Noul tip de relație care e la modă printre tineri pentru că e lipsit de griji

Când a fost anunțat primul lockdown, Sarah* a descoperit că relația în care credea că fusese în ultimul an și jumătate era de fapt un „parteneriat situațional”.

„Am ieșit împreună două-trei luni înainte ca lucrurile să devină serioase. I-am cunoscut toți prietenii, dormea la mine în majoritatea nopților și am glumit despre cum ar fi să ne mutăm împreună în viitorul apropiat. Așa că atunci când a fost anunțat lockdown-ul, i-am propus să stea la mine și să vedem cum ar funcționa”, spune Sarah, în vârstă de 24 de ani.

„Nu a vrut să se mute, ce-i drept, dar după un telefon cam dubios mi-a spus că nu eram oficial împreună. Mi-a zis: Nu ești iubita mea pe bune.”

Milenialii sunt cunoscuți pentru aversiunea față de angajamente. Sarah, ca mulți alții, a fost o victimă: relația ei nu era atât de serioasă pe cât credea. Vești proaste: dacă te vezi de ceva vreme cu o persoană și crezi că, dacă te sărută în fața prietenilor sunteți „împreună”, s-ar putea să fii și tu într-un „parteneriat situațional”.

Cercetătorii sunt de părere că aplicațiile de dating sunt vinovate pentru „recesiunea sexuală” și lipsa intimității printre mileniali, prin faptul că oferă utilizatorilor atâtea opțiuni încât nu vor să se dedice unei relații. Nu e nicio surpriză că parteneriatele situaționale, care sunt o combinație între prietenie și o relație amoroasă, îi derutează pe cei care și-au prins urechile în ele.

„Mi-e super rușine de asta, dar nu eram nebună”, explică Sarah. „Eram exclusivi, mi-a spus că mă iubea, iar maică-sa m-a invitat să fac Crăciunul cu familia lui. Îmi prezenta prietenii cu care ne mai întâlneam în oraș. I-am cunoscut colegii, și dacă nu era Covidul, am fi plecat în vacanță împreună pentru două săptămâni. Nu mă așteptam să trebuiască să întreb pe nimeni (cu vârsta peste 15 ani) dacă sunt iubita lui sau nu.”

Pentru Elle, în vârstă de 22 de ani, relațiile situaționale sunt cele mai confortabile. La începutul carantinei, când trebuia să decidă dacă să stea cu părinții sau să se mute cu un tip cunoscut pe Tinder cu un an în urmă, l-a ales pe el.

„E ca și cum aș locui cu cel mai bun prieten”, spune ea. „Ne înțelegem foarte bine și sexul e grozav. Cred că faptul că locuim împreună ne-a întărit conexiunea. Nu știu exact cum să explic. Îl iubesc, e tipul meu preferat.”

Când o întreb dacă nu e doar o simplă prietenie, Elle neagă: „Avem aranjamentul ăsta de un an. Cred că e prea intens ca să fie o prietenie. Facem sex și suntem cei mai buni prieteni. Mă învață multe despre ce îmi doresc pentru momentul când voi pregătită să am o relație. Nu este o relație normală și n-aș spune nici că suntem monogami. Practic ne lăsăm purtați de viață să vedem unde ajungem. Amandoi ieșim la date-uri cu alții, dar nimic nu se compară cu noi doi.”

La câteva ore după discuția noastră inițială, Elle îmi trimite un mesaj să-mi spună că a vorbit cu tipul, pe care îl vom numi J, despre prietenia lor, „J tocmai ce s-a întors de la un date și l-am întrebat dacă suntem doar prieteni. Mi-a spus că probabil ne vom căsători. Te anunț cum decurg lucrurile în câțiva ani, lol.”

Alții, precum Alex*, în vârstă de 25 de ani, care e într-un parteneriat situațional cu fostul lui coleg, știu exact de ce vor o astfel de relație și o caută în mod activ.

„Ne vedem de aproape doi ani și e minunat”, explică Alex. „Probabil că ar fi un iubit grozav, dar nu vreau să am o relație serioasă. E mișto totuși să ai pe cineva căruia îi pasă de tine. Nu prea vorbim despre dinamica noastră, pur și simplu se întâmplă. Știu că sunt o mulțime de alte persoane cu care voi ieși în viața asta, deci n-am niciun chef de relații stabile, și nici el.”

„Cred că parteneriatul situațional are conotații negative, ca și cum stai cu persoana aia până apare cea potrivită. Deși nu e chiar așa rău. Nu așa e și dating-ul?”

Kate Moyle este terapeută de cuplu, sexolog și gazda podcastului The Sexual Wellness Sessions. E obișnuită cu termenul de parteneriat situațional și spune: „Îl vedem adesea la colegii de apartament. Unii oameni, când le e ușor și funcționează, nu se simt presați să dea o definiție. De multe ori simțim presiune să definim relațiile, fiindcă asta am învățat că trebuie să facem.”

„Pentru unii oameni genul ăsta de aranjamente funcționează. Se poate să fie frica de angajament, de schimbarea regulilor dacă devine o relație oficială sau dacă îi dai un alt nume. Ar putea schimba modul cum se simt ambii parteneri sau ar putea indica ceva mai serios.”

Indiferent de motivul din spate, comunicarea este cheia pentru susținerea sau dobândirea clarității în parteneriatul situațional. „Cele mai importante sunt regulile pe care oamenii din acea relație și le pun. Sunt prieteni cu beneficii, amanți, sau altele? Sau pur și simplu se văd și cu alte persoane și așa e aranjamentul?”

Pentru oameni ca Sarah, care s-a trezit într-o astfel de relație fără să realizeze, Moyle recomandă să reexaminezi oamenii cu care ieși la date.

„Oamenii vorbesc des despre faptul că au un gen de persoane de care se simt atrase, sau că ajung în relație cu cineva cu care nu există angajament”, spune ea. „Dacă ajungi la același tipar constant, asta spune ceva despre genul de oameni cu care ești în relații. Stilul nostru de atașament ne poate adesea ajuta să ne dăm seama de ce cădem în aceleași pattern-uri mereu.”

Deși Sarah spune că nu mai are chef de dating o perioadă și s-a împăcat cu terminarea relației, încă nu a spus familiei despre asta.

„Este destul de descurajator. Majoritatea prietenilor mei au fost în situații de genul, dar chiar și așa, când le-am spus, au fost surprinși, fiindcă eram foarte apropiați. Nu pot să-i spun surorii mele sau mamei că ne-am despărțit, fiindcă aparent nici nu am fost împreună”, râde ea. „Ar înseamna să le spun că încă n-am avut niciun iubit.”