Mii de germani renunță la biserică de tot ca să nu le mai ia banii

Un lucru mai puțin cunoscut: Creștinii și evreii din Germania plătesc între opt și nouă la sută din salariu către biserică sau sinagogă în fiecare lună. În practica asta, cunoscută ca Kirchensteue („impozit bisericesc” în germană) sau Kultussteuer („taxa de închinare”), credincioșii ajută la finanțarea instituțiilor religioase în care au fost botezați sau înregistrați când erau copii. Din ea fac parte bisericile catolice și protestante și sinagogile evreiești, în timp ce creștinii ortodocși, budiștii, musulmanii și alte câteva grupuri sunt scutiți. 

Ca să pun asta în context, înseamnă că cineva care câștigă salariul lunar mediu din Berlin de puțin peste 3 500 de euro înainte de taxe va ajunge să plătească mai mult de 46 de euro bisericii. Se calculează pe baza taxelor salariale, adică taxele pe venit și salarii retrase la finalul lunii, care în Germania pot varia între 14 și 45 la sută. În exemplul ăsta, pe parcursul unui an, vei „dona” 550 de euro unui serviciu pe care s-au putea să nici nu-l folosești de fapt.

În 2020, bisericile catolice și protestante din Germania au colectat 12 miliarde de euro din aceste taxe, cu opt sute de milioane de euro mai puțin decât anul trecut. Asta fiindcă din ce în ce mai mulți germani aleg să renunțe la biserică, parțial ca să scape de o taxă care a fost consacrată în legislația germană într-o anumită formă din 1919. Numai în 2019, peste jumătate de milion de oameni au renunțat la biserică, iar cifrele sunt într-o scădere drastică pentru confesiunile catolice și protestante. Un raport din 2021 a descoperit că o treime din credincioșii germani care plătesc taxa s-au gândit să renunțe la credință anul trecut. 

Una dintre fostele participante este Andrea, în vârstă de 26 de ani, care a renunțat la biserica protestantă în 2020. A luat decizia în timpul unui Crăciun petrecut cu familia în Gütersloh, un oraș mic din vestul Germaniei. Bunica ei a întrebat-o când a fost ultima oară la biserică. Nu mai intrase într-una de când a fost într-o excursie cu școala în 2014. „Faptul că trecuse atât de mult timp nu i-a căzut bine”, spune Andrea. „Mi-a spus că se va ruga pentru mine. Atunci am luat decizia să renunț complet.”

Andrea deja se gândea la asta de ani de zile, de când s-a mutat în Hamburg pentru studii, dar nu a mers niciodată până la capăt. „A fost din lene, ignoranță și fiindcă n-am vrut să-mi dezamăgesc bunica”, spune ea.

Carsten Frerk, un umanist și expert în finanțele bisericilor, argumentează că, teoretic, creștinii germani trebuie să plătească taxa după ce devin oficial membri ai bisericii lor și primesc confirmarea. Cu toate astea, în practică, oricine a fost botezat ajunge să plătească taxa din salariu la finalul lunii.

Există bineînțeles alte motive pentru care din ce în ce mai mulți germani decid să părăsească biserica. În Germania, ca pretutindeni, Biserica Catolică a avut parte de multe scandaluri. În iunie 2021, cardinalul Reinhard Marx, unul dintre clericii cei mai înalți din țară, și-a depus demisia - pe care Papa a refuzat-o - ca răspuns la un raport care descoperise că Biserica Catolică Germană a mușamalizat cel puțin 3 677 de cazuri de abuzuri asupra copiilor între 1946 și 2014. În august al aceluiași an, țara a fost șocată de detaliile îngrozitoare ale unui caz de zeci de ani de abuz sexual asupra minorilor, care a avut loc în anii 1960 și 1970 într-o casă condusă de Biserica catolică de lângă München. 

