Ce consideră oamenii mai nou înșelat într-o relație

Într-o lume în care sunt din ce în ce mai comune relațiile deschise și poliamoroase, iar interesul față de non-monogamia etică este în creștere printre tineri, limitele în relații sunt mai neclare ca niciodată. 

Poate că ți se pare mai ușor de băgat sub preș un sărut la beție decât o prietenie poate-prea-confortabilă cu un fost. Poate că, la fel ca în cazul unor tipi de care am auzit, operezi sub regula „fetele nu se pun” cu iubita ta bisexuală/bicurioasă/heteroflexibilă (pentru că nu e înșelat dacă îl consideri fetiș). 

„Cred că poate exista o curbă a înșelatului”, declară Carrie Bradshaw în Sex and the City. „Ceea ce definește cineva ca înșelat este direct proporțional cu cât de mult își dorește acea persoană să înșele.” Urăsc să validez părerile unui personaj fictiv milenial ale cărui acțiuni și credințe au îmbătrânit prost, în majoritatea cazurilor, dar are totuși dreptate? Este înșelatul în ochii privitorului? Este totul corect în iubire și război?

„Personal, nu prea am limite fixe pentru ce anume consider înșelat”, spune Stuart, care a ales să rămână anonim din motive de intimitate, ca toți ceilalți din acest articol. A experimentat și relații monogame și non-monogame și simte „că este mai mult despre dacă ai depășit o limită asupra căreia ați convenit anterior împreună”. Indiferent de aranjament, crede că încrederea este esențială. „S-ar putea să fiu de acord ca o anumită parteneră să iasă și cu alte persoane dacă am construit un anumit nivel de încredere până în punctul ăla. Dar până când nu avem o discuție despre asta, clar nu ar fi în regulă.”

Cu relațiile monogame heteronormative există beneficiul anumitor lucruri care sunt considerate limite de la sine înțelese, spune Stuart, cum ar fi sexul cu necunoscuții. Fără să existe o discuție despre asta, majoritatea oamenilor ar considera că nu e ok. 

Dar este oare absurd să le consideri de la sine înțelese? Mulți oameni nu-și setează niciodată în mod explicit regulile de exclusivitate și monogamie, deși sunt „evident” într-o astfel de relație. Ai putea să fii într-o relație de trei ani și să nu o fi menționat niciodată. Nici să devii „iubit” sau „iubită” nu mai necesită în zilele noastre o întrebare și un răspuns - sunt adesea termeni aruncați aleatoriu într-o conversație. 

„Când ai o abordare mai poliamoroasă sau anarhistă a relațiilor, nu poți face aceste presupuneri”, continuă Stuart. „Oricare și toate limitele sunt deschise pentru a fi comunicate și negociate - sunt necesare dacă vrei să funcționeze.” Totuși, până la urmă, el crede că „există riscuri la fel de mari și dacă ești prea rigid și dacă ești prea liber cu limitele.”

Pare că, mai degrabă decât să trasezi niște reguli dure și rapide despre ce „consideri” și ce nu ca fiind înșelat, mai mulți oameni văd asta ca pe un concept mai larg ce ține de trădare. „Înșelatul nu este un lucru specific romantic sau sexual”, sugerează Sophie, în vârstă de 27 de ani. „Este actul de a face ceva împotriva dorințelor partenerului și pe la spatele lui”. Ca persoană poliamoroasă, insistă că sexul înseamnă mai puțin decât deschiderea și sinceritatea. „Regula mea este întotdeauna asta: dacă un partener are o aventură cu altcineva, trebuie să-mi spună despre asta și persoana cu care a făcut-o partenerului său, ca să pot să iau o decizie informată dacă sunt ok sau nu cu asta.”

Partenerul/ii lui Sophie ar putea să facă „un maraton absolut de sex” și ea ar fi perfect în regulă cu asta - atâta timp cât o anunță. „Dar consider înșelat dacă ascunde ce a făcut”, adaugă ea.

Bineînțeles că probabil nu sunt multe persoane în relații monogame care ar fi „complet în regulă” ca partenerii lor să facă un maraton de sex cu altcineva - anunțat sau nu. Așa cum a spus pentru VICE Daniel pe Reddit: „E important să fii conștient că relațiile diferite funcționează diferit. Nu poți compara așteptările de fidelitate ale unui cuplu monogam cu cele ale unui cuplu poliamoros.” Dar dincolo de întrebările monogamiei, s-ar putea să fie în joc și un element generațional. 

