Cele mai nasoale obiecte pe care le găsești când te muți în chirie

Prima oară când m-am mutat într-un apartament nemobilat - aproximativ acum un an, fiindcă nu aveam nimic de făcut în timpul carantinei numărul trei - am învățat o lecție de viață incredibil de importantă. Să cumperi mobilă ieftină nu înseamnă să apelezi la cele mai urâte și mai prost făcute chestii pe care ți-ai așezat curul. De fapt, cu ajutorul unui prieten cu mașină care te poate duce la IKEA, cu o căutare amănunțită pe Facebook Marketplace, poți să-ți mobilezi un apartament închiriat fără să cumperi nimic făcut din MDF.

Asta mă face să cred că proprietarii au două probleme: Fie au cel mai oribil gust în decorațiuni interioare și cred cu sinceritate că un tapet cu cărți poștale e o idee bună, fie încearcă în mod activ să-și facă apartamentul închiriat să arate cât mai nasol posibil. Având în vedere tot ce știm despre proprietari, cea din urmă pare cea mai plauzibilă variantă. 

Imposibil de clasificat pe baza aspectului de rahat, obiectele de mai jos sunt cele mai nasoale bucăți universale de mobilier ale proprietarilor. Dacă închiriezi o proprietate mobilată, încearcă să faci o fotografie la fiecare obiect din apartament și vei ajunge să intri în cel mai de succes joc la beție din viața ta. 

În toți cei nouă ani de când stau cu chirie, n-am fost niciodată binecuvântată cu un coș de gunoi în baie care chiar să funcționeze. Poate că te gândești: Ce vacă nerecunoscătoare, fii fericită că ți-a dat un coș de gunoi în baie pe care să îl folosești. Dacă chiar așa gândești, îți pot recomanda o carieră în industria imobiliară?

Să ridici capacul coșului tău de gunoi din metal cu pedală ca să arunci un tampon folosit este un pas inutil într-o sarcină mizerabilă care ar fi evitată dacă aceste coșuri mici de gunoi n-ar costa aparent un milion de euro ca să fie înlocuite. 

Acest dulap va cădea dacă te uiți la el dubios, dar ar trebui să fii recunoscătoare că bara din interior a fost lipită cu super glue de un chiriaș anterior și chiar poate să-ți țină hainele. Deși ți-ai imagina că toate umerașele sunt făcute la aceeași dimensiune, acest dulap e de altă părere. Ușile sale trebuie să rămână puțin întredeschise dacă vrei să-ți încapă toate hainele. 

Din fericire pentru tine, proprietarul generos a investit într-un dulap cu două sertare jos în care îți poți depozita hainele extra care nu încap în spațiul principal. Cu toate astea, sertarele a) nu se deschid și b) le lipsește o bucată. Dacă ești un chiriaș cu adevărat binecuvântat, fața sertarului va rămâne intactă când îl vei trage spre tine. Asta te va ajuta când va veni mă-ta în vizită și se va cutremura la condițiile tale de trai - cel puțin va arăta cu un procent mai puțin ca o hazna. 

O prietenă mai curajoasă a spart una intenționat ca să-i spună proprietarului că s-a stricat și a reușit să i-o înlocuiască cu una mai drăguță. Este fix această dedicare pentru estetica locuinței combinată cu iresponsabilitate intensă care o face să fie o așa prietenă fabuloasă. 

La început, masa asta nu pare prea nasoală până când ajungi să verși pe ea scrum și cidru după o sesiune de porceală, numai ca ajungi să-ți dai seama cât de jegoasă e podeaua ta. La naibă, crimă dublă. 

„De ce nu pot să las becul fără abajur?” se întreabă proprietarul. „Putem să-i facem reclamă ca fiind industrial?” Agenția imobiliară accentuează nevoia de a face proprietatea să arate cât mai puțin nasoală, ca să poată mări chiria cu o sută de euro. Proprietarul cade de acord și învestește doi euro pe cea mai de rahat opțiune posibilă. 

Opțiunea asta este una dintre cele mai ușor de amortizat de pe lista asta din două motive. Primul este că e destul de distractiv să dai găură în abajur și/sau să porți abajurul pe corp când ești praf. A doua este că atunci când te muți îl poți înlocui cu foarte puțini bani de oriunde l-ai cumpăra. 

Știi ce e foarte util când împarți chiria cu alte persoane și trebuie să-ți ții toate lucrurile într-o singură cameră? Să n-ai deloc spațiu sub pat. Introducem: patul tip divan. Acesta are o nuanță suspectă de galben care nici n-ar trebui să existe, genul ăla care arată ani de neglijare, mizerie și probabil mucegai. 

N-aș fi șocată dacă acest tip de pat ar veni cu pete din fabrică. E cel mai drăguț mod de a-ți imagina cum au ajuns petele alea acolo. Când vei pleca din chirie, ți se va lua o parte din garanție pentru acele pete, la fel cum a pățit fiecare amărât care a închiriat vreodată camera. 

Te-ai gândi că atunci când închiriezi o casă unor oameni pe la 20 de ani e de la sine înțeles că trebuie să le oferi îndeajuns de multe spații de relaxare confortabile. Greșit. Ești norocos dacă ai măcar o sufragerie. Înseamnă că proprietarul nu s-a gândit s-o transforme încă în șase dormitoare. Chiar și așa, canapeaua de căcat din piele falsă este un dat în orice locuință închiriată. 

Este lipicioasă când te muți, este lipicioasă când pleci. Pot sta pe ea confortabil un cur și jumătate, dar cumva reușești să îngrămădești cinci persoane pe ea. Pielea ta se va topi pe pielea falsă toată vara. Dacă o rupi, vei găsi o bucată din carton cu un centimetru de spumă capsat de el. Te rog să ții cont: Nu am făcut vreodată asta, dar ia un loc pe ea și, dacă stai mai mult de cinci minute, vei vedea că spun adevărul gol goluț.

Ăsta e doar vârful aisbergului când vine vorba despre alegerile proprietarului în materie de estetică și practicabilitate. Lipsesc de pe listă, dar merită să fie menționate: geamurile care sunt zugrăvite de nu se pot deschide, cele mai urâte fețe de masă pe care le vei ține în dulap până te muți și o piesă de mobilier cu adevărat mișto pentru care proprietarul nu a mai avut loc la el în casă. De ce să plătești pentru depozitare când poți să-ți tratezi chiriașul cu o bucățică minusculă de decor frumos.