Româncele astea mi-au zis ce cred cu adevărat despre tipii de pe Tinder și Bumble

Fii sincer: nu-i așa că ți-ai dori ca parcursul dragostei să fie ușor și simplu și să-ți găsești jumătatea la coadă la magazin, ca-n comediile alea romantice blanao? Poate încă se întâmplă pe la alții, sigur au fost vremuri și pe la noi, dar după pandemie, burnout și anxietate mai târziu, lucrurile s-au complicat. Mai ales că internetul a schimbat destul de mult regulile jocului: Tinder are deja un renume, iar Bumble a venit din urmă să le redea niște putere femeilor în toată schema asta.

Mai pune la treaba asta și că-n România (dar și în restul UE) sunt mai multe femei decât bărbați. Acum mai toată lumea speră la sex, relații și împlinire sufletească pe aplicații de dating. 

Mediul online a devenit cel mai bun intermediar în materie de amor. Da’ chiar dacă-ți alegi preferații din confortul canapelei proprii, nici aici nu-i simplu, că doar oameni suntem. Și cum gagicile sunt dominante pe meleagurile mioritice, am fost curioasă să le întreb ce părere au despre bărbații de pe Tinder sau Bumble, dar și ce experiențe inedite au avut cu ei.

Poate că mediul virtual creează un soi de cochilie pentru personalitatea fiecăruia, dar treaba asta nu ține mult. Discuțiile de multe ori rămân „în aer”, iar tipele și-ar dori mai multă sinceritate și vulnerabilitate și mai puțină sete de validare.

Mare parte din tipii pe care i-am întâlnit pe Tinder mi se par bolnavi mintal – aproape toți au traume nerezolvate, probleme de comunicare și se ascund în spatele unei imagini false, nu sunt deloc sinceri, deschiși și nu știu ce vor. Principala lor preocupare e validarea. O singură experiență sexuală o transformă în ceva tranzacțional, menită să le aducă doar lor plăcere la final, excelează în ghosting, iar dacă apoi sunt abordați în legătură cu dispariția lor, se fofilează și se folosesc de gaslighting. 

Cred că Tinder adună toți bărbații care nu au curajul să fie ei înșiși și să acționeze conform unor principii sănătoase și normale ale relaționării cu femeile. E tărâmul perfect pentru toți falșii, speriații, distrușii emoțional, terminații psihic, sociopații, narcisiștii și needucații. Mi-ar plăcea să fie mai reali și să nu mai depună atât efort să-și arate mușchii, mașinile, ceasurile, sporturile pe care le practică, animalele de companie sau succesul profesional, prin moduri total greșite și exagerate. 

Să fie deschiși comunicării, chiar când nu plac o femeie sau n-au intenția să se implice într-o relație cu ea. Mi-aș dori să nu mai copieze modele văzute pe internet, să fie clari în dialog, nu să scrie doar replici voalate, vagi, evazive, ironice sau sarcastice fără fond, promisiuni false și așteptări nerealiste. Ah, și să nu mai fie ghiolbani când vine vorba de maniere, comportament social în public sau în timpul sexului. Și să accepte când o femeie le spune NU.

— Andreea, 37 ani, corporatistă

Când vorbim de Tinder sau Bumble în România, oferta nu mi se pare la fel de variată ca-n țările unde am călătorit, cum ar fi Spania, Portugalia sau Marea Britanie. Poate e încă o stigmă socială în jurul app-urilor de genul ăsta, plus că la noi „agățatul” merge foarte bine pe Instagram pentru tipi. Am suficientă experiență pe aplicațiile astea cât să-mi dau seama că tipii pe care ai ocazia să-i întâlnești sunt fie fuckboys, fie cazuri de catfishing.

Tinder rămâne regele one night stand-urilor, dar Bumble, unde fetele scriu primele, îi face pe băieți să depună ceva mai mult efort. Depinde ce caută fiecare, dar dacă vrei ceva mai serios, s-ar putea să obosești de la atâta swiping. Mi-ar plăcea însă ca tipii să aibă niște replici de început mai bine gândite, care să mă facă interesată și care să mă invite la dialog. 

Adevărul este că uneori se confruntă și ei cu aceeași problemă, așa că chat-urile rămân mai mereu în aer. În general, simți din prima „chimia virtuală”, așa că aș sfătui pe oricine să nu piardă mai mult de câteva zile până să iasă la un date real, pentru că de multe ori riscați să vă pierdeți timpul unul altuia.

— Maria*, 27 de ani, om de radio

Bărbații de pe Tinder-ul românesc se împart în două categorii: cei care nu știu ce caută aici și doar au aruncat undița în baltă și cei care știu foarte bine ce vor – să vrăjească domnișoare, să marcheze și să dispară din peisaj. Ah, mai nou a apărut și categoria celor care doar vrăjesc, fără să vrea ceva mai mult, iar asta e o artă și un consum de energie. Mulți nu cred că au verificat ce poze și-au uploadat și nici nu cred că le pasă, lucru valabil și pentru preferințele în a da swipe right, pe sistemul, „lasă, să fie, să am de unde alege.”

