Hărți cu România Mare. Fotografii furnizate de Gelu Florea
Știu, s-a umplut România de sărbătoare, metode de-a sărbători, festivități pentru sărbătorire, totul pentru primul secol de existență. Da, suntem la centenar și tocmai ce-am trecut de cel mai încărcat 1 decembrie din istoria ultimului secol. Poate că te întrebi, eu cel puțin m-am întrebat, dacă mai e loc de respirat altceva decât românism și altceva decât celebrare kitschoasă, parcă scoasă de pe-o bandă de fabricare mândrie, patriotism și festivitate. Eu cred c-am găsit așa ceva.
Gelu Florea a meșterit aproape un an la hărți și drapele create din tablă. Tabla e ruginită, dar are balama, adică produsul final e cam ca România: poate că scârțâie, dar cumva rămâne întreagă. Și sunt o groază de metafore mișto băgate-n creația fizică. „[Am ales tabla ruginită, pentru că] am vrut să opun ceva clișeelor care îmbracă România într-un frumos tricolor. E și o metaforă pe care o întrezăresc chiar dacă n-o înțeleg pe deplin: tabla ruginită din care am făcut harta României Mari și drapelul național provine din acoperișul unei vile construite sub administrație ungurească acum 100 de ani de un evreu maghiarizat, Wagner”, mi-a explicat Gelu.
Forma inițială a proiectului
„Sigur, nu acestei administrații putem să-i reproșăm starea de ruină în care a ajuns astăzi vila. Pe de altă parte, fără neglijența și indiferența noastră, unde mai găseam eu un material atât de minunat?”, a adăugat el.
Ea e cățeaua Rozsdi. N-a avut niciun input creativ la proiect, dar, în traducere, numele ei înseamnă „Rugină”
Surprinzător sau nu, ideea asta a avut trecere și la cei care au jurizat la concursul „Centenar Creativ”, organizat de Muzeul Național Cotroceni, pentru că acolo Gelu a câștigat. Asta e vestea bună, vestea proastă e că succesul a dat și răspunsul întrebării „când ai vrut să renunți la proiect?.” „O singură dată am vrut să renunț. A fost când am câștigat concursul și-am aflat că, potrivit regulamentului, trebuie să le furnizez 60 de hărți și drapele.”
Dincolo de bucățile pe care le-a dat în patrimoniu, rămân și metaforele din proiectul ăsta. Dacă partea cu tabla din acoperișul unei case lăsate-n paragină o știi deja, trebuie să mai afli că balamalele sunt „țigănești”. Nu, pe bune, mi-a explicat Gelu care-i treaba cu ele. „Când le pliez, hărțile mele scârțâie de mama focului! Dar uite cealaltă chestie: sunt balamale «țigănești», așa le zice. Când, într-o discuție, i-am zis unui prieten lucrul ăsta, remarca lui a fost: «Țiganii, acest liant național!».”
Publicitate
România colțuroasă
Acum, că tot a trecut 1 decembrie și cumva apogeul centenarului, Gelu mi-a zis c-ar fi vrut să vadă România la 100 de ani ca acum 100 de ani. Dar, altfel, cea mai bună perioadă a țării i se pare tot aia „în care s-a desăvârșit oxidarea tablei de pe acoperișul vilei Wagner”. Partea bună e că, dacă vrei să cumperi una dintre creații, are la vânzare două hărți și două drapele. Altele nu mai face. Iar pe site-ul ăsta a detaliat Gelu toți pașii prin care a trecut cu ideea asta de centenar.
