Imaginează-ți că e trecut de miezul nopții și mergi cu trenul spre Rădăuți. Deodată, pe la două noaptea, se deschide ușa compartimentului, intră mai mulți polițiști. Te anunță că ești reținut pentru trafic de droguri. Te duc la București, unde îți percheziționează casa și-ți ridică un gel de duș și alte produse „periculoase”, încă sigilate în cutiile în care au fost livrate. Afli că ai un dosar penal deschis de DIICOT, ești dus apoi la Iași, iar judecătorul aprobă arestul preventiv pentru 30 de zile. Sună a „Procesul” lui Kafka, te întrebi „ce naiba se întâmplă?”.
I s-a întâmplat lui Cristian Mihai Dide, membru al Legalizăm.ro, organizație care militează pentru dezincriminarea consumului recreativ de canabis. În semn de protest față de practicile procurorilor din România, a comandat produse cu conținut minuscul de THC de pe site-uri românești, dar și din afară. Toate sunt site-uri legale, accesibile oricui. Fără să deschidă cutiile, le-a expediat prin curier cu tot cu bon fiscal și date personale la DIICOT Iași și București pentru a arăta cât de ușor se pot achiziționa de către oricine. Ce-au înțeles procurorii din acest act de protest? Trafic de droguri de mare risc.
Videos by VICE
A fost sau n-a fost (legal)?
Astea-s informațiile care-au apărut până acum în presă. Te întrebi, normal, ce a fost în capul lui, a făcut-o doar ca să-i troleze?
Doar că nu e vorba doar despre un gest excentric. Povestea a început când doi antreprenori care vindeau produse online cu conținut redus de THC au fost arestați anul trecut de DIICOT. Dide și Legalizăm.ro au avut mai multe acțiuni de protest, argumentând că produsele sunt comercializate legal și că e practic imposibil să te droghezi cu ele.
Ei mai spun că situația e cu atât mai absurdă cât timp unii antreprenori sunt arestați aleatoriu, în timp ce mulți alții continuă să comercializeze exact același tip de produse fără probleme.
„Înțelegerea instituțiilor române care încadrează la «droguri de risc» substanțe ce conțin sub 0,2 la sută THC, este greșită, pentru că nu te poți droga cu ele nici măcar dacă încerci foarte, foarte tare. Asta pentru că drogul conține de 75 de ori mai mult THC. E ca și cum listezi ciocolata cu rom la categoria băuturi alcoolice, sau încerci să te îmbeți cu ciocolată cu rom. Încearcă, procuror DIICOT și ia vezi, poți?”, au reacționat cei de la ONG-ul Evoluție în Insitituție.
Poate a fost moral, dar a fost însă și legal? Răzvan Gheorghe, avocatul lui Dide, spune că da. „Avem un Regulament European ce spune foarte clar: produsele ce conțin sub 0,2 la sută THC pot fi comercializate în spațiul Uniunii Europene”, a declarat acesta pentru VICE. Trebuie menționat că Regulamentele Europene se aplică cu prioritate, adică peste legislația națională. Cu toate astea, statul român încă aplică o lege care intră clar în contradicție cu normele europene. De ce? Nu s-a oferit niciodată o explicație.
„Traficantul e cel care comercializează sau introduce în țară produse cu scop ilicit, dar Dide a comandat produsele într-un interes legitim în cadrul campaniei sale pentru legalizarea consumului creativ de canabis. Altfel spus, e clar că nu există latura subiectivă a infracțiunii, adică intenția de a trafica droguri. Și știu și ei foarte bine acest lucru”, continuă avocatul.
Chiar în timp ce scriu aceste rânduri aflu că Dide tocmai a pierdut contestația împotriva măsurii arestului preventiv și deci va sta închis 30 de zile. Totuși, măsura se aplică doar în cazuri excepționale și pentru indivizi periculoși. Asta de principiu, pentru că, în schimb, în alte procese penale vezi totuși persoane acuzate de viol, agresiune sexuală asupra minorilor sau omor care se plimbă liberi bine-mersi pe durata procesului.
„Motivația arestului preventiv a fost că există riscul ca el să comită iar acele fapte. Deși Cristian Dide a trimis ultimul colet, nedesfăcut, în aprilie și de atunci s-a oprit. Adaug și faptul că de fiecare dată a scris și un autodenunț și a trimis către DIICOT câte o cerere de informații publice despre urmările denunțului său. Scopul lui era clar să dovedească că practica parchetului nu respectă legislația europeană, iar scopul fusese atins. Rezultă clar că nu avea motiv să mai repete gestul” conchide avocatul.