Mi-ar plăcea să nu mai înceapă conversațiile cu „Ce faci?” sau „Cum ți-a fost ziua?”, să-și folosească puțin imaginația, să depună un efort, chiar dacă folosesc aceeași replică la toate femeile. Recent, am aflat că eu și câteva prietene am primit aceeași replică de la un tip de pe Bumble – „îmi plac sprâncenele tale”. Și uite cum și eu, dar și altele ca mine, ajungem să ne simțim speciale degeaba. 

Ah, și detesc replicile de genul „Ce cauți pe Tinder?” sau „Ce vrei de la bărbații de pe Bumble?”, pentru că te fac să spui din start „nu vreau nimic serios, sunt aici doar din curiozitate”. Ei asta vor să audă și doar așa îi poți convinge să te invite la o cafea. Iar dacă îndrăznești să spui cuvântul „relație”, provoci o alergie globală pe Tinder. Și să nu uităm nici de „hai la o plimbare în parc sau la o țigară la bloc”. De ce să riști să dai 50 de lei în oraș, iar ea să te refuze, mai bine safe, pe ieftineală. Și oricum, dacă e să fie, o să-ți gătească ea, pe banii ei.

— Clara*, 26 de ani, marketing specialist

Dacă mă raportez direct la România, bărbații de pe app-urile astea de dating mi se par urâți cu spume. Dacă nu ne luăm de aspect, atunci aș putea spune plictisitori, indisponibili emoțional, sălbatici, zgârciți, playeri, imaturi, dubioși, indeciși, comozi. Mi-ar plăcea să lase păcănelele, cryptomonedele, filmele porno, pe Jordan Peterson și Andrew Tate sau Elon Musk și să meargă la terapie.

— Paula*, 27 de ani, fotograf

Am ceva experiență cu aplicații ca Tinder și Bumble, așa că mare parte din tipii pe care-i găsesc aici mi se pari ori nerespectuoși, ori plictisiți sau ciudați. Mulți cred că dacă ei folosesc app-urile astea sunt okay, iar femeile care o fac sunt disperate. De fapt nici ei nu știu ce vor sau cum să poarte o conversație. Știu că e greu să te bagi în seamă când nu știi persoana deloc, uite, pe Bumble, unde fetele fac primul pas, nici eu nu sunt foarte talentată la asta. Însă, când vine vorba de bărbați, mi-ar plăcea ca ei să fie deschiși și easy going.

Mă plictisește complet replica de „hei, cf”, așa că poate o curiozitate ar fi ceva mai potrivit. Începutul unei discuții ar trebui să fie ușor și distractiv, natural și corect gramatical. Îmi place și când băieții îmi scriu într-un ritm okay, nici prea rapid, să stăm mereu cu ochii în telefon, nici la 12 ore distanță de ultimul mesaj. Ah, iar dacă facem schimb de Instagram-uri, urăsc când primesc meme fără legătură cu discuția.

— Irina, 24 de ani, redactor

Băieții de pe dating apps nu-s foarte diferiți de cei pe care i-am întâlnit față-n față, adică unii sunt misogini, alții obiectifică femeile, în timp ce alții doar par că nu te-ar trata ca pe o bucată de carne. Nu mai folosesc Tinder, ci doar Bumble, unde scriu eu prima și evit tipii care îmi scriu non-stop. Mi-ar plăcea să vorbesc cu bărbați care se exprimă mai mult, iar asta cred că se aplică și în afara aplicațiilor de dating. 

Urăsc să văd un profil fără nicio descriere și niciun interes trecut acolo, pentru că astea ajută mult în spațiul online. Cât despre poze, aș vrea să văd unele cu ei, nu cu ceea ce li se pare lor că ar „prinde” la femei. În ultima vreme am tot dat de bărbați pe Bumble care au poze cu Faiăr și nu înțeleg de unde a pornit trendul ăsta; altul avea o descriere cu „I won’t judge you if you are a Faiăr groupie”. Okay, mersi, am dat swipe left.

— Andra, jurnalistă, 25 de ani

Odată ce lucrurile au evoluat pozitiv în mediul online, mulți au făcut pasul de a se întâlni față în față. Din păcate, nu toate experiențele s-au dovedit a fi minunate.

În plină pandemie am început să vorbesc cu Raul și a fost instant atracție. După o săptămână de stat pe chat, în care tot făcea apropouri să merg să lucrez de la el, am cedat și am zis okay. Ne-am întâlnit, dar nu mi-am putut da seama din limbajul lui corporal dacă vrea ceva mai mult sau nu, iar la finalul serii nu m-a sărutat de rămas-bun, ci a reacționat ca un amic. 

A doua zi n-a mai dat niciun semn, dar i-am scris că mi-a plăcut experiența și poate o repetăm. Mi-a răspuns afirmativ, dar apoi s-a făcut nevăzut. Când l-am întrebat dacă voia doar sex, a dat totul spre mine, ca și cum el nu-și asumă nicio responsabilitate în interacțiunea cu mine. După o lună, din senin, mi-a scris că s-a eliberat un post în cadrul companiei unde lucrează și a început să se țină scai de mine. I-am dat cu flit, nervoasă și rănită de comportamentul lui anterior.

