă pe sine prin mine ca o grădină de plăceri: devotat, liber și jucăuș.

Experiențe profunde, la limită și teritorii neexplorate… Magie experimentată împreună. 

Sunt eu obiectul dorinței sau eu sunt cea care are dorințe? Fantezie dincolo de viața de zi cu zi, intensitate, pasiune și foc - împlinire unică. 

Adaptare de la Anaïs Nin: Aceste întâlniri apropiate sunt amestecate cu momente minunate de emoții, lacrimi de bucurie, râsete eliberatoare, cuvinte tandre… promisiuni.

Un dar al fețelor mereu noi, visuri relevate, povești unice de viață, înțelepciune și filosofie, imaginație curajoasă fără limite, un dans comun cu vin delicios și muzică. 

Să fiu râvnită și mă dau cu parfumuri prețioase și uleiuri aromate…

Șampanie - celebrarea vieții și a iubirii prin corp. Ce ar putea fi mai frumos pentru corpul meu ca asta? Ce zici? Îmi vând corpul?”

„Libertate. Spune nu. Câștigă o mulțime de bani. Așteaptă. Camere întregi pline de așteptare. Fără bani. Sex mișto. Și burți. Foarte multe burți. Conversații cu oameni interesanți. Să-i cunoști mai bine și câteodată să-i pierzi ca clienți. Soți terminați. Pare că toți bărbații se numesc Hans. Vin ca niște duri și pare imposibil să aleagă alte căi. Inimile lor? Poate altă dată. 

Apeluri telefonice. Mai multe întrebări decât promisiuni. Bineînțeles. Ascultă totul în liniște. Două noaptea: Hei, ce faci acum? Răspunsurile sunt supraevaluate! Mă uit la filme porno cu lesbiene și mă mastrubez cu dildo-ul meu imens. Sau preferi adevărul?

Citesc mult. Preferabil Sibylle Berg. Sau înot într-un lac din apropiere, chiar și-n decembrie. Sau dansez, în cluburi. Yoga și kickboxing într-o asociație feministă. Lumea mea feminină, fără bărbați cis.

Libertatea de a călători și lucra în multe locuri. În toată lumea. Pașaportul meu de curvă face multe posibile. Și să fie înregistrat. Dorință și violență verbală la telefon. Libertate departe de pericol. Ne susținem reciproc: se numește acoperire. Încă. Am fost norocoasă până acum. Și transsexualii provoacă. 

Contactul. Primul limbaj pe care noi, ca oameni în lumea asta, îl învățăm și îl înțelegem intuitiv. Atingerea este atât de importantă! Creează încredere, eliberează tensiunea și reduce stresul. Oamenii au nevoie de oameni. Eliberare de oxitocină. Cu siguranță și alți hormoni. Împarte sentimentul de fericire. Și gustul latexul. Mă protejez. Și mănânc fistic. Suntem doriți. Să trăim diferiți. Joacă un rol. Fii eu și pierde-ți calea. Alta. Multe altele. A fi. Fii o curvă. Fă lumea un pic mai bună. În fiecare zi. Îmi aleg libertatea. Fiindcă: libertatea este vindecătoare!”

„Chiar îmi place jobul ăsta. Îmi place tipul ăsta de muncă. Nu vreau să plec din Germania. Mi-ar plăcea să rămân în Germania. Vreau să-mi aduc toată familia aici, dar e dificil. Îmi vizitez familia regulat, inclusiv pe fiica mea. Când sunt acolo cinci zile mă simt fericită la început, apoi mă întristez foarte tare fiindcă trebuie să plec. Mi-e foarte dor de familie. De fapt, râd mult. Sunt fix așa. De asemenea, îmi întrețin familia și le trimit bani. Mama nu are job și pensia nu-i ajunge. Pentru fiica mea am nevoie de bani pentru taxele școlare, haine și altele. Am mulți colegi aici. Sunt un fel de familie substitut. 

Munca sexuală în România nu merită. Banii sunt prea puțini. Am lucrat și ca croitoreasă timp de trei ani. Pot face asta și aici, dar voi face mereu muncă sexuală pe lângă. Pur și simplu câștig mai mult așa. Dacă ai un client care plătește o mie de dolari pentru câteva ore, e mult mai bine. 

