Mitologia românească — ca altele — abundă de spirite malefice și forțe dubioase care provoacă suferințe inimaginabile. Unele dintre aceste duhuri sunt o întrupare a celor care au murit nefiresc – nu și-au îndeplinit ursita, s-au sinucis sau au fost omorâți – și s-au transformat în tot felul de strigoi, blestemați să rămână pe pământ și să se răzbune.
Altele erau vrăjitoare, solomonari sau chiar descântătoare care s-au jucat cu focul și se apropiau prea mult de lumea de dincolo. Apăreau întotdeauna noaptea și îngrozeau oamenii chiar și cu simplele lor apariții.
Videos by VICE
Două dintre aceste apariții nu se opreau însă doar să sperie, mutileze, schingiuiască sau să ia mințile victimelor, ci transformau muritorii de rând în sclavi sexuali. Un soi de demoni, ca Incubus sau Succubus, dacă vrei, după șase luni în Vaslui. Hai să ți le prezint, ca să vezi că abuzurile din societatea românească au un corespondent și în supranatural.
Duhul care a devenit simbolul răzbunării în urma violului
Despre Pădureana, mai des numită Fata Pădurii, se spune că ar răpi tineri pe care i-ar forța să întrețină relații sexuale. Poate lua chiar chipul iubitei bărbatului în cauză, dacă acesta e îndrăgostit. Dar, ca în cazul Zburătorului pe care îl voi trata mai jos, sexul cu ea nu era chiar o plăcere, pentru că era vorba tot despre o posedare demonică. Se vorbește despre chinuri groaznice, umilințe, ceva terifiant – victima ajunge un sclav sexual.
Istoricul ei este ambiguu.
În Maramureș, de exemplu, mitul e că ar fi fost o fată frumoasă care s-ar fi rătăcit într-o pădure aflată cam pe unde se agață harta-n cui. Acolo, ar fi întâlnit un bărbat care i-a promis că o ajută să-și găsească drumul înapoi, însă mare surpriză. A profitat de naivitatea ei, a cufundat-o și mai mult în codru și a abuzat-o. După această nenorocire, fata și-ar fi pierdut mințile și s-ar fi transformat într-un demon, de unde se poate trage concluzia că probabil individul a și omorât-o după, iar spiritul ei puternic a rămas pe Pământ să se răzbune.
Alte povești spun că ar fi chiar fiica Mumei Pădurii și a bărbatului ei, Moșul Pădurii sau Pădureanul. Datorită puterilor ei și a acțiunilor de răzbunare asupra bărbaților, ambele variante par să aibă sens.
Muma Pădurii era o fiară, în genere cu o alcătuire lemnoasă sau semi-lemnoasă, de multe ori fiind descrisă cu un trup format dintr-un copac cioturos, mâinile ca niște crăci uscate, iar șuvițele de păr îi atârnau ca niște șerpi. Alteori este o babă uriașă, neagră și foarte urâtă, înaltă cât casa, cu corpul păros, cu un păr lung, ca o claie de fân, până la călcâie, o gură imensă, cu dinții ca lopețile, cu unghiile ca furcile și cu copite de cal la picioare. Umbla bocind prin pădure.
Mai este întâlnită și cu chip de călugăriță sau pe jumătate o femeie monstru, pe jumătate trunchi de copac, sau jumătate femeie, jumătate bărbat, ori chiar fără o formă fixă, ci capabilă să se metamorfozeze în funcție de context și își putea schimba atât înfățișarea, cât și înălțimea. Oricum ar fi fost, imaginea ei te speria atât de tare că puteai să mori numai de spaimă.
Pădureana e descrisă uneori drept o femeie de culoare neagră, cu păr lung până la pământ, despletit, asemănător cu mușchii brazilor, pe care îl piaptănă foarte des, picioarele ca suveica și prevăzute cu copite. Când se deplasează, stârnește un vânt puternic în jurul ei. În alte legende, Fata Pădurii are multe asemănări cu Ielele, datorită cântecul ei minunat și chiar al fizicului de zână irezistibilă.