Mai am o experiență intensă, de data asta cu Liviu, voleibalist de meserie, care locuia în Zalău, unde juca echipa lui. S-a băgat în seamă cu mine, mi-a plăcut comunicarea și se potrivea de minune așteptărilor mele. După o lună de vorbit pe chat, timp în care l-am invitat la Cluj să ne cunoaștem în persoană, mi-a spus că are un program riguros și doar duminica liberă. Am cedat și de data asta și chiar dacă acum regret mișcarea, atunci m-am urcat într-un microbuz spre Zalău.

M-a așteptat în stație și m-a dus direct acasă, unde totul s-a derulat conform filmului și am ajuns în pat cu el. A doua zi a fost rece și distant, iar când m-a luat amical în brațe de rămas-bun, am avut tupeul să-l întreb dacă mai vrea să ne vedem, iar el a zis „da”, deși privirea lui spunea opusul. A fost ultima oară când ne-am văzut, dar, din păcate, în urma interacțiunii noastre sexuale, ne-am pricopsit amândoi cu ceva infecție, și nici până azi nu știu dacă eu am luat de la el sau el de la mine. 

Când i-am scris despre asta, mi-a arătat cine e cu adevărat și mi-a dat unfollow.

— Andreea, 37 ani, corporatistă

La un moment dat am avut un match cu un tip destul de exotic, care se prezenta drept italian venit cu munca în România. După ce am făcut schimb de numere de telefon să vorbim pe WhatsApp, a început să fie din ce în ce mai dubios și să-mi pună multe întrebări din zona sexuală – ce îmi poate face, ce-mi poate oferi și ce fantezii are. 

Am primit și un unrequested dick pic care dispărea în trei secunde, dar mi-a propus un threesome cu un presupus amic de-ai lui din România, ca la final să-mi spună că-l cheamă Silviu, e din București, și doar asta e metoda prin care poate atrage tipele și să afle ce le interesează, prin catfishing. La final m-a rugat să mă gândesc bine dacă sigur nu vreau sex oral, că el îmi poate oferi la orice oră. Careful, girls!

— Maria*, 27 de ani, om de radio

Ultimul român cu care am ieșit de pe Tinder m-a asaltat cu întrebări despre planurile mele în următoarele trei luni, doi ani și zece ani, de parcă eram la un interviu de angajare. El voia de fapt să vadă cât de pregătită sunt să devin mamă pentru cei trei copii pe care și-i dorea. La finalul întâlnirii mi-a făcut o surpriză, mi-a dăruit un buchet de flori, m-a sărutat și de atunci n-am mai vorbit vreodată. Dacă aveți un răspuns pentru asta, vă rog să-mi spuneți și mie.

— Clara*, 26 de ani, marketing specialist

Băi, da. Surprinzător, uneori există și excepții pe aplicațiile astea, iar cu unul dintre tipii pe care i-am cunoscut aici, am reușit să fiu într-o relație sănătoasă timp de doi ani.

— Paula*, 27 de ani, fotograf

Am cunoscut un tip pe Tinder cu care am avut treabă vreo două luni. Era foarte haios și de treabă la prima vedere, dar scandalurile au început destul de rapid. S-a dovedit a fi manipulator și voia ca eu să renunț la prietenii mei din liceu, majoritatea băieți, era extrem de gelos și conflictual. Era atât de nesigur pe el, încât dacă ieșeam în club, și cineva venea să vorbească cu mine, cât el era la bar, se enerva și mă lăsa acolo, de parcă îl înșelam pe față.

Făcea scandal și dacă dansam cu băieții din grupul lui de prieteni, și nu mă refer la dans pe genunchi, ci unii lângă alții, ca la party. A fost un episod mega ciudat din viața mea, dar mă bucur că m-am trezit la realitate.

— Irina, 24 de ani, redactor

Am vorbit la un moment dat cu un tip o zi întreagă și abia apoi am realizat că era un profil fals. Am petrecut ceva timp în online și mi se părea că pot recunoaște un profil fals de Bumble sau Tinder, dar pare că lucrurile au evoluat. Avea poze normale, deși în toate era în vacanță. Spunea că e avocat, iar când am început să vorbim lucruri personale, legate de sex, mi-am dat seama că mințea, deoarece tot ce zicea părea o fantezie scoasă dintr-un film porno. I-am cerut o poză și contul de Instagram, dar nu mi-a mai scris și în cele din urmă l-am blocat. 

A fost cea mai ciudată experiență, pentru că nu am mai fost păcălită, din câte știu, și m-am simțit aiurea după, mai ales că am fost vulnerabilă, ceea ce nu prea fac pe aplicațiile astea. Așa am înțeles că poate exact ăsta e scopul unui cont fals, să te facă să te simți prost și înșelat. 

— Andra, jurnalistă, 25 de ani

*numele au fost schimbate la cererea persoanelor intervievate