Înalții oficiali ai Bisericii încearcă adesea să mușamalizeze lucrurile cu înțelegeri extrajudiciare. Dar când vine vorba despre despăgubiri, ramura germană a Bisericii Catolice este surprinzător de avară. În ultimii trei ani, arhiepiscopia din Köln a cheltuit aproximativ 2,8 milioane de euro pe avocați media și consultanță în comunicare, dar doar puțin mai mult de jumătate din această sumă pentru supraviețuitorii abuzului asupra copiilor. 

Banii plătitorilor de taxe sunt irosiți de Biserică și în alte moduri. În 2013, episcopul Franz-Peter Tebartz-van Eslt a devenit faimos când s-a aflat cum cheltuia banii. Inspirat de reședințele de lux ale Papei, episcopul german a cheltuit peste 31 de milioane de euro ca să-și renoveze casa. Da: 31 de milioane de euro. 

Deși multe biserici impun credincioșilor un fel de taxă, sistemul german este mai rigid. De exemplu, Italia și Spania cer oamenilor să doneze o cotă-parte din venitul lor anual - 0,8 și 0,7 anual - la un salariu de 3 500 de euro înainte de taxe, adică de la 24,5 euro până la 28 de euro pe lună în comparație cu 46 de euro în Germania. În plus, plătitorii de taxe pot alege dacă să trimită banii unei biserici sau unei organizații seculare (cum ar fi o instituție de cercetare), indiferent de apartenența religioasă. Dar și alte țări din Europa cer credincioșilor să plătească o taxă de închinare, cum ar fi Austria, Elveția, Finlanda, Suedia și Danemarca. 

Frerk dă exemplu Franța ca țară cu o abordare diferită. Acolo, spune el, nu există taxă pentru biserică, ci o zi în care oamenii donează bisericii. „Asta promovează sistemul bisericii”, spune Frerk. Pastorii se autoinvită la cină cu familiile din congregația lor și iau masa împreună. „Este o situație din care câștigă ambele părți. Familia se simte onorată că pastorul ia masa și se roagă cu ei”, explică Frerk. În schimb, biserica primește o donație modestă.

Din fericire, să părăsești biserica în Germania - în termeni legali, oficiali - este destul de simplu. Tot ce trebuie să faci este să ai peste 14 ani și să deții un pașaport valid sau un buletin. Nu e total fără complicații totuși, fiindcă fiecare stat german are reguli relativ diferite care acoperă procesul de autoexpulzare. De exemplu, în Berlin, Brandenburg, Rhine-Westphalia de Nord și Thuringia, trebuie să mergi la un tribunal. În alte părți, este de ajuns o vizită la registratură. Unele state îți cer să plătești o taxă, altele îți permit să pleci gratuit. Cu toate astea, niciun stat nu îți cere să declari în mod oficial motivele din spatele deciziei tale. 

Andrea a trebuit să-și ia o zi liberă de la job ca să părăsească biserica și să facă în avans o programare la tribunalul local. „Faptul că a trebuit să merg în persoană a fost enervant”, spune ea. „Sigur, a mers rapid până la urmă, dar am avut senzația că a fost făcut să fie dificil. Până la urmă, pot să mă dezabonez de la un ziar pe e-mail.”

După ce ai plătit taxa, vei primi un certificat în căsuța poștală. Va trebui să te asiguri că ai grijă de el, fiindcă este până la urmă dovada irevocabilă că ai părăsit oficial biserica. Dacă, din orice motiv, ți se cere să plătești din nou taxe pentru biserică, dovada acestui document le poate anula. 

Faptul că biserica este informată îți poate da totuși dureri de cap. Andrea a primit o scrisoare de la pastorul fostei ei parohii, care a vrut să afle motivele ei, supărat foc ca un fost gelos. Scrisoarea o mai informa pe Andrea că și-a încălcat îndatoririle de creștină. 

Totuși, ea nu regretă că a renunțat la Biserică. Banii care se duceau către biserică se duc acum către pensia ei. „Mi se pare mult mai rezonabil”, spune ea, „decât să speculez o viață împlinită după moarte”. 

Articolul a apărut inițial în VICE DACH.