Protestul studenților mediciniști din Iași mi-a arătat cum ignoranța ne omoară cu zile

E atât de mult de reparat la sistemul educațional și cel medical din România, încât nici nu știi de unde să începi.

Greva profesorilor din 2023 a pus societatea, și ar fi trebuit și Guvernul, în fața mulțimii și a cererilor ei. Iar mai recent, în iunie, protestul studenților mediciniști din Iași a mai arătat o sumă de probleme.

De unde începi reparațiile? Destul de simplu: de la problemele semnalate. În cazul protestului din Iași, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” a fost de-a lungul timpului zguduită de diverse scandaluri.

Unele chiar cu iz penal, care arătau putregaiul dintr-un sistem care ar trebui să-i formeze azi pe cei care vor salva vieți mâine. Poți pune pe listă de la dosare de luare de mită pentru a promova examenele până la arestări pentru tentativă de viol și hărțuire sexuală.

Studenții, de-a lungul timpului, au încercat să își exprime nemulțumirea, în special față de felul în care se iau deciziile de către conducere, dar fără prea mult rezultat. La un protest din 2017, o studentă la medicină ținea o hârtie igienică în mână și se plângea de condițiile din facultate și majorarea taxei de studiu. 

Șase ani mai târziu, studenții dintr-o nouă generație au luat cu asalt esplanada Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” pentru a-și arăta nemulțumirea tot legat de majorarea taxelor, dar și de impunerea prezenței obligatorii la cursuri și față de sistemul digital de evaluare care s-a dovedit un fiasco. 

Înainte să merg la protest am citit în presa locală o declarație a rectorului UMF prof. dr. Viorel Scripcariu. A spus că își dorea să impună prezenţă 100% la cursuri, dar a zis că fie hai doar 70%, asta pentru că „nu poţi fi student la Medicină şi să nu vii la şcoală”. A lăsat să se înțeleagă că studenți de la medicină ar protesta, după cum a scris ziarul în cauză, pentru „dreptul de a lipsi de la ore”.

Nimic mai fals. 

În realitate, studenții au protestat pentru că, din contră, își doresc un sistem care să-i pregătească cum trebuie pentru meseria aleasă. 

Doresc interes din partea profesorilor și prezența acestora la cursuri, materiale actualizate de studiu, doresc să pună în practică informațiile pe care le studiază, să fie evaluați corect și transparent și poate cel mai important, să fie tratați cu demnitate.  

Din păcate, în acest demers nu au primit prea multă susținere. La protest, o studentă a subliniat că societățile studențești nu erau acolo, nici membrii lor. „Au anunțat că se dezic de protestele și de doleanțele noastre, că ei nu susțin așa ceva. A venit Liga Studenților care e din afara UMF ca să ne reprezinte.”

Toate problemele reclamate de studenți sunt doar vârful aisbergului dintr-un sistem de sănătate bolnav. Evidența e dureroasă: fără medici bine pregătiți și investiții serioase nu are cum să se vindece.

Ca să nu mai treacă tot felul de reproșuri și acuze false, de la cei în funcții, am fost între studenți și am vorbit cu ei. Ca să nu știe doar ei, ci și noi restul. 

Andreea și Ioana sunt studente în anul patru la Medicină Generală. Spun că li se pare absurdă decizia universității de a majora taxele de cazare, în condițiile în care camerele colcăie de gândaci și mucegai.

Când a intrat Andreea, taxa pentru cămin era de 150 lei de persoană – cu patru în cameră. A crescut la 200 de lei, apoi 300 de lei dacă ești la buget și 350 de lei dacă ești la taxă. Ea a comparat cu „Asachi”: 200 lei și unul în cameră.

„Argumentul UMF e că a crescut prețul la gaz și curent și că ei ies pe minus cu 100 de lei pentru fiecare student, deși și statul subvenționează o parte din costuri. Eu nu cred că consum curent și apă de 700 lei pe lună”, a subliniat Andreea. 

