Viața mea ca escortă adolescentă

Elise, în vârstă de 23 de ani, locuiește într-un centru de reabilitare din Londra pentru tinerele dependente de droguri. A fost crescută în Watford de-o mamă singură cu pensie de handicap. Ca să scape de sărăcie, când avea 17 ani, Elise a început să lucreze ca escortă. Ca să facă față traumelor provocate de job, a ajuns să ia cantități mari de ketamină și alcool.

A încetat să mai fie escortă anul trecut. Când am intervievat-o gesticula foarte mult și-și tot dădea părul într-o parte, cu un aer dramatic.

Am 23 de ani, dar simt că am trăit milioane de vieți.

Faptul că am avut o copilărie săracă a avut un impact masiv asupra mea și m-a făcut să vreau să reușesc financiar ca adult. Știam că un job de weekend nu va face mare diferență. Când aveam 13 ani am cumpărat un dispozitiv pentru furtul din magazine. Furam genți Ted Baker și le vindeam pe eBay. Puneam deoparte 80 la sută din banii pe care îi făceam. Când aveam 16 ani am trecut la vânzarea de MDMA la party-uri.

La unul dintre party-urile alea am cunoscut o fată care era prostituată și mi-a spus de un site unde își făcea reclamă. Mi-a zis că era legal și deci cu mai puține riscuri, și mai mult profit, decât traficul de droguri. M-a pus pe gânduri.

Obișnuiam să mă uit la serialul Secret Diary Of A Call Girl, bazat pe cartea Belle de Jour. Făcea serviciile luxoase de escorte să pară minunate, dar nu era viața reală. Aparent Belle de Jour studiase jurnalismul, a făcut muncă sexuală part time timp de șase luni și a scris o carte despre asta. Nu este reprezentativă pentru cei/cele care fac jobul ăsta și nu are nicio treabă cu realitatea. Majoritatea fetelor care ajung să lucreze în industrie sunt sărace și nu-și doresc să facă asta. Am realizat că pot face mai mulți bani ca escortă decât cu orice diplomă. Cu toate astea, toți banii câștigați au avut un preț: mi-au declanșat o criză.

Era ironic, cheltuiam banii câștigați pe terapie. Îmi cumpăram bilete de avion ca să merg în Asia la yoga, în încercarea de a mă face bine, fiindcă eram al naibii de traumatizată, deprimată și sufeream de sindromul de stres post-traumatic. La finalul sesiunii de yoga, vocea mea interioară țipa la mine să nu mai fac muncă sexuală. Fiecare părticică din mine urla să nu mai fac asta. Cu toate astea, am luat o decizie conștientă, bazată pe frică: bogăția financiară în locul unei vieți sănătoase.

Mințeam mereu oamenii, nu le spuneam numele meu sau ce job făceam, deci trebuia să-mi amintesc ce le-am spus. Eram Amelia, Alice sau Elise? Aproape că am început să-mi uit numele.

Mi-am tras-o cu un tip care deținea o echipă de fotbal, primeam cecuri cu patru cifre de la sesiunile cu el, și-mi amintesc că mi-era silă de atingerea lui. Îmi auzeam vocea interioară în atât de multă durere și eu mă gândeam „Ce naiba e asta? Cum te pot ajuta?”. M-am depărtat de mine, m-am disociat. O parte din mine a trebuit să fie dată la o parte ca să mă protejez și să supraviețuiesc.

Îmi amintesc că eram în terapie și refuzam să vorbesc despre munca sexuală, deși ăla era motivul pentru care eram acolo, fiindcă aveam coșmaruri, cum mă fut demonii, cu multă violență sexuală. Percepeam bărbații în mod îngrozitor, iar asta mi-a afectat capacitatea să cred că eram capabilă de relații romantice cu sexul opus.

Multe persoane nu fac muncă sexuală corect. Adică ajung la 40 de ani cu o mulțime de poșete, pantofi Prada folosiți și nimic mai mult, tot în același apartament. Un număr mic de oameni își strâng banii, investesc în acțiuni la bursă, dar nu au relații, familie și nu sunt căsătoriți. Au atât de mulți bani, dar au lucrurile astea o valoare reală?

