Un biolog român explică Teoria Evoluției pe înțelesul noului ministru al Cercetării

Autorul este licențiat în biochimie, are masterat în genetica moleculară și a studiat evoluția scorpionilor din România. Acum lucrează pentru o companie internațională care oferă tehnologii de diagnostic medical.

Aparent, Nicolae Hurduc, noul ministru al Cercetării, este pasionat de multe domenii și are păreri despre lucruri ce îl depășesc. Spre exemplu, e depășit când face afirmații controversate în privința unor teorii consacrate în știință, cum e cea a Evoluției. Fapt ce mă face să-i pun la îndoială abilitatea de a înțelege știința la nivel elementar.

„Mie îmi este foarte greu să cred că omul se trage din maimuţă”, spunea noul ministru al Cercetării într-un interviu.

Practic, Nicolae Hurduc spune că, deși Evoluția are sens și este cea mai logică explicație (97% dintre cercetători o acceptă) pentru modul în care am ajuns aici, el preferă să creadă că oamenii au venit din viitor, dintr-o lume paralelă. Afirmațiile lui discreditează efortul cercetătorilor, inclusiv români, care chiar studiază domenii ale biologiei evoluționiste. Îi e mai ușor să speculeze că oamenii hoinăresc de colo-colo prin timp, ca-n Terminator, decât să accepte evoluția ca atare.

Mai trist e că face afirmațiile astea din poziția de ministru al cercetării, în contextul în care cercetarea din România în domenii ce vizează evoluția (filogenia, sistematica, paleontologia etc.) nu o duce chiar atât de bine și, în general, e dificil să concurezi cu domenii pragmatice din știință care doresc să rezolve problemele acute ale societății. Asta le mai lipsea biologilor din domeniu, un ministru al Cercetării care să ne insulte rațiunea propunând universuri paralele.

Cumva, indiferent de nivelul de pregătire al unui om, fie că e Șerban Nicolae care neagă existența Big Bangului sau un inginer chimist ca Hurduc, negarea realității are de fiecare dată o scuză ușor teologică. Deși ministrul nu apelează direct la creaționism, ne propune o speculație fantastică, cum că originile omului sunt dintr-o lume paralelă, din viitor, ca apoi să bată câmpii împăciuitor despre cum nu există conflict între știință și religie.

Întorcându-ne cu picioarele pe pământ, originea umană e un subiect care cu greu mai poate fi combătut astăzi, în contextul descoperirii a nenumărate dovezi care indică relația noastră cu celelalte maimuțe.

Acum mai bine de o sută de ani, Charles Darwin, în urma expediției sale în calitate de naturalist pe HMS Beagle, începe să pună în scris teoriile cu privire la modul în care animalele se schimbă în timp. Ideea că animalele se „transmută” nu a pretins-o el, ci era un lucru pe care naturaliștii de la acea vreme îl intuiseră. Ce lipsea era o teorie, un mecanism care să descrie modul în care animalele se schimbă. Acel mecanism al evoluției este selecția naturală, care presupune că într-o populație trăsăturile care permit reproducerea vor fi evident transmise mai departe. Deși Darwin nu avea idee de unde vin schimbările care duc la variație într-o populație, cu toții știm astăzi de existența mutațiilor. Mutațiile, erori ale copierii genelor, nu sunt mereu dăunătoare unei specii, ci sunt motivul pentru care, de exemplu, infecțiile nosocomiale persistă în spitalele din România.

Pentru evoluție, fosilele sunt cu siguranță cele mai importante dovezi și ne oferă o idee despre cum arătau strămoșii omului. Diferența genetică dintre om și cimpanzei este cam 2%, ceea ce înseamnă că deosebirile sunt extrem de subtile și, deși nu-i foarte clar cum au avut loc, avem dovezi că, de exemplu, volumul craniului uman a crescut de trei ori în comparație cu strămoșul comun, în timp ce al cimpanzeului a rămas aproape la fel. Putem observa tranziția asta în craniile de hominizi din diferite perioade istorice, adică o creștere graduală cu fiecare etapă a evoluției omului. Totodată, deși nu-s la nivelul oamenilor, cimpanzeii rămân animale foarte inteligente, printre puținele care pot folosi unelte și care înțeleg aspecte din comunicarea umană.

E important de reținut că oamenii nu „se trag din maimuțe”. Sau, cel puțin, nu „se trag” din maimuțele de azi. Asta e genul de expresie ignorantă pe care o auzi de la cineva care nu și-a bătut capul cu înțelegerea evoluției de la bun început și o desconsideră, pentru că „hăhă cum adică, tu te tragi din maimuță?”. De fapt, e vorba de o origine comună pe care o avem cu restul maimuțelor, adică inițial eram o singură specie și în timp am devenit specii diferite.

Uite, de exemplu, să zicem că Ion și Marin sunt fii de oieri. Ion merge la școală, devine inginer chimist de renume, în timp ce Marin rămâne acasă și are grijă de oi. Peste 20 de ani se întâlnesc, Ion e la costum și vorbește cu nasul pe sus despre viitorul inteligenței artificiale, în timp ce Marin stă și mulge oaia. Spre deosebire de Ion, Marin știe să facă brânză și o mămăligă genială. Cam așa e și cu evoluția: Ion nu se trage din Marin, cum nici oamenii nu se trag din alte maimuțe, ci provin din aceeași familie.

Și nu suntem singurii care „se trag din maimuțe”. În ultimele milioane de ani au existat în același timp mai multe specii de hominizi, pornind de la Australopiteci până la ultima specie soră a omului - Homo neanderthalensis - care s-a stins acum 40 000 ani. Și știm că toate speciile astea sunt rude care au trăit cu strămoșii noștri pentru că există particularități genetice și anatomice care ne diferențiază de ei.

Există destule fosile care ne arată o tranziție completă de la strămoșul său comun cu celelalte maimuțe până la omul modern. Având în vedere că nu sunt ca mezelurile din comerț, adică pline de conservanți, deteriorarea fosilelor în milioane de ani este inevitabilă, dar tot e uimitor faptul că avem o cunoaștere atât de amănunțită a istoriei speciei umane.

În ceea ce privește cimpanzeul, evoluția sa este mai puțin cunoscută. Dovezile fosile sunt extrem de rare, pentru că, spre deosebire de oameni, cimpanzeii nu au părăsit Africa, iar condițiile climatice și de altă natură nu au fost favorabile pentru conservarea oaselor.

În final, ce trebuie să rețină Nicolae Hurduc e că evoluția există, e o teorie științifică pe care nici măcar un inginer chimist de talia lui nu o poate nega. Știu, pentru mulți încă este dificil pasul mental pe care trebuie să-l faci ca să accepți că toate ființele de pe planeta asta au o origine comună, acum mai bine de 4 miliarde de ani. Dar semnele au fost mereu acolo și trebuie să ne uităm cu atenție la ele. Când Darwin s-a întâlnit pentru prima oară cu un urangutan, a fost marcat de cât de uman se comportă acesta. Pentru el, era din ce în ce mai sigur că asemănările provin dintr-o origine comună, fapt acceptat și consacrat în biologie în ziua de azi. Poate tot ce trebuie să facă Hurduc e să treacă mai des pe la grădina zoologică, să stea la o șuetă cu verii noștri păroși.