Ioana mi-a spus că sunt aceleași condiții ca atunci când a intrat: o masă și un scaun la patru persoane. „Au o sală de lectură la subsol care are 18 scaune din care trei lipsesc. În sesiune n-ai nicio șansă acolo. Când am văzut cum ieșeau gândacii mi s-a făcut rău.”

Clara e una din studentele care au stat în cămin la Medicină. Spune că a avut noroc cu colege de treabă și că asta a făcut-o ca „nici gândăceii să nu mai pară așa urâți”. Condițiile sunt însă teribile, iar de la anul vor să bage iar patru oameni într-o cameră. „Am stat așa. E foarte înghesuit. Imaginează-ți un dulap pentru umerașe cu lățimea de 80 – 100 de centimetri împărțit la patru oameni. Îți încap trei–patru umerașe de om.”

Universitatea are lipsuri de tot felul, de la hârtie igienică și săpun la interesul profesorilor. Chiar și așa, UMF a decis să majoreze taxa de școlarizare la 10.000 de lei pe an și 10.000 euro (circa 49.500 lei) la secția de limbi străine. 

C.D., studentă la Medicină Generală, vrea să vadă ceva de aceste măriri. Și vrea să vadă consecvență. „Nu schimbați regulile jocului în timpul jocului.”

Luca este student la Medicină Dentară și se bucură că, fiind în anul cinci, nu se aplică majorarea taxei și în cazul lui. Altfel ar fi fost nevoit să părăsească facultatea. „Majoritatea scaunelor de stomatologie pe care le avem sunt stricate și am auzit că sunt doctori care iau piese din ele ca să le folosească în cabinetele lor. Și ți se cere în unele examene să faci proceduri, doar că nu ți se oferă materiale.”

Asta înseamnă să vii tu cu materiale. Iar alea nu-s ieftine. „Un echipament de detartraj costă peste 1.000 de lei. Nu mi-am permis unul și am avut noroc că mi-au împrumutat colegii. Cumpărăm de toate, inclusiv șervețele și pahare”, a povestit Luca.

Aceeași situație se întâmplă și la Medicină Generală, acolo unde studenții se plâng cu nu au nici măcar materiale de pe care să studieze. Cărțile de Anatomie sunt scrise la mașina de scris, după cum a spus Ioana.

„La Igienă am primit de la bibliotecă o carte care nu avea primele pagini și nicio copertă, nici cea anterioară, nici cea posterioară”, a detaliat C.D.. „E o bătaie de joc continuă și tot rugăm «vrem materiale mai bune», «vrem să nu mai citiți de pe powerpointuri», dar nu se întâmplă nimic de la an la an.”

Situația este și mai gravă la secțiile de limbă engleză, unde taxele-s imense. „Iar cadrele didactice nu vorbesc engleză și cred că lumea își poate imagina că nici franceză nu vorbesc”, a adăugat C.D..

Mai mult, ea reclamă că materialele și testele traduse cu Google Translate își pierd sensul. „E fractură aparte la nivelul coastelor se cheamă volet costal. Și Google Translate l-a tradus volley, volleyball. Dacă nu au pe nimeni de la secția de română ca să le zică despre ce e vorba învață așa. Bieții de ei stau și tocesc chestiile astea de parcă ar fi ceva normal.”

Deși afectați de schimbările impuse de universitate, studenții la limbi străine au participat în număr mic la protest. C.D. susține că e vorba de frică. „Nu de puține ori au fost amenințați că vor chema poliția, că se duc la biroul de imigrări și că îi vor da afară din România. Sunt amenințați cu niște chestii mai grave decât alea cu care suntem amenințați noi.”

Treaba cu cursurile o știm și noi de la alte facultăți. Sunt lungi și plictisitoare și mai nimeni nu vrea să fie acolo. Doar că UMF se încăpățânează să le prelungească agonia studenților. Programul, după cum mi l-a prezentat Luca, e de la 7.30 la 19.30. „Nu reușesc să ajung la cursuri pentru că vreau să apuc să mănânc ceva în ziua aia, să mă odihnesc.”