Specialista în social media Rae Radford are 60 de ani, iar pentru ea totul este simplu. „Dacă persoana iubită este interesată de altcineva, fie fizic, fie mental, atunci e înșelat”, spune ea. „Dacă-ți iubești partenerul/a, buzele tale nu ajung brusc pe ale altuia, nici mesajele tale în mesageria altei persoane.”

Cu toate astea, cel puțin pentru mine, abordarea asta dură pare să aibă mai multe lacune decât la prima vedere. Ce ar presupune înșelatul mental? „Nu mă înțelege greșit”, spune Radford, „cu toții putem să visăm cu ochii deschiși la un star de cinema, dar să te gândești la cum ai putea să scapi basma curată dacă ai o aventură sau cum te-ai simți în patul altei persoane este o aventură mentală și poate că nu ești atât de fericit precum credeai.” Se pare că iar suntem pe un teritoriu alunecos și subiectiv. 

Să spui că cineva nu este fericit într-o relație dacă are fantezii despre alte persoane pare să condamne în totalitate non-monogamia cât și unele lucrurile esențiale despre cum e să fii uman. Poate cineva să-și oprească pe bune toate dorințele?

Ar trebui să ne așteptăm ca oamenii din relații monogame să încerce asta? Ok, dacă te gândești cum să ai o aventură cu colegul tău în stilul lui Alan Rickman în Love Actually, asta ar putea fi o mișcare de rahat. Dar dacă ai face un contact vizual sexual cu cineva de pe stradă când știți amândoi că în altă viață ați face-o? Dar dacă flirtezi puțin-prea-mult-timp cu cineva la bar? Ar trebui să te simți obligat să-ți anunți partenerul la fiecare vis sau fantezie sexuală sau să-l părăsești fiindcă te gândești cum ar fi să ți-o tragi cu altcineva - chiar dacă n-ai nicio intenție de a acționa? Pare foarte greu pentru o relație de monogamie pe termen lung. Sigur nu poate fi sănătos pentru orice relație să fie mereu în alertă.

„Cred că la întrebarea ce anume considerăm înșelat? este atât de greu de răspuns fiindcă nu este bine înțeles ce anume înseamnă în monogamie înșelatul”, spune Robin, o autodescrisă anarhistă relațională. Ținând cont că este de obicei „despre încălcarea unui acord de a fi exclusiv sexual și romantic cu o anumită persoană”, întrebarea e de ce acest lucru contează așa de mult. „De ce este înșelatul în monogamie atât de diferit și mai presus de a încălca un acord de a duce gunoiul la timp sau de a uda plantele?”

Robin crede că totul ține de ideea că exclusivitatea este un angajament. „Ceea ce înseamnă că dacă încalci exclusivitatea, nu ești dedicat, sau poate că nici măcar n-ai iubit de la bun început acea persoană”, spune Robin. După părerea ei, ăsta e genul de construct social fabricat pe care îl provoacă non-monogamia. „E ca și cum oamenii au fost învățați să pună capcane, iar dacă partenerul pică-n ele întruna, asta înseamnă că iubirea lui nu e reală.”

Cu cât a trecut mai mult timp, Robin a ajuns din ce în ce în mai mult să simtă că e nerezonabil și irațional să pui acele tipuri de capcane. „M-am îndepărtat din ce în ce mai tare de ideea că acțiunile individuale au o semnificație mult mai mare decât tiparul general de comportament pe care mi l-a arătat partenerul”. Asta nu înseamnă că toate comportamentele sunt scuzabile, explică ea, ci mai degrabă „pun la îndoială valoarea de a scoate acțiunile cuiva din context” și de a le folosi ca să decidă natura și valoarea întregii relații. „Cred că oamenii vorbesc despre înșelat, dar ceea ce înseamnă este: Ce acțiune sau acțiuni ar putea face partenerul tău care te-ar putea convinge instant că nu te iubește sau nu te respectă?”

Poate atunci totul se întoarce la încredere și la munca de a-ți da seama cum să ai relații care se simt sigure și nu operează din frică, suspiciune și învinovățire. E nevoie de curaj să te lupți cu status quo, dar nu se așteaptă nimeni de la tine să te căsătorești cu prima persoană cu care faci sex, așa că de ce nu ar trebui să încercăm să rescriem alte reguli din relație care ne-au fost transmise din generații?

Poate mai degrabă decât să te axezi pe a face „reguli” de orice tip, ar trebui să îndepărtăm capcanele pe care le punem ca relațiile să nu funcționeze. Sau am putea oricând să apelăm la părerea unui redditor despre ce anume constituie înșelatul: „Când sfârcul își face apariția.”