Una dintre matroanele pentru care am lucrat avea o casă în South Kensington și una în Marbella și le permitea fetelor să se ducă la ambele. Avea o mulțime de bani. Trebuia să ne vedem cu ea într-un Pret a Manger din Kesington în fiecare lună cu banii căștigați și să-i dăm procentajul, în jur de 30 la sută pentru fiecare sesiune, care era șapte sute de lire pe oră. Vedeai fetele cum îi aduceau genți pline cu bani și cadouri; ciocolată Godiva, bijuterii, ceasuri, ca să le dea mai mulți clienți. Era foarte stilată, drăguță, probabil avea în jur de 60 de ani, dar arăta de 40. Nu avea copii, așa că trata fetele ca pe copiii ei. Tipa care mi-a făcut cunoștință cu ea mi-a spus că-i plăcea să primească felicitări de Ziua Mamei, așa puteai să o cucerești. Totul se reducea la manipulare de fapt. Vezi asta în multe alte tipuri de afaceri.

Toate am primit un fotograf profesionist ca să ne facă poze în lenjerie sexy. Aveam telefoane de serviciu și odată ce-ți puneai numărul pe un site, primeai apeluri non-stop. Aveam portofolii diferite cu prețuri separate, pe site-uri distincte. Trebuia să muncești pe cât mai multe piețe cu putință.

N-a fost totul oribil, câteodată era distractiv, ca un videoclip muzical. Împreună cu câteva fete închiriam un Airbnb sau o cameră la un hotel de cinci stele, luam multă cocaină și șampanie, și ascultam muzică rap printre grămezi de bani. După ce te întoarceai de la o sesiune cu un client erau bani pretutindeni: o sută de lire a devenit pentru mine ca cinci lire. Faci atât de mulți bani într-o perioadă scurtă de timp, încât le pierzi valoarea.

Mi-am legalizat venitul. Plăteam taxe și eram înregistrată drept cosmeticiană, totul în speranța să-mi cumpăr o proprietate, poate să am și unele închiriate și să mă pensionez devreme. Cu toate astea, nu m-am ales cu profitul pe un an de care aveam nevoie. Nu mai puteam să fac jobul, mă ucidea.

Când am intrat la dezintoxicare am aflat că-mi mascam cronic nefericirea. La suprafață eram foarte fericită, exuberantă, mulțumită de tot. Chiar și când mă simțeam ca dracu la o ședință cu un client, mă prefăceam că eram veselă. Când îmi bătea un client la ușă trăgeam aer adânc în piept și ziceam: „Salut, ce faci? Intră”, cu un zâmbet larg pe față.

Voiam să lucrez într-un mod care să-mi facă clienții, în general oameni de afaceri bogați, să se simtă cât mai confortabil. Erau oameni de seamă care făceau mulți bani, deci trebuia să fiu o femeie care nu furase din magazine la 13 ani și care și-a petrecut timpul prin cimitir cu aurolac. Cam așa sunt toate tipele din industrie, se prefac că sunt ce vor clienții.

„Povestea” mea era că tata avea o afacere, iar mama era asistentă medicală. Mă prefăceam că studiam masterul în psihologie la UCL. Am citit despre subiect ca să pot vorbi autentic și să nu devină nimeni suspicios. Spuneam că lucram ca escortă part time fiindcă „Iubesc sexul, iar banii sunt un bonus bun”.

Realitatea era că nu făceam jobul fiindcă iubeam sexul, ci banii. Lucram full time, cel mai înalt grad de calificare pe care îl aveam era liceul, vedeam mai mulți clienți pe zi și nu aveam o relație cu părinții mei. Nu mi-am văzut tatăl de mulți ani, era foarte abuziv cu mama.

O lucrătoare sexuală de top știe să vândă și spune clienților exact ce vor ei să audă. Sunt puțini cei care vor să fută o tipă săracă și disperată dintr-un mediu sărăcăcios care încearcă să scape de sărăcie. Vor să le-o tragă unei tipe joviale, stabilă emoțională, dintr-un mediu sigur, cu un viitor strălucit și cu o poftă nestăvilită de pulă. Mult mai atrăgător!

Nu era așa de simplu. Când intra un client în cameră trebuia să-mi dau seama dacă voia să fiu o tipă inocentă care nu face orice sau o păpușă sexuală amatoare de spermă. Trebuia să-ți dai seama foarte rapid: „Cine vrei să fiu?”