Deși li s-a impus această prezentă, nu le-a garantat nimeni și calitatea actului educațional. 

„La cursuri stai în amfiteatru și adormi. Majoritatea profesorilor citesc de pe ppt lucrurile pe care le-am putea învăța și noi în jumătate de oră acasă. Majoritatea amfiteatrelor nici măcar nu au suficiente locuri pentru o serie. Am avut un examen în care unii colegi l-au dat în picioare”, a adăugat Luca. 

Andreea a atras atenția și altei probleme: cursuri ținute de asistenți de grupă și ei se trezesc că ce li se predă n-are treabă cu ce ajunge la examen. Adaugă la asta și informațiile neactualizate care le sunt predate și că mulți ajung să învețe singuri de pe internet ce nu le predau profesorii.   

„În bibliografia avem cărți din 1980 care nu se mai pupă cu nimic. La Fiziologie în continuare tocim de aiurea informații greșite și care nu mai pot fi aplicate în vremurile noastre, pentru că nu mai face nimeni experimente pe broască. Și la Biofizică aveam la un moment dat o chestie cu niște electrozi care ar trebui să simuleze EKG-ul, efectiv e o porcărie. Nu mai folosește nimeni așa ceva”, a povestit C.D..

Ioana a evidențiat și o problemă deosebit de absurdă. „S-a întâmplat de multe ori ca informațiile pe care le găsim noi să se contrazică cu cele predate la facultate. Dar chiar dacă nu mai sunt corecte sau de actualitate, noi trebuie să le zicem doar cum le predau ei.”

Poate unul din cele mai grave lucruri este că nu li să dă posibilitatea acestor studenți să învețe practic meseria pentru care se pregătesc.

Li se cere prezență 70% la cursuri, iar stagiile de practică ajung să nu fie făcute cum trebuie. „Venim, stăm trei ore în picioare și discutăm, când am putea să mergem la un pacient să îl vedem”, a detaliat Ioana. „Am văzut la Chirurgie Plastică doar cum s-a dezlipit un pansament. Nu știu nimic practic. La Chirurgie Toracică am avut doar o singură săptămână în care am mers și am stat 50 de oameni pe hol ca să ni se vorbească tot noțiuni teoretice. Tot ce învățăm este dacă mergem în gărzi, doar că nu toți suntem primiți. Am vrut să îmi fac practica de vară și mi-a zis: «Vă semnez și nu veniți că mă bateți la cap».”

Lipsa practicii, după cum a detaliat-o C.D., duce la situații absurde, cum ar fi că ajung studenții să nu știe să ia tensiunea. „Una e să pui manșonul pe un manechin și alta pe mâna unui om”, a adăugat ea. 

Ea a compensat cu practici de vară, pe parcursul gărzilor. „Da, e adevărat că în clinică sunt și medici excepționali de la care chiar am avut de învățat. Cum ar fi secția medicală 2 de la Spiridon (Spitalului Clinic Județean de Urgențe „Sf. Spiridon” Iași – n.r.), unde chiar am învățat medicină internă cum trebuie. Dar asta a fost norocul meu”, a povestit ea. 

Studenții reclamă nu doar condițiile din facultate și materia inadecvată, dar și atitudinea disprețuitoare a profesorilor. „Că știu sau că nu știu materia, profesorii țin neapărat să-i umilească pe studenți”, a spus C.D.. „La Fiziologie, dacă n-ai luat în anul întâi, nu treci nici la următoarea sesiune, rămâi cu examen credit ani de zile. Altfel spus, dacă nu ai trecut din prima, atunci s-ar putea nici să nu mai treci.”