Imaginea de ansamblu e că trăim într-o țară absurdă
N-o să te surprindă deloc să-ți spun că nu e deloc prima dată când se întâmplă ceva de genul în România.
Dide, unul dintre cei mai vocali protestatari ai mișcării #rezist, a mai fost reținut de poliție anul trecut în timp ce se plimba pe stradă. Motivul: urma să demareze un protest cu o proiecție laser pe o clădire din apartamentul cuiva cu acordul proprietarului. „Protestul nu este încă ilegal în România” scriau atunci cei de la redacția Passport Productions, „acțiunile forțelor MAI sunt un derapaj împotriva democrației”.
„De obicei abordez subiectele controversate, pe care lumea le evită. A fost destul de simplu să ajung de la protestele anticorupție la legalizare, legătura dintre cele două subiecte a făcut-o chiar Ministerul Afacerilor Interne: am văzut de multe ori în presă angajați MAI care erau dealeri ori facilitau traficul de droguri. Și am zis să vedem dacă nu cumva putem opri această piață neagră cu profituri foarte mari”, a explicat Dide pentru VICE în 2020.
Situația nu are cum să nu te ducă cu gândul la War on Drugs, strategia americană de combatere a traficului și consumului de droguri. În timp ce europenii s-au concentrat pe acordarea de asistență medicală și socială consumatorilor, SUA a ales să meargă cu exces de zel pe calea punitivă.
Țările europene care au ales să dezincrimineze posesia și consumul de droguri au avut în general succes: vezi cazul Portugaliei, care a depășit astfel o criză a opioidelor și un număr foarte mare de infecții cu HIV și hepatită și morți provocate de supradoze. În loc să-i aresteze pe consumatori, aceștia primeau doar un avertisment sau erau amendați cu o sumă mică și trimiși la consiliere specializată.
În același timp, soluția americană a eșuat și a făcut lucrurile să fie mai rele ca înainte. La fel, România nu pare să fi înțeles mesajul și aplică în continuare pedepse cu închisoarea pentru deținerea oricărei cantități, inclusiv în scop recreativ.
Treaba e că în cazul de față nici măcar nu vorbim propriu zis de droguri, ci de produse cu conținut minuscul de THC pe care legislația la nivel european le declară legale și comercializabile, conform principiului liberei circulații a mărfurilor. Și, pentru a adăuga la absurdul situației, din câte se știe până acum, niciuna din firmele de la care au fost cumpărate produsele nu au fost trase la răspundere.
Atât de mare este excesul de zel al statului român încât combate inclusiv folosirea canabisului medicinal, după cum arăta și VICE în 2018. Deși oficial acesta a fost legalizat încă din 2013, tot statul taie din fașă prin instituțiile sale orice șansă ca bolnavii de cancer sau epilepsie să beneficieze de asta precum în alte țări occidentale, în ciuda studiilor care dovedesc efectele benefice.
Într-un podcast publicat pe 14 iulie pe pagina de Facebook Legalizăm, Cristian Dide explica clar, cât să-nțeleagă oricine: „Noi, prin organizația pe care o conduc, nu vrem să creștem consumul. Consumul de canabis este ilegal și se pedepsește cu închisoare sau amendă. Prioritatea noastră numărul zero e să legiferăm acest THC de 0.3 la sută pe care îl găsim în cânepa de pe stradă — nici măcar nu e nevoie să vinzi, crește ea de buna voie pe strada. O altă prioritate este să eliminăm pedeapsa penală pentru consumatorii de orice substanța, inclusiv canabis”.
Concluzii
Legalizarea canabisului medicinal e de multă vreme pe buzele politicienilor — în octombrie puteai să speri că nu mai e mult până acolo, dar între timp, a picat un guvern, a apărut o nouă tulpină de coronavirus, se dezbate obligativitatea certificatului verde.
Doar că până atunci, statul se preface că nu există nici legile în vigoare de până acum și-i pedepsește pe cei naivi care își imaginează că legea e lege. Când o rețea de traficanți de droguri a băgat în spital sute de tineri din Galați cărora le vindeau marijuana combinată cu otravă de șobolani, majoritatea celor puşi sub acuzare în acest dosar au scăpat de arest în urma unei gafe a procurorilor, care nu au cerut la timp prelungirea măsurii preventive.
În același timp, un activist stă în arest preventiv pentru un simplu gest de protest. Când pui laolaltă atitudinea ignorantă a statului român cu puterea discreționară a instituțiilor, nu e greu să-ți dai seama cum s-a ajuns aici.