Jecmăneala și hărțuirea erau probleme reale. Aveam alarme în apartament, la chei, lângă pat și lângă ușă. Erau butoane SOS care sunau la poliție, și aveam și camere de luat vederi în hol și în sufragerie. Trebuia să fiu bună la rezolvarea conflictelor și să-mi dau seama dacă clientul era periculos și exista pericolul să mă bată sau să mă rănească.

Aveam multă furie și ură internalizate din cauza muncii pe care o făceam.

Nu toleram deloc lipsa de respect. Oricând mă simțeam nerespectată îi dădeam afară. Brusc, tipa posh nu mai exista. La finalul zilei ești doar o tânără care locuiește singură într-un apartament și te vezi cu toți tipii ăștia în vârstă care majoritatea abuzează de femeile vulnerabile. A trebuit să învăț cum să mă apăr și să pun oamenii la colț. 

Într-un final am ajuns în punctul în care nu-mi mai doream să trăiesc. Luam multe droguri. Aveam o viață pe social media și una în realitate. Pe social media mâncam la cele mai bune restaurante de care auzisem de la rapperi, dar în realitate plecam devreme ca să mă injectez cu ketamină. La 20 de ani mi-am făcut testamentul.

Din punctul meu de vedere, când faci muncă sexuală, dacă nu ești încă dependentă de alcool sau droguri la început, vei fi la final. Am fost la dezintoxicare de trei ori. Dacă luam câteva pastile Xanax era îndeajuns cât să ies să-mi fac jobul și să fiu funcțională ca să pot întreține o discuție inteligentă. Mi-a luat câțiva ani să perfecționez acea balanță. În majoritatea zilelor luam câteva grame de ketamină. O injectam fiindcă te lovește imediat și are un efect mai bun. Mai foloseam și cocaină și Xanax aproape zilnic ca să-mi dea putere și să mă liniștească. Fiindcă făceam mulți bani aveam droguri nelimitat. Dar ketamina era baza, împreună cu alcoolul.

Acum locuiesc într-un centru pentru tinerele vulnerabile. Obișnuiam să fac sume de patru cifre pe zi, acum primesc zece lire din credit universal. Simt că încep o nouă viață și încerc să decid cine vreau să fiu. Nu mai sunt la fel de ambițioasă și motivată ca pe vremuri, jobul ăla m-a terminat.

Ironia e că cea mai fericită perioadă a mea ca adult a fost la dezintoxicare anul trecut. Locuiam cu alte șase persoane care erau foarte simpatice, făceam terapie de grup cu ele și ne susțineam reciproc. Chiar ne păsa de noi și ne doream binele una alteia. Am creat niște prietenii grozave.

Vreau să-mi folosesc experiența ca să ajut alte tinere dezavantajate. Am o pasiune pentru ajutarea tinerilor vulnerabili. Cred că durerea te poate face un om mai empatic.

Există o diferență între banii obținuți rapid și cei câștigați ușor, iar oamenii confundă asta când vorbesc despre munca sexuală. E rapidă, dar nu e ușoară. Și vine cu un preț. De fiecare dată când mă culcam cu un bărbat diferit și făceam bani, de fapt sacrificam o parte din bunăstarea mea, din viața mea interioară, din sănătatea și fericirea mea, și nu vreau să par melodramatică, dar o parte din sufletul l-am vândut.

Am avut un client care a ajuns să mă urmărească. Avea 11 dormitoare și ridicol de multe băi. Era atât de bogat, lucra pentru o bancă, și complet inadaptat social. Avea atâția bani, dar nu și o persoană cu care să împartă imensitatea de casă. De asta mă folosea pe mine. M-a ajutat să realizez valoarea reală a lucrurilor în viață, nu sunt întotdeauna financiare. Cred că adevărata bogăție pe care o ai stă în relațiile cu alți oameni. Aia e adevărata comoară. Eram dispusă să sacrific totul pentru bani. Toată identitatea mea și stima de sine erau legate de bani.

Singurul lucru care-ți dă putere din munca sexuală e că nu mai ești sărac/ă. Se zice că te face puternică, că este feminism, dar eu cred că e un mare căcat.

Dacă ești lucrătoare sexuală și vrei să vorbești, contacteaz-o pe Elise aici.