În ciuda performanțelor foarte bune, lui C.D. i s-a zis că ar trebui să se lase de medicină și să se facă make-up artist. „Am avut doar 10 la Anatomie. Dar un profesor în anul întâi m-a ascultat din ceva din care nu predase încă și mi-a zis că pot să mă las, că se pare că nu merge cu medicina. A fost o afirmație de un misoginism extraordinar. Ne-a zis nouă, fetelor, că mai bine ne facem make-up artiști. Asta e singura meserie pe care o poate avea o femeie?”

Ioana are colegi care au dat de șase ori Fiziologia. „Chiar să nu fi învățat deloc de șase ori?” Andreea are și ea o poveste cu aceeași materie. „I-am spus cum scria în carte și aparent era o informație greșită. Mi-a spus că treaba mea ca studentă e să corectez cărțile că nu am altceva mai bun de făcut în timpul liber și să vin cu informația corectă.”

Clara e în ultimul an la medicină și a povestit că mai ales în primii doi ani a trăit niște experiențe horror cu profesorii de la UMF. 

„În anul întâi ni s-a zis pe fata că suntem proști, că mai bine vorbește cu pereții decât să vorbească cu noi. Profesorii care ar fi trebuit să te inspire, te jignesc, te demoralizează. E trist. Am acceptat să fim jigniți, pentru că dacă ai fi comentat, nu te-ar mai fi trecut. Din cauza asta, am ajuns să-mi fie teamă să întreb profesorul lucrurile pe care nu le-am înțeles. I-aș fi oferit ocazia să mă facă de râs în față.”

În anul cinci, profesoara de Gastroenterologie i-a promis de față cu alte 15 persoane că o ajută să se lase de medicină, dacă ea nu vrea.

Lipsa de respect din partea conducerii față de studenți se poate observa și din felul în care se iau decizii peste noapte.

„În semestrul I s-a schimbat total metodologia și modul în care eram evaluați. Deciziile au fost luate toate în timpul semestrului. Noi aflăm luni că marți aveam colocviu la o materie și trebuia să ne pregătim peste noapte și să nu dormim. A fost un haos total. Am prins toate metodele – de la pre-pandemie, pandemie, acum cu digitalizarea asta. Sincer am obosit și vreau stabilitate”, a spus Andreea. 

Atitudinea disprețuitoare se extinde și în spitale, acolo unde studenții trebuie să se schimbe în spații improvizate și în mizerie sau chiar sub ochii cadrelor medicale. 

„Să vedeți vestiarul de la Spitalul CFR. Nu s-a intrat cu o mătură deloc acolo. Nu este loc unde să mă schimb. O improvizație de debara peste care s-au pus câmpuri chirurgicale ca să nu ne vadă pacienții”, a povestit Andreea. „La Spiridon, la Medicală 2, ne schimbăm pe un hol. Apoi profesorii ne ceartă că ne văd în sutien și chiloți pe acolo. Și unde să mă schimb? Patul pe care ne schimbăm a fost ocupat într-o zi de un pacient care primea o perfuzie.”

Lipsa de vestiare a dus și la furturi. „Ne-au fost furați bani, stetoscoape, papuci, pentru că nu avem unde să le punem. La Gastro domnii infirmieri abia așteaptă să vină fetele de anul trei să vadă cum se schimbă. Ne este greață. Aveam 20 de minute să ne schimbăm și în timpul ăsta intra din cinci în cinci minute infirmierul și spunea: «Haideți, fetelor, mai repede.» Și noi eram în chiloți și sutien”, a adăugat Andreea.

Ce ai citit până aici este prima parte a subiectului dedicat problemelor, lipsurilor și abuzurilor cu care se confruntă fiecare an, în fiecare zi, studenții de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”, Iași. Au fost ignorați ani la rândul când și-au spus nemulțumirile. Și aproape de fiecare dată ei sunt cei criticați și acuzați și despre care se minte că nu vor, că nu cer, că exagerează. Faptele trebuie însă știute.