Este pomenită ba ca extrem de urâtă, ba incredibil de frumoasă, când, în bătaia lunii, poate chiar străluci. Merge astfel spre un arhetip de-a dreptul angelic. Alții zic că ea pare irezistibilă doar în ochii celui pe care vrea să-l posede. Puterea cea mai mare a Fetei Pădurii e tocmai această capacitate de a se metamorfoza dintr-un monstru hidos într-o nimfă care ia efectiv mințile bărbaților, pe care apoi îi violează până aproape că-și dau duhul sau chiar până îi epuizează și apoi le mănâncă inimile, cum spun alte legende.
Dacă e să mă iau după prima variantă a legendei, în care ea a devenit un duh puternic din cauză că a fost violată și omorâtă, este clar că forța ei de seducere totală nu este folosită în scopuri de plăcere, ci de tortură și răzbunare. Așa că nu este vorba despre o partidă de sex în care, cum se zice, ți-au sărit creierii, ci de una atât de traumatizantă că nu mai ești același om toată viața, asta dacă scapi din ghearele ei întreg sau pe-aproape.
Mai mult, dacă avea chef, putea să te posede toată viața și să abuzeze de tine când și cum dorea, după cum este și această relatare: „La noi în sat, a fost un om care a trăit cu Fata Pădurii. […] Când se făcea întuneric, Fata Pădurii era la geam la el și era musai să iasă afară. Și până ce a murit omul numai de ea nu s-a mai lăsat. El se gândea la drăguță și Fata Pădurii se făcea în forma drăguței lui.”
Fragmentul este din lucrarea „Mitologie Română” scrisă de Antoaneta Olteanu. Ea tratează numeroase alte duhuri și ce deprinderi au avut ele, iar al doilea volum e dedicat spiritelor și universului fricilor.
Violatorul incandescent de care a scris și Mihai Eminescu
Corespondentul masculin al Pădurenei – Zburătorul – ar fi unul dintre cele mai periculoase duhuri. E personificarea pasiunii sexuale și despre el ai învățat într-o anumită formă și-n școală când ți s-au predat poeziile lui Mihai Eminescu sau Ion Heliade Rădulescu.
Acesta agresa tinerele și soțiile ale căror soți erau departe de casă. Nu-ți imagina că le satisfăcea poftele carnale, ca un soi de duh gigolo un pic mai pervers, ci le siluia până sărmanele rămâneau fără vlagă sau chiar ajungeau să moară de dureri sau de epuizare. Nu puteai să i te opui, supunerea corpului era totală și sufereai până avea el chef să termine cu tine, o noapte întreagă sau chiar o serie de nopți consecutive.
Zburătorul nu acorda nicio pauză și nu-ți permitea nici un safe word, iar durerile provocate de el nu puteau fi nicicum banale, că rangul dumnealui e de demon. Ca să scapi de el era nevoie de o sumedenie de descântece și inclusiv ca cineva să doarmă cu tine câteva nopți la rând. Chiar și atunci exista posibilitatea ca el să revină dacă i se punea pata pe tine sau mai rău: să aibă chef de un threesome.
E descris de multe ori ca un șarpe luminiscent sau ca un zmeu din lumină sau foc. Se spunea că era de fapt un mort prefăcut în demon, care fie nu cunoscuse iubirea sau fusese rănit din dragoste, fie revenea pe Pământ din cauza unui exces de iubire.
E, de altfel, și unul dintre cele mai vechi personaje atestate în mitologia română. Apare chiar în scrierea „Descrierea Moldovei” a lui Dimitrie Cantemir. „Vine noaptea la fetele mari, mai ales la femeile de curând măritate și toată noaptea săvârșește cu dânsele lucruri necuviincioase, cu toate că nu poate fi văzut de ceilalți oameni.”
Despre el există și următoarea descriere: „Se consideră că Zburătorul este un bărbat care, în timpul vieții, a fost respins de o femeie și care, după moarte, bântuie și le face pe femeile de pe Pământ să se îndrăgostească de el, dar mai ales pe cea care l-a refuzat.”
