Acest articol a apărut inițial în VICE UK.
Societatea Regală din Londra a fost fondată în 1660, fiind descrisă drept „un colegiu invizibil” al filosofilor și fizicienilor naturaliști. De-a lungul celor 400 de ani de istorie, a desemnat în rândurile sale peste 8 000 de membri, precum Isaac Newton, Charles Darwin, Albert Einstein, Stephen Hawking și Jocelyn Ball Burnell, care au sprijinit Societatea în indeplinirea funcției de dezvoltare a cunoștințelor noastre despre Pământ și Univers.
Videos by VICE
Este puțin probabil ca tu sau eu să aducem vreodată „o contribuție substanțială la îmbunătățirea cunoștințelor despre natură”, care reprezintă cerința principală pentru a deveni Membru al Societății. De aceea, atunci când mi-a fost înmânată sarcina de a furniza un sumar de primă mână al celor mai importante progrese științifice din 2017, nu am recurs la vastele mele cunoștințe, ci am luat legătura prin telefon cu două dintre mințile luminate ale Societății Regale.
Sir John Skehel este un biolog molecular a cărui muncă de pionierat în domeniul gripei l-a făcut cavaler în 1996, în timp ce Alex Halliday este un profesor de geochimie la Universitatea din Oxford, a cărui muncă recentă este concentrată asupra dezvoltării timpurii a sistemului nostru solar. Interviurile au fost editate din rațiuni de lungime și claritate.
SIR JOHN SKEHEL
VICE: Bună, John, care este după părerea ta cea mai mare descoperire științifică a anului?
Sir John Skehel: Ingineria genomului a apărut în centrul atenției, pentru că manipularea genomurilor (harta ADN-ului corpului nostru) din celule a devenit posibilă mult mai ușor, mulțumită muncii asupra unui sistem numit CRISPR/Cas9.
Ce permite acest sistem oamenilor de știință?
În termeni simpli, CAS9 este o enzimă care atunci când este asociată cu ceea ce numim sinteză ARN, ne permite să introducem o nouă secvență de ADN într-un genom. Asta ți-ar putea permite să scoți o anumită genă dintr-o celulă, să introduci o anumită genă sau să corectezi o anumită genă mutată, la care vrei să lucrezi mai bine.
Așadar ai putea să „elimini” din ADN secvența care cauzează anumite boli transmisibile, la oameni? Sau chiar să creezi embrioni, pornind de la o anumită specificație a ADN-ului?
Este posibil, într-adevăr.
Asta trebuie să dea naștere la multe întrebări de natură etică.
Categoric. Oamenii de știință din domeniul biologiei s-au adunat ca să ajungă la un acord cu privire la momentele în care aceste tehnici pot fi folosite pentru modificarea animalelor, oamenilor și a oricărei alte forme de viață. Trebuie să existe reguli de etică și legislație în această privință, cum ar trebui de fapt raportată și dacă ar trebui folosită. Vorbim aici despre un impact al științei biologice, care are ramificații potențiale imense.
Cum ar putea fi folosită în modificarea animalelor?
Ne-am putea imagina că ar fi folosită, de exemplu, pentru a manipula ADN-ul țânțarilor. Acest lucru ar putea fi atractiv, pentru a preveni anumite boli precum malaria. Alternativ, ipotetic vorbind, poți „construi” animale cu anumite fenotipuri (caracteristici fizice). Asta ar putea fi ceva foarte interesant pentru industria cărnii. [Cercetătorii din State au început deja să crească vaci fără coarne]. Dar ambele chestiuni aduc în discuție o multitudine de considerente de natură etică.
Cât de mult crezi că va dura până când se va ajunge la acorduri cu privire la natura etică a manipulării ADN-ului?
Apetitul pentru acest domeniu, în cadrul comunității științifice, este unul bun și suspectez că în cel mult cinci ani va fi întocmită o legislație și se va ajunge la un acord internațional în această privință.