Mulți clienți vor doar masaj sau să vorbească, să bea și să fumeze. Mulți vor doar o discuție. Nu vin mereu doar pentru sex. Vin mulți oameni și pentru joacă. Jocurile acelea de dominare. Îmi place să le fac și pe alea. Brutal nu, dar cu cuvinte da. Am fost și în vacanță cu un client. Bărbatul are 66 de ani. Nu a vrut deloc să facem sex. Voia doar să fie însoțit. Voia să iasă la braț cu o parteneră mai tânără și, atunci când oamenii întorceau capul după noi, era mulțumit. Mereu m-a întrebat dacă vreau ceva. Lucruri sau suveniruri. 

De obicei stau la muncă de la zece seara până la trei dimineața. Unii clienți își fac programare și nu mai ajung, și câteodată trebuie să aștept mult timp până apare un client. Locuiesc aproape de locul de muncă și iau pauze între clienți. Mănânc puțin și mă joc cu câinele meu. Îmi place să fac și vizite acasă la clienți. Mă distrez mai mult decât să stau aici și să aștept mult timp. Și sunt și puțin mai bine plătită așa. Ce merit e al meu.

Familia mea știe cu ce mă ocup. Sunt o persoană deschisă. Multe femei din România își ascund jobul. Eu nu. Spun că lucrez într-un bordel. Nu mi-e rușine de asta. Pentru mine asta e ceva normal. Am fost la muncă și în Anglia și în Austria. Am lucrat într-un bar din Austria și am băut mult acolo. În Anglia am fost femeie de serviciu. Dar am făcut și muncă sexuală în privat. Nimeni nu poate să-ți spună ce să faci în viață. Faci ceea ce-ți place. Îmi place și sunt plătită și bine. Mă simt bine așa.”

„În prima mea zi de muncă la bordel m-am culcat cu mai mulți bărbați decât în toată viața mea de până atunci. M-am simțit destul de bine - multe complimente, conversații intense, sex variat și mulți bani. Înainte nu prea am avut parte de asta. Dacă aș fi știut cât de bine mi se potrivește jobul ăsta, aș fi început mai devreme, dar m-am lăsat descurajată de devalorizarea socială. 

Chiar de curând am citit un interviu despre o colegă care zicea că nu arată așa cum îți imaginezi că ar arăta o prostituată. Am auzit de multe ori replica asta. Mi-ar plăcea să citesc: Arăta exact cum îmi imaginez că e o lucrătoare sexuală, ca o persoană complet normală.

O persoană normală într-un job obișnuit.

La fel sau mai puțin normală ca alte persoane și alte profesii. La fiecare loc de muncă și în fiecare persoană sunt anumite lucruri care sunt ciudate. 

Am decis să văd munca sexuală ca pe un job normal și să o tratez ca atare. Probabil că sunt una dintre cele mai birocratice escorte din NRW. Pentru clienții mei păstrez un dosar adecvat cu cele mai importante informații, de exemplu ziua de naștere a unui client fidel, și îmi evaluez regulat chitanțele și notițele ca să-mi dau seama, ca idee, care este cea mai profitabilă zi din săptămână (care din păcate nu a dus la niciun rezultat). Am scris și scrisoarea de demisie pentru fostul șef, la care am respectat și preavizul. 

Pe lângă lucrurile astea formale, îmi place jobul ca lucrătoare sexuală fiindcă mă pot apropia de oameni într-un mod foarte special. Nu doar fizic, ci și mental. 

Învăț multe de la clienții fideli și unii dintre ei au mare încredere în mine. Uneori îmi împărtășesc secrete foarte intime. Asta mă mișcă și mă face să mă simt onorată. Combinația de sex și conversații cu o persoană din afara cercului privat creează o atmosferă foarte specială și duce la o relaxare deosebită. 

În primul bordel în care am început să muncesc era și un studio dominatrix pe lângă zona de afecțiune, deci era nevoie de talente diferite. Mi s-a părut dificil să umilesc sau să provoc durere clienților când îmi cereau asta. Ca dominatrix asta nu a fost ok. Mă pricep mai bine la sex la telefon. Fac niște fantezii foarte explicite din punct de vedere sexual pentru client - mă inspir din romanele erotice. Mă pregătesc pentru conversație - sun la propria sonerie, îmi pun ceva de băut și-mi deschid cărțile cu idei. 

Am și alte joburi care îmi aduc bani. Dar relația dintre efort, venituri și satisfacția de sine este cel mai sănătos lucru din munca sexuală pentru mine. De aia mi se și potrivește zicala: O curvă va fi mereu o curvă. :)”

Articolul a apărut inițial pe VICE DACH.