Mulțumesc, John.
VICE: Bună, Alex, care au fost cele mai importante progrese din domeniile tale de specialitate?
Alex Halliday: În domeniul astrofizicii, cea mai mare descoperire a fost înregistrarea de unde gravitaționale, emanate de coliziunea dintre două stele neutronice. Cercetătorii au avut posibilitatea de a observa nu doar rezultatele vizibile ale acestei coliziuni, ci și obiectul extrem de luminos care s-a format.
Mai pe înțelesul tuturor, ce reprezintă această descoperire?
Nu reprezintă doar observarea extraordinară a unor unde gravitaționale, ci aduce împreună mai multe elemente importante din astrofizică și chiar geochimie: cum se formează elementele, de unde provine aurul. Este un mod incredibil de important de a privi procesele de formare a Universului.
Ar putea această descoperire să influențeze felul în care oamenii se gândesc la formarea Universului?
Unul dintre obstacolele care apar atunci când încercăm să observăm formarea universului este faptul că temperaturile inițiale erau atât de înalte, încât Universul timpuriu era, de fapt, plasmă; în acel mediu, lumina nu putea scăpa. Plasma aceea trebuia să se răcească, proces ce a durat aproximativ 380,000 de ani. Undele gravitaționale nu sunt afectate de existența acestor plasme. Cu alte cuvinte, undele gravitaționale de la Big Bang și procesele cele mai timpurii ar fi putut scăpa. Le-am putea studia, iar ele ne-ar putea ajuta să înțelegem ce s-a petrecut în acei primi ani ai Universului.
Asta sună incredibil. Ce altceva îmi mai poți spune?
Vorbim despre un domeniu diferit, însă au apărut date semnificative care au dezvăluit faptul că așa-numita „pauză a schimbărilor climatice” [o perioadă cuprinsă între 1998 și 2012, când lumea științifică a crezut că temperaturile globale nu mai cresc la fel de abrupt precum înainte] nu a avut totuși loc. Datele apărute în vară sugerează faptul că, dincolo de o încetinire localizată, temperaturile au continuat să crească la fel ca înainte.
De unde a apărut acest concept de pauză?
Mare parte din această teorie era bazată pe un efect din mijlocul Pacificului [vitezele vântului de deasupra Pacificului, mai mari decât media, au dus la blocarea căldurii sub suprafața apei, de unde erau preluate aceste informații, fapt care a determinat valori mai mici ale temperaturilor detectate]. De asemenea construirea de stații de monitorizare a temperaturilor este dificilă în zona arctică și în Antarctica, unde știm că temperaturile cresc destul de repede. Suntem în proces de a le construi acum, iar acest lucru ne va oferi date mai bune, care pot corecta previziunile precedente. Întotdeauna vor exista variații locale, totuși.
Deci asta le-ar pune capac oamenilor care neagă încălzirea globală?
Nu cred că cei care neagă existența schimbărilor climatice se bazează pe o gândire științifică, însă acesta este un pas important. Întotdeauna va exista o dispută în jurul schimbărilor climatice, deoarece oameni cu anumite interese nu doresc să fie limitați în acțiunile pe care le întreprind. Astfel că trebuie să fim precauți și onești în privința lucrurilor pe care le facem, însă a fost important să arătăm că acea pauză a dispărut.
Cât de frustrant este să ai de-a face cu acești oameni?
Există șanse de cel puțin 80% ca schimbările climatice să fie reale. De fapt, aproximativ 90%. Există un pericol, deoarece oamenii de știință tind să fie precauți, tocmai ca să nu fie acuzați de răspândirea de informații alarmante. Însă consecințele economice, sociale și umanitare ale schimbărilor climatice pot fi mult mai grave decât ce prevăd oamenii. Cred că ar trebui să facem mai mult ca să-i ignorăm pe acești oameni. Discuția de acum deja nu mai este științifică.
Mulțumesc